Casual stuff

IN Casual stuff

O chestie anunţată acum ceva mai mult timp a fost pusă în aplicare săptămâna trecută: EVZ.ro a ridicat paywall. Ok, să zicem că e o încercare simpatică. Dar partea cu adevărat amuzantă vine abia acum: tot ce oferă acest paywall de 25 de lei pe lună sunt aceleaşi ştiri fără bannere! Practic, plăteşti ca să ai un adblocker instalat de ei direct, fără să te mai agiţi tu cu un plugin în browser. Cu siguranţă e cea mai proastă idee pe care am auzit-o în 2016.

Radu a făcut o paralelă între cele două versiuni, chiar e de tot râsul situaţia.

Nu uitaţi că The Sun tocmai a renunţat la paywall după câţiva ani de încercări, asta în condiţiile în care ei aveau conţinut exclusiv fără număr + golurile şi rezumatele din Premier League.

Atunci când 50% din toate ştirile pe care le faci provin din declaraţii auzite la televizor şi chestii postate pe Facebook de vedete sau politicieni, interesul scade şi mai mult. Şi se ajunge la concluzii de genul celei de mai jos, scrisă de un comentator random:

Daca nu mai vreti sa furnizati stiri pe Evz.ro.spuneti cinstit,nu apelati la reclame,la intreruperi de net!!Sa stiti ca Evz.ro are aceleasi stiri ca si alte surse.Cine are chef sa dea 5 euro,sa dea iar daca nu vreti sa furnizati stiri gratis spuneti cinstit,nu cu proceduri enervante.

IN Casual stuff

iarna_sector2

Fiind prima iarnă de când am plecat din Militari, încă descopăr lucruri noi despre locuitorii din partea asta a Bucureştilor. De pildă, la ninsorile astea două din ianuarie am avut şi eu ocazia să văd care e diferenţa dintre sectorul 6 şi sectorul 2. Dacă Militari la fiecare zăpadă lumea se ocupa mai întâi de mașina personală, iar eu eram singurul fraier care mai întâi dădea zăpada din faţa blocului şi abia apoi de pe maşină, aici e total diferit. După s-a oprit ninsoarea oamenii au ieşit (sau au plătit pe cineva să iasă), au dat zăpada cu simţ de răspundere, au ajuns la asfalt, iar apoi au plecat unde aveau treabă, pe jos.

În Militari era fix invers. Se făcea slalom printre nămeţi până la maşină, care era mai apoi deszăpezită şi fiecare pleca la muncă. Fără să-i pese cuiva cât de greu se ajungea în scara blocului. E drept că pe aici am văzut în fiecare zi maşinuţe de-alea mici care intră printre blocuri şi dau zăpada, pe când în sectorul 6 e o problemă cu bulevardele mari, ce să vorbim de străduţe?

Din păcate, vine perioada aia nasoală, în care se deszăpezesc maşinile, şi am senzaţia că la acest capitol lucrurile sunt la fel indiferent de sector: cei mai mulţi dau zăpada înapoi pe şosea.

IN Casual stuff

shutterstock_324419606

Da, muncesc „pentru mine”. Şi e de mult aşa. De fapt, de 10 ani, de când m-am apucat de muncă într-o formă sau alta, am muncit „la patron” mai puţin de un an.

Din 2010 prestez la Superior Media. N-am simţit niciodată că muncesc pentru mine şi mi s-ar părea total aiurea să fie aşa. Eu înţeleg că pentru mine înseamnă să fac ceva al cărui beneficiar direct sunt eu, adică scris pe blog, citit cărţi şi văzut documentare legate de hobbyurile mele, nu scris planuri de comunicare pentru clienţi. Alea le fac pentru bani şi n-am nicio problemă să admit asta, mi se pare foarte normal, că de-aia e un business. Şi nu văd mari diferenţe între a munci pentru tine sau pentru altcineva, cred că e vorba mai degrabă de barierele alea psihologice care aduc frustrări. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Am citit şi eu zilele trecute povestea lui Sean Penn legată de întâlnirea cu El Chapo. Drăguţ scris, însă n-aş zice că e un vreun mare interviu, că aia e partea cea mai boring. Mai interesant e că mexicanii l-au prins pe Guzman şi au zis că l-au putut localiza datorită întâlnirii pe care acesta a avut-o cu Penn.

Actorul a dat ieri un interviu pentru CBS, puteţi vedea mai jos un fragment. Mi se pare că e destul de speriat. Încearcă să rămână calm, dar nu-i iese foarte bine. Mexicanii din cartelul Sinaloa nu cred că sunt deloc fericiţi, iar Sean Penn şi actriţa aia mexicană cu care era pe combinaţie El Chapo nu cred că sunt chiar safe acum.

Un fost şef din DEA (Agenţia Naţională Anti-drog din SUA) zice cam aşa:

“These cartels are very violent, they do not forgive any transgression and they will respond in a most violent manner,” Vigil told Yahoo News. “These are people who have dismembered, who have decapitated individuals. So killing Sean Penn and del Castillo means absolutely nothing to them. If Chapo Guzman perceives that they cooperated with authorities in his capture, [the cartel] will go after them,”

E mişto să le vrăjeşti pe Madonna, Robin Wright, Scarlet Johansson, Charlize sau Natalie Portman, până când ajungi să te întâlneşti cu un mare traficant de droguri şi brusc nu mai eşti aşa sigur că o să prinzi ziua de mâine. Not a good day to be Sean Penn.

IN Casual stuff

După ce au permis accesul în 130 de noi ţări, cei de la Netflix fac următorul pas logic şi încep să închidă portiţele lăsate utilizatorilor pentru accesul prin proxy. Ce face internetul? Se revoltă, desigur! Cum să ni se ia nouă Netflixul din SUA, acum când nu ne mai trebuie card de acolo ca să ne putem abona?!? Noi pentru ce am luptat în Războiul de Independenţă?

Ştiţi cum e discuţia asta?

Te plângi că nu ai autostrăzi. Din cauza asta, mergi cu 130 de km/h pe drumurile naţionale, că te grăbeşti, doar n-o să stai o eternitate pe şosea. Sigur, încalci legea, dar stai aşa, că n-avem autostrăzi! Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

therme_bucuresti

Therme Bucureşti este cu adevărat spectaculos. Am fost ieri la conferinţa de presă, începând de azi e deschis, puteţi citi articole pe larg la Petreanu, NwRadu şi Prinţesa Urbană.

Pentru cei care n-au răbdare să citească atât de mult, o să vă fac un rezumat, iar apoi o să vă spun ceea ce cred că ar trebui să aveţi în vedere când mergeţi acolo.

Este un loc în care s-au investit foarte mulţi bani, s-au adus materiale din multe colţuri ale lumii şi s-au plantat tot felul de palmieri unici în România. Important pentru omul de rând e că pare foarte civilizat, e mult personal, deci probabil că se va păstra curăţenia şi există multe chestii de făcut în interiorul complexului. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

200820092010, 2011, 2012

Reiau tradiţia, ştiu că îmi lipsesc 2013 şi 2014, dar pentru asta am un cont de Instagram, nu? 😀

Am încercat să selectez ce-a fost mai reprezentativ pentru fiecare lună. În septembrie am vizitat Spania şi Ungaria, am fost plecat prin România cu campanii blogosferice, aşa că sunt ceva mai multe poze.

Ianuarie

IMG_20150113_221624

Am început anul cu o bine-meritată vacanţă #priNeamţ 🙂 A fost cu frig, cu zăpadă şi cu boardgames în nişte căbănuţe foarte mişto. Deşi nu se vede în nicio poză, ăsta va fi păstrat la arhivă drept revelionul „Hai Bucureştiuuuuuuu!” Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Dacă cineva şi-ar propune, cred că ar putea face un manual al argumentaţiei stupide la români. Ar ieşi o carte stufoasă, numai bună de scos câţiva oameni de fotbal din închisoare.

De departe, argumentul care mă scoate din sărite cel mai mult e cel din titlu, cu diversele variaţiuni:

„- N-ai deszăpezit maşina!
– Lasă că nici tu n-ai sunat-o pe mama de ziua ei!”

„- Aveţi un preşedinte de partid puşcăriabil!
– Lasă că şi voi aveţi mulţi corupţi în partid!”

Unde pe lumea asta o chestie greşită se anulează dacă cel care o indică a greşit la rândul lui? Exact, nicăieri.

Dacă tot dăm burta jos din 2016 (eu asta mi-am propus, pe cuvânt!), hai să nu mai acceptăm argumentul ăsta. Să nu ne mai reducă nimeni la tăcere pentru că nici noi „n-am dus gunoiul săptămâna trecută”! Sau era de săptămâna trecută?

IN Casual stuff

2015 n-a adus foarte multe schimbări în blogosferă, însă a adus mai mulţi autori pentru o serie de bloguri cunoscute de la noi. Unele fac tranziţia spre blogurile colective, altele merg spre ideea de revistă online. Sunt şi bloguri pe care scriu mai mulţi autori fără să fie specificat acest lucru. Nu o să dezvolt, pentru că e nimic oficial, doar informaţii care circulă pe la colţuri. Mie mi se pare că e o situaţie nedorită, mai ales că vorbim de bloguri personale, unde mă aştept să scrie autorul, nu un ajutor de-al lui.

Iată care sunt categoriile de bloguri cu mai mulţi autori:

  1. Blogurile pe care se publică guest posturi frecvent – Prinţesa Urbană e primul exemplu care îmi vine în minte, Ioana publică des postări primite pe mail.
  2. Blogurile care au anumiţi invitaţi permanenţi – Bazavan.ro – Cristina a adunat o serie de oameni cunoscuţi care contribuie cu articole periodic.
  3. Blogurile personale pe care scriu mai mulţi autori în numele aceleiaşi persoane, neasumat
  4. Blogurile care au făcut trecerea spre reviste de lifestyle, sau merg în direcţia aia – Raluxa încearcă aşa ceva.
  5. Blogurile personale pe care scriu mai mulţi autori, asumat – Chinezu şi Vlad Dulea sunt exemplele care îmi vin în minte. Nu mi se pare o idee bună deloc, am intrat de câteva ori să citesc ceva la Vlad, am văzut că e un articol scris de altcineva, am ieşit imediat.

În continuare cred că blogurile colective nu pot funcţiona în România, oamenii preferă să tragă pentru ei decât pentru un scop comun. Guest-posturile vor fi mereu o abordare mult mai potrivită, mai ales că nu pun niciun fel de presiune pe ceilalţi autori, iar dacă e vorba de un blog cu numele unei persoane, cititorii nu vor fi dezamăgiţi când se mai nimeresc să citească articole scrise de alte persoane.

Cât despre blogurile personale pe care scriu mai mulţi autori, înţeleg că e o soluţie venită din lipsă de timp, dar zău că nu e benefic, chit că acest lucru e asumat sau nu. Ce legătură să mai fie între cititor şi autor dacă eu intru pe blogul lui Petreanu şi văd că a scris Marian Popescu, administrator de bloc? Cui îi pasă de ideile lui Marian Popescu? Sau, mai exact, cui îi pasă de ideile lui Marian Popescu exprimate pe blogul lui Petreanu? De-asta e blog personal, cu domeniu pe nume-prenume.ro, ca să îl citesc pe omul ăla, nu pe unul din spiriduşii Moşului.

IN Casual stuff

shutterstock_331125008_small

De când mi-am schimbat unul dintre telefoane am început să folosesc mai des Waze, aplicaţie care mânca prea multă baterie pe bătrânul Sony Xperia S. În afara oraşului e extrem de util, fără îndoială, dar prin Bucureşti nu eram aşa de convins de utilitate, mai ales că eu cunosc destul de bine străduţele din oraş şi am traseele mele testate îndelung. Dar m-a făcut curios articolul lui Radu. Cred că au fost vreo 5-6 cazuri în care am deschis Waze în luna decembrie pe diferite rute aglomerate.

La un moment dat aplicaţia îmi zicea să o iau pe nişte drumuri atât de întortocheate încât până şi pe mine m-a făcut să ridic o sprânceană. De exemplu, ca să nu stau la coadă pe Ştefan cel Mare aplicaţia mă îndruma pe Aleea Circului, apoi pe lângă Circul Globus, cu ieşire în Lacul Tei, apoi prin Floreasca, Bulevardul Ion Mihalache şi Podul Grant, când eu voiam să ajung în Militari. Am luat-o pe la Armenească – Universitate – Eroilor şi am ajuns cu vreo 10 minute mai târziu decât estimarea iniţială. Altă dată mergeam spre Liberty Center şi aplicaţia m-a îndrumat pe lângă spitalul Colţea, pe Strada Colţei. A fost extrem de liber, am intrat imediat în pasajul Unirii şi apoi am făcut dreapta la Budapesta. Astea au fost cazurile în care Waze a avut dreptate. Citeşte tot articolul

Meniu