Where dreams go to die

De când am în jur alergători cu performanțe importante am auzit tot felul de povești, am citit cărți pe tema asta și am intrat într-o lume nouă. Alergarea montană de mare distanță e un sport extrem de frumos, însă e nevoie de puțină nebunie ca să faci așa ceva.

Și fix genul ăsta nebunie se întâmplă și la The Barkley Marathons, o cursă trăznită de prin SUA. Totul a început prin 1977, în Tennessee, când James Earl Ray, asasinul lui Martin Luther King Jr., a evadat din închisoarea de maximă securitate Brushy Mountain. A fost găsit 3 zile mai târziu, la doar 19 kilometri distanță de locul din care fugise.

Lazarus Lake a făcut mișto pe tema asta cu un vecin și s-a gândit că el ar fi alergat cel puțin 160 de kilometri în cele 3 zile. Asta până când a ajuns la fața locului și a văzut cum e traseul. Așa i-a venit ideea unei curse prin zona respectivă, prima ediție având loc în 1986.

De-atunci au terminat doar 16 oameni în timpul dat, restul fie au abandonat, fie au terminat mai târziu. Chiar și azi cursa se desfășoară doar cu hartă și busolă, nu e permisă niciun fel de electronică, ceasuri cu GPS sau alte nebunii.

Lazarus Lake e un personaj în sine și are tot felul de reguli ciudate pentru maratonul lui. De exemplu, fiecare concurent acceptat în competiție trebuie să aducă o plăcuță de înmatriculare din statul din care provine + alte chestii de care mai are nevoie Lazarus (și aici lucrurile sunt super diverse).

Cursa începe atunci când Lazarus suflă într-un horn (ora de start nu e anunțată, așa că alergătorii trebuie să fie pregătiți în orice moment într-un interval de 12 ore, peste noapte). Mă rog, sunt multe alte detalii ciudate, dar vă las să le descoperiți în documentarul de mai jos.

E făcut în jurul unui singur alergător care a participat în 2017 la The Barkley Marathon. Și dincolo de povestea dureroasă a unui maraton de sute de kilometri prin munți o să descoperiți și diferite detalii dubioase.