Au trecut niște luni de când au crescut taxele, am digerat puțin lucrurile, nu ne mai sperie așa tare, de revoltă nici nu mai vorbesc. Taxare full time pentru contractele part-time? Nasol, dar asta e, ce să-i faci?
Vine iarna și iar n-o să avem apă caldă, poate nici căldură mereu? Asta e, parcă ne-au trecut nervii pe conducătorii incompetenți, hai să punem o oală cu apă pe foc.
E război, crește dolarul, crește euro, cresc facturile? Păcat de oamenii ăia, am donat 5 lei, hai să dăm play la un film.
S-au plâns unii pe Facebook de facturile mari la curent, se vor plânge și de alea la gaz, pe urmă mergem înainte. În funcție de cât de mare e revolta ne sunt suficiente câteva zile sau câteva săptămâni. Pe urmă viața își urmează cursul normal.
Rămân câțiva să urmărească niște probleme, fără mari speranțe de schimbare, restul se conformează și merg înainte.
A mai crescut cu un grad temperatura în cazanul cu apă încinsă în care stăm cu toții. Încă nu ne-au fiert, mai așteptăm, până atunci ne obișnuim cu noua temperatură.
2 comentarii. Leave new
Ma tot gandeam la faza cu revoltele din Vest si de ce la noi nu se intampla nimic.
La noi daca se face urata treaba, faci pasul cel mare si pleci in Vest. Din Vest, nu prea mai ai unde sa pleci, pur si simplu acolo ajunge cutitul la os mult mai repede.
Plus ca foarte multi oameni cu initiativa si curaj au plecat in ultimii 30 de ani.
1. Cutitu la os e ceva destul de relativ. In cazul celor la care ajunge cu adevarat ( e vb de nevoi de baza) nu le mai arde de revolte. Sa schimbe cu cine? Cauta solutii pe persoană pt ca au prins vremurile cand se facea asa si nu aveai cum sa te revolti sau sa schimbi. E mai la indemana solutia asta.
2. Situațile cu adevarat nasoale au fost impinse bine de presa (necazurile oamenilor din Ucraina). Si cumva oamenii se gandesc ca „bine ca nu e mai rau, uite saracii aia e sufera. Facem si noi un sacrificiu mic”. Ceea ce nu e prea departe de adevar. Ce nu se scoate in față e „bai, dar ce bine am putea s-o ducem, ce fara griji de lipsa energiei etc am putea fi daca…”