De când am în jur alergători cu performanțe importante am auzit tot felul de povești, am citit cărți pe tema asta și am intrat într-o lume nouă. Alergarea montană de mare distanță e un sport extrem de frumos, însă e nevoie de puțină nebunie ca să faci așa ceva.

Și fix genul ăsta nebunie se întâmplă și la The Barkley Marathons, o cursă trăznită de prin SUA. Totul a început prin 1977, în Tennessee, când James Earl Ray, asasinul lui Martin Luther King Jr., a evadat din închisoarea de maximă securitate Brushy Mountain. A fost găsit 3 zile mai târziu, la doar 19 kilometri distanță de locul din care fugise.

Lazarus Lake a făcut mișto pe tema asta cu un vecin și s-a gândit că el ar fi alergat cel puțin 160 de kilometri în cele 3 zile. Asta până când a ajuns la fața locului și a văzut cum e traseul. Așa i-a venit ideea unei curse prin zona respectivă, prima ediție având loc în 1986.

De-atunci au terminat doar 16 oameni în timpul dat, restul fie au abandonat, fie au terminat mai târziu. Chiar și azi cursa se desfășoară doar cu hartă și busolă, nu e permisă niciun fel de electronică, ceasuri cu GPS sau alte nebunii.

Lazarus Lake e un personaj în sine și are tot felul de reguli ciudate pentru maratonul lui. De exemplu, fiecare concurent acceptat în competiție trebuie să aducă o plăcuță de înmatriculare din statul din care provine + alte chestii de care mai are nevoie Lazarus (și aici lucrurile sunt super diverse).

Cursa începe atunci când Lazarus suflă într-un horn (ora de start nu e anunțată, așa că alergătorii trebuie să fie pregătiți în orice moment într-un interval de 12 ore, peste noapte). Mă rog, sunt multe alte detalii ciudate, dar vă las să le descoperiți în documentarul de mai jos.

E făcut în jurul unui singur alergător care a participat în 2017 la The Barkley Marathon. Și dincolo de povestea dureroasă a unui maraton de sute de kilometri prin munți o să descoperiți și diferite detalii dubioase.

2 comentarii. Leave new

  • Really weird stuff

    Răspunde
  • L-am văzut și eu aseară. Cred că ceea ce-l face așa dificil nu e faptul că trebuie să urci atâta sau distanța sau vremea, ci fix toate astea adunate în intervalul ăla de 60 de ore. Oricum, foarte interesant și mult respect celor care încearcă nebunia asta. Mulțam pentru recomandare.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Fill out this field
Fill out this field
Te rog să introduci o adresă de email validă.

Meniu