S-a nimerit să vedem mai multe filme la cinema în ultima perioadă, las mici idei despre fiecare, în cazul în care aveți nevoie de inspirație.
Babylon – simpatic, dar mult prea lung pentru ce vrea să exprime. Anii de glorie ai filmului mut, epoca de aur a Hollywoodului, niște petreceri mostruoase și multă nostalgie băgată pe gât spectatorilor. Dacă nu era cu Brad Pitt și Margot Robbie ar fi fost un film de duzină. Sorry, dar Damien Chazelle zici că a primit brief să mai facă un LaLa Land puțin diferit, dar tot în direcția aia.
A man called Otto – genul de film la care n-ai cum să mergi fără să plângi. Foarte emoționant, cu un Tom Hanks în rol de bătrân morocănos. Dacă nu era atât de trist ar fi mers să fie văzut de mai multe ori.
Lamborghini – un film prost cum n-am mai văzut de mult timp. Actori italieni (în mare parte) care joacă în engleză rolul unor italieni (de ce ai face asta?). O poveste mișto care e spusă cu picioarele de un regizor care a vrut să înghesuie prea multe filme în aceeași producție.
Close – mă așteptam la altceva, după toate discuțiile din social media. E o poveste emoționantă, care mă bucur că a intrat în cinematografele de la noi. Am rezonat mai mult cu povestea lui Otto, însă Close e actual, e puternic și merită văzut. Cred că nu m-am dat în vânt după ritmul mai ”european”.
