Casual stuff

IN Casual stuff

shutterstock_189981377_small

Iarna asta am hotărât să nu pun nicio centrală şi să văd cum e treaba cu încălzirea de la RADET. Pe scurt, e oribil. Cred că au fost 10 avarii de când s-a încărcat instalaţia, pe strada asta e ceva nod de întâlnire pentru mai multe conducte, aşa că sunt momente în care apa şi căldura se opresc câte 2 zile, altele în care e oprit totul doar pe timpul zilei. Şi apartamentele oricum se răcesc, pentru că nici noaptea nu ajungi la o temperatură decentă, chiar dacă aeriseşti caloriferul. Nu-mi dau seama de ce ai accepta să stai în frig. Unde mai pui şi că preţul e subvenţionat, deci ar trebui să plătim mult mai mult în teorie.

Iar singura soluţie pe care o văd ar fi implozia RADET-ului. Pur şi simplu să se dizolve această Regie şi să se instaleze centrale de bloc, oamenii să fie forţaţi să facă asta. Chit că se fac centrale de bloc sau de zonă (ştiu că erau ceva propuneri ca punctele termice să găzduiască centrale de cvartal acolo unde e posibil aşa ceva), să se taie de tot această gaură neagră.

Sigur, ar fi probleme cu locurile de muncă şi suma mare pentru instalare, dar zău că e barbarie să trăieşti aşa. Iar chestia asta ar trebui să se întâmple în primăvară, astfel încât oamenii să aibă 6 luni în care să se ocupe de problemă. „Oameni buni, din primăvară RADET mai dă doar apă caldă, iar la iarnă vă descurcaţi. Pe 1 noiembrie oprim de tot şi apa caldă”. Şi gata, ai rezolvat problema într-un oraş întreg.

Foto: Pipes via shutterstock

IN Casual stuff

carnati_viena

Controalele ANPC au descoperit că marfa alimentară din târgurile de Crăciun nu e tocmai ce ar trebui să fie. Ştirea nu mă miră, mereu m-am ferit să consum chestii de acolo. Singurele surse de încredere sunt acele rulote-căruţe cu cârnaţi şi bere care în restul anului stau aproape de BNR, la intrarea în Centrul Vechi.

Ce nu înţeleg eu e cum acceptă ceilalţi comercianţi să vândă lângă unii cu marfă dubioasă.

Proaspăt întors de la Viena, unde am luat la picior Târgurile de Crăciun, pot să vă spun că locurile alea ţin loc de cafenele şi restaurante atât pentru localnici, cât şi pentru turişti. Adică austriacul iese seara sau chiar şi la prânz (dacă e weekend), se întâlneşte cu prietenii, mănâncă un cârnat cu caşcaval, bea un orange punch, mai discută, mai bea un punch, mai cumpără un glob, se mai vede cu alţi prieteni, ia un cartof prăjit, o căpşună în ciocolată şi tot aşa. Consumă. Aşa că toată lumea e interesată ca omul să mănânce şi să bea bine. Vinul e tare, nu e vreo poşircă, mâncarea e bună.

Şi în atmosfera aia parcă nu te mai uiţi că dai 5-10 euro pe un glob, ba chiar o faci cu drag. În anii trecuţi, am ajuns la Târgul din Capitală, am dat o tură pe la tarabe şi am plecat, că era frig şi coadă prea mare la mâncare (peste 15 persoane mai mereu).

Nu zic să facă şi ai noştri ca vienezii, ai căror comercianţi suportă o treime din costurile luminiţelor (500.000 de euro), dar măcar să se asigure că au vizitatorii ce să mănânce și să bea.

IN Casual stuff

shutterstock_300451889

Jale mare în agenţiile de media: farmaciile şi producătorii de medicamente nu mai pot face publicitate pe radio şi TV după cum îi taie capul.

Pentru posturile de radio, durerea va greu de suportat, din moment ce 50-60% din reclamele care se aud acum sunt la HemoroEasy (HemoroEasy face bine – haha, joacă jocuri de cuvinte), Ficat fortificat cu Fortifikat Forte şi alte chestii de înghiţit. Sunt o mulţime de pastile încadrate la suplimente nutritive, pe care le poţi cumpăra fără reţetă, şi care îşi fac o reclamă nesimţită pe radio şi TV. Publicitar vorbind, eu mă bucur că ies de pe post aceste tâmpenii făcute pe genunchi, pline de jocuri de cuvinte.

În ceea ce priveşte farmaciile, aici e destul de simplu: s-a dat lege pentru 2 farmacii, doar că legea nu poate discrimina pe nimeni. Prin urmare, nu poate să scrie negru pe alb „Catena şi Dona” nu mai au voie să bage reclame, dar ştim cu toţii că la ele se referă. Catena cu modul lor oribil în care se folosesc de vedete, Dona cu sloganul ăla tâmp „o farmacie cum toate ar trebui să fie”. Adică cum? Scumpe? Curate? Banale? Mie mi-a plăcut că de vreo 2 ori am văzut reclamă la Dona urmată de una la Mobexpert – suntem cu toţii diferiţi, din fericire. Păi noi ca noi, dar farmaciile? De ce să fie toate la fel?

Nişte prieteni ziceau că asta o să însemne mai mulţi bani în online, eu sper doar să nu văd reclame la Catena pe bloguri.

Foto: Pharmacy via shutterstock

IN Casual stuff

Rugile tuturor Social Media Managerilor din lumea întreagă au fost ascultate! Moş Zuckerberg vine anul acesta cu un sistem de mesagerie nou-nouţ, care răspunde nevoilor oamenilor care gestionează relaţia cu fanii.

Eu am putut testa sistemul încă de la mijlocul lunii noiembrie, însă acum văd că au făcut push pe mai multe pagini. Mai jos este pagina Ideo Ideis, cu câteva solicitări. După cum vedeţi, mesajele se pot accesa la fel de uşor, dar acum există posibilitatea să le dai Flagged (un fel de Starred din Gmail). Pe coloana din dreapta sunt informaţii despre cel care ţi-a scris, aşa că nu mai e nevoie să intri pe profilul lui şi să faci cercetare extinsă. Apoi poţi pune un keyword la fiecare conversaţie şi nişte notiţe. Asta e foarte folositor pentru paginile cu foarte mulţi fani.

De exemplu, pe pagina Ikea poţi pune un keyword de tipul „Markus” pentru o solicitare legată de acel scaun (btw, îl recomand, e cel mai bun scaun de birou de pe piaţă). Apoi îl găseşti la un simplu search, chiar dacă omul a vrut doar o recomandare de scaun şi n-a folosit termenul. Citeşte tot articolul

Protip cu brazi

question_answer0
IN Casual stuff

Un anunţ de maximă importanţă pentru cei care nu vor să rămână fără brad anul ăsta (da, ştim, ucidem planeta, brazii ar trebui replantaţi, opreşte barbaria).

Din câte mi-am dat eu seama anul trecut, epoca brazilor vânduţi în piaţă, aduşi în camioane de nişte munteni de la Suceva cu mustaţă şi căciuli ruseşti a apus. Brazii se iau acum de la Brico Depot, Praktiker, Dedeman şi alte astfel de magazine, plus Metro, AFI etc.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

După 5 ani+ de exersat treaba asta cu antreprenoriatul, am început să observ nişte tipare atunci când vine vorba de oamenii care se apucă de aşa ceva.

Faza iniţială e cea mai amuzantă, în care toţi îşi propun să rupă norii, să schimbe lumea şi să facă tot succesul din lume. 50% se întorc cu coada între picioare la statutul de angajat, oficial pentru că „s-au întâlnit cu o oportunitate prea mare”. Puţini oameni tratează chestia asta cu maturitate şi înţeleg că o să dureze un timp până va creşte acel business, timp în care e posibil să faci foamea. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

stationarea

În ultima vreme am devenit foarte puţin tolerant cu proştii, mai ales ăia care încurcă pe toată lumea. Jumătate din problemele traficului bucureştean sunt date de oameni care nu gândesc eficient. Deci nu e de ajuns că nu respectă regulile (ceea ce le-ar permite să fie proşti), dar când greşesc o fac fără cap. De exemplu, simpla staţionare a maşinilor contribuie la ambuteiaje. Pentru că românul trebuie să oprească fix acolo unde e uşa la care are treabă, nu contează ce zice legea sau măcar logica.

A se observa schema de mai sus, care e valabilă pentru 90% dintre situaţii. Un băiat, să-i spunem Bou #1 vine, trage puţin de maşină spre marginea drumului (sau spre maşinile parcate pe banda 1) şi pune avariile. „Stau şi eu puţin aici, nu încurc pe nimeni”. Asta e, avem un idiot printre noi. Adevărata problemă apare când apare al doilea băiat (notat aici cu Bou #2), care opreşte fix, dar fix în dreptul celuilalt staţionat. Şi dacă iniţial maşinile se strecurau cu greu în ambele direcţii, după ce opreşte şi boul #2, circulaţia se blochează şi totul e la mica înţelegere. Doar pentru că un gigel nu s-a gândit că ar putea opri puţin mai în faţă sau puţin mai în spate, dacă tot face ceva ilegal.

Dar nu vă gândiţi că e o chestie specifică şoferilor. Nu, la fel se întâmplă şi prin supermarket, de nu mai ai loc să treci cu căruciorul. Pentru că toată lumea stă lipită de coşul ăla pe 4 roţi de parcă le-ar fura cineva produsele neplătite.

Şi zău că nu e greu. Trebuie doar să te uiţi vis-a-vis de tine: „ia să vedem, am pe cineva în dreptul meu?”

IN Casual stuff

Citind comentariile din articolul ăsta mi-am adus aminte de nişte prieteni care fac un mişto grav de coporatişti în timp ce stau la patron şi caută disperaţi un job mai bun.

Adevărul e că aceste corporaţii au adus numai lucruri bune pentru angajatul român. 5000 de lei pe cartea de muncă? Numai în corporaţii. Beneficii, program de lucru fix, fără prea multe abateri? Numai în corporaţii.

Pentru că domnul Hans din Suedia vine şi zice: „ok, hai să-l plătim full pe Gigel, că oricum e mai ieftin cu toate taxele şi noi suntem HP (sau Oracle, sau IBM, sau…) şi nu ne permitem să facem mizerii pe partea asta”. Iar omul vede că acolo e mai bine şi vânează astfel de joburi. Gândiţi-vă câţi oameni din marcomm vor să plece „la client”. Credeţi că vor să meargă la fabrica de sticlă din Bărbăteşti şi să facă marketing acolo? Nu, tot la branduri străine, corporaţii.

De-asta spun că sunt bune, că îi obligă şi pe antreprenori să meargă spre zona legală. Cred că ăsta e şi mesajul pe care îl transmite Ştefan Iordache aici: noi ne plătim angajaţii full pe cartea de muncă, alte firme nu. Un fel de „batem şaua ca să priceapă FISCul”.

IN Casual stuff

shutterstock_231200206_small

Monica, cea care în viaţa de zi cu zi e şefă de agenţie şi mamă de Flaria, se încăpăţânează să rămână şi bloggeriţă. Şi în fiecare an are un decembrie în care vine cu zeci de idei de cadouri pentru copii mici şi mari. Face chestia asta pentru al şaptelea an consecutiv!

Scrie foarte rar în rest, dar uite că de cadourile astea se ţine cu sfinţenie. Staţi cu ochii pe ea luna asta, că sigur veţi găsi ceva sugestii mişto.

PS: Ştiu că o altă tradiţie din luna decembrie era legată de tema de Crăciun a acestui blog. Nu mi-a dispărut spiritul, doar că n-am găsit nicio temă responsive care să fie suficient de crăciunească. Aşa că am ales să vă scutesc de chin, cel puţin pentru moment. Dacă voi fi suficient de harnic, poate că anul viitor voi putea să mă ocup din timp de asta.

Foto: Xmas Gift via shutterstock

IN Casual stuff

Aseară m-am dat puţin pe hashtagul #VoceaRomâniei. Am trollat un pic, apoi am văzut prestaţia Cristinei Bălan (ex-Impact), mi-a plăcut şi m-am bucurat când a fost aleasă de Tudor Chirilă să meargă mai departe. Aşa că am scris un tweet care a fost preluat pe TV (din păcate n-am screenshot, dar o să fac rost).

După asta au urmat RT-uri de la Chirilă, Buhnici, plus alţi twitterişti. Şi rezultatele arată cam aşa. 488 de afişări. Imediat după moment aveam vreo 364 de afişări, dar între timp a mai dat lumea un RT, un Like, s-a văzut mai departe.

hoinaru_tweet_activity

Eu am 11200 de followeri pe Twitter, habar n-am câţi sunt reali şi câţi nu, n-am făcut niciodată curăţenie pe acolo. Nu ştiu exact cum funcţionează măsurătoarea, presupun că nu se adaugă şi afişările din RT-uri, altfel ar fi cu adevărat trist (numai Buhnici are vreo 200.000 de urmăritori). Media mea din ultima vreme e între 400 şi 500 de impressions per tweet. Adică 500 de oameni văd tweetul din 11.000 de conturi.

N-o să insist pe treaba asta, găsiţi o părere la Vali, care e mult mai înverşunat. Eu cred că Twitter n-o să aibă succes indiferent de cât va trage mass-media de el pentru că n-are cu cine. Oamenii care îşi fac acum cont pot doar să dea Like, RT şi cam atât, postările lor nu au mari şanse să prindă tracţiune cu un hashtag pe săptămână. Iar oamenii care au şanse la tracţiune, cei care făceau parte din comunitatea formată acum câţiva ani pur şi simplu interacţionează în alte părţi. Nu mai e nicio miză pentru ei să se dea pe Twitter, treaba cu mesajele apărute pe ecran s-a fumat de ani buni.

Comunitatea de pe Twitter a fost extrem de mişto, dar aia e arhivă. Acum a rămas o platformă cu nişte statistici extrem de proaste, pe care mai intrăm din inerţie.

Meniu