Tag

afaceri

Acum se vor distinge antreprenorii de afacerişti

May 18, 2020 in Casual stuff
2

Şi zic “afacerişti” ca să nu spun bişniţari.

Pentru economie greul abia acum începe. Se termină rezervele de bani, se golesc cardurile de credit, mâncarea din congelator se duce. Şi ajungem la punctul în care se va simţi şomajul ăla tehnic. Tot ce ţine de Horeca, organizatorii de evenimente, agenţiile care lucrau pe BTL şi multe alte domenii stau pe gol de mai bine de 2 luni. Unii antreprenori au reuşit să găsească soluţii, au apelat la şomajul tehnic sau au adus bani de acasă. Însă nici asta nu va merge la nesfârşit.

Cred că acum se vor distinge antreprenorii care au ceva în plus de bişniţari sau afaceriştii de duzină. Oamenii cu adevărat întreprinzători se vor adapta vremurilor, vor pivota spre altceva, vor reuşi să-şi reinventeze business-ul. Cei mai mulţi dintre ei, că vor fi şi excepţii nefericite.

Citeste tot articolul

Antreprenorii şi începuturile

Jun 22, 2016 in Casual stuff
3

Prin natura jobului mă întâlnesc foarte des cu antreprenori. Şi de cele mai multe ori e vorba de antreprenori la început de drum, că ei sunt cei care au nevoie de comunicare sau un site pentru afacerea lor. Şi una dintre greşelile pe care le fac cei mai mulţi ţine de planificare şi dozarea efortului.

Vorbeam recent cu cineva care mi-a povestit de nişte prieteni comuni ce tocmai şi-au închis business-ul lansat la începutul anului. Câteva luni au tras tare să amenajeze spaţiul, să găsească nume, să facă branding, site, stocuri, au făcut totul ca la carte. Şi după atâta muncă şi o căruţă de bani investiţi au deschis afacerea obosiţi atât fizic, cât şi psihic, ba chiar şi cu buzunarele aproape goale. Nu erau total nepricepuţi, nu aveau un produs prost, însă n-au mai avut energia să continue după primele 6 luni în care treaba a mers prost.

Citeste tot articolul

Satisfacţia dată de afacerea ta e nepreţuită

Apr 20, 2015 in Casual stuff
3

Am fost la Cremeria Emilia acum vreo 2-3 săptămâni după ce toată lumea din jurul meu s-a dus acolo şi a lăudat deserturile. Într-adevăr, pare să fie o afacere care va avea viaţă lungă în Centrul Vechi, e înghesuială mare acolo, lumea vrea să-şi facă un mic capriciu aşa că intră să ia nişte îngheţată, una din cele câteva tipuri de cremă sau o tartă. Tartele sunt puţin cam scumpe pentru ce oferă, dar cremele şi îngheţata rulează fin. Iar întreaga atmosferă justifică preţul ceva mai ridicat decât la alte cofetării.

Însă pe mine altceva m-a impresionat la locul ăla. La plecare, a ieşit în urma mea un tip care fie e cofetar-şef, fie e chiar patronul locului (are o alură de italian). S-a îndepărtat puţin de clădire, şi-a pus mâinile-n sân şi a început să-şi privească mica afacere. La parter era agitaţie, se făceau deserturi pe bandă rulantă, la etaj lumea savura produsele, iar tipul ăsta s-a trezit cu un mare zâmbet pe faţă.

Îmi imaginez că trebuie să fi fost primul moment de relaxare din weekendul ăla, poate unul dintre puţinele de când s-a deschis locul. De-aia presupun că e patron sau ceva şef, îi citeai în ochi satisfacţia aia pe care ţi-o dă succesul unei afaceri pe care ai clădit-o cu mâinile tale.

Despre Cremeria Emilia puteţi citi şi la Radu, pozele lui m-au convins să testez 🙂

“Plătesc un specialist, vreau rezultate duble!”

Oct 8, 2014 in Advertising/PR
7

În lumea asta a clienţilor mici şi medii, în care mă învârt şi eu la prăvălie, nu prea există departamente de marketing, de cele mai multe ori de “promovare” se ocupă antreprenorul sau cineva care are cu totul altă pregătire decât cea de comunicare.

Şi vine un moment în care se apelează la o firmă specializată, businessul merge ceva mai bine, există buget pentru aşa ceva. Numai că premisele de la care se pleacă sunt total greşite. Îmi povestea cineva recent că un client din categoria asta i-ar fi reproşat că n-are rezultate cu mult mai mari decât alea pe care le avea el când se ocupa personal. Ceva de genul “păi cam atâtea vânzări aveam şi când mă ocupam eu, fără să fiu specialist; mă aşteptam să se dubleze dacă tot dau nişte bani!”. Slavă cerului că n-am parte de clienţi de genul ăsta!

Citeste tot articolul

Business românesc

Mar 7, 2014 in Casual stuff
0

Cazul clasic de afacerist român: preferă să ţină în mână lucrurile, nu deleagă, nu îşi aduce ajutoare, conduce singur maşina. Pentru că poate, pentru că el n-o să moară niciodată, pentru că n-o să păţească nimic.

Doar că uneori intră toată firma la puşcărie şi te trezeşti că pur şi simplu nu mai ai un business. Probabil că în şase luni, până când e gata Chivu să preia afacerea fraţilor Becali, n-o să mai aibă ce afacere să preia. Şi nu e pentru că n-aveau pe cine să înveţe din timp şmecheriile meseriei, problema e că n-au vrut. Fraţii Becali obişnuiau să ţină o mulţime de scouteri şi impresari mai tineri pe lângă ei, ăia le făceau treaba, după care primeau un comision mic şi un şut în fund.

Nu-i chiar aşa rău kartingul

Nov 6, 2013 in Casual stuff
0

Până mai ieri uram din tot sufletul kartingul. Sau nu-l uram, însă nici simpatic nu îmi era. Cu toate centurile de siguranţă şi căştile de protecţie, mi se părea un sport foarte periculos, în care eşti foarte expus la accidente. Ce-i drept, până acum m-am dat doar pe circuite lungi, în aer liber, unde şi vitezele sunt mai mari. Însă săptămâna trecută am fost pentru prima oară la Amkart în AFI Palace Cotroceni şi m-am descurcat destul de bine. Locul 4 din 10 e de-a dreptul onorabil, iar cu puţin noroc în alegerea kartului aş fi ajuns pe podium 😀

Am reuşit chiar să-l bat pe entuziasmatul Ariel, care m-a depăşit de vreo 3 ori. De unde şi concluzia că în viaţă nu contează pe cine depăşeşti, ci cât de bun eşti în lupta cu secundele 😀

Citeste tot articolul

Ai o idee. O să meargă?

Oct 19, 2011 in Gânduri de zi cu zi
0

Cred că toţi greşim atunci când ne vine o idee mişto. Zic de ideile de business.

Ne place, suntem entuziasmati, considerăm că toată lumea o să o laude şi o s-o dea mai departe. Dar de cele mai multe ori nu e aşa. Ne aşteptăm ca toţi prietenii noştri să promoveze ideea şi sfârşim prin a-i antipatiza pe toţi cei care nu ne-au ajutat. Uităm că nimeni nu e obligat să ne ajute. Şi oricum nimeni nu poate să-i ajute pe toţi cei care solicită sprijin.

Aşa că atunci când avem o idee ar trebui să ne întrebăm dacă ea va merge fără ca toţi prietenii şi cunoscuţii să o facă să meargă.

Nu mă apuc de discursuri motivaţionale şi coaching, pur şi simplu mi-a venit în cap gândul ăsta.