Un subiect care mi-a atras atenţia recent e legat de transparenţa salarială. Parlamentul European a adoptat o directivă nouă care impune o creştere a transparenţei salariale astfel încât să nu mai fie diferenţe între angajaţii pe posturi similare.
Din capul locului vreau să punctez că negocierea este un skill în sine şi ar trebui recompensat pe măsură. Sunt multe joburi în care contează enorm să ştii să (te) vinzi, aşa că aceste aptitudini cred că merită recompensate financiar. În plus, nu cred că toţi oamenii cu aceleaşi studii şi o experienţă similară dau, automat, şi acelaşi randament, prin urmare nu cred că ar trebui plătiţi în mod egal. Plata trebuie să fie pe măsura contribuţiei şi abilităţilor, nu cred că standardizarea de dragul standardizării este o soluţie.
Important e să nu avem discrepanţe când vine vorba de gen, vârstă şi alte criterii, dar dacă ne raportăm strict la o variantă de evaluare şi contribuţie în muncă, nu văd unde e problema cu salarizarea diferită.
Însă dincolo de asta sunt foarte curios cum se va implementa chestia asta în România. Vor anunţa cu mult fast că au adoptat-o, pentru ca mai apoi angajaţii să afle că Gigel nu are contract de muncă, ci unul de prestări servicii pe PFA, Marcela şi-a trecut pe firmă contractul ca să încaseze mai mult, Leopoldina încasează pe drepturi de autor şi tot aşa.
Formele astea de „angajare” sunt preponderente în multe tipuri de joburi, fix acolo unde intervine negocierea şi apar şi inegalităţile. Aveţi impresia că le va include cineva în aceste politici de transparentizare?
1 comentariu. Leave new
Nu ne-ar ajuta prea mult să știm cât primește cine. Oricum pe majoritatea dacă îi întrebi îți spun în față. Excluzând contractele confidențiale.