Casual stuff

IN Casual stuff

Într-o piaţă extrem de contractată (îmi place că toată lumea se fereşte să spună că e criză şi toate afacerile sunt în scădere), când avem o expansiune impresionantă a supermaketurilor de lanţ în cartiere, când avem Lidl, Profi, Billa, Carrefour, Mega Image, Kaufland, Cora, Real, Auchan, La doi paşi, Penny Market şi aşa mai departe, există în continuare magazine care cer legitimaţie de client!

Poate să-mi explice şi mie cineva care mai e logica legitimaţiilor de la Selgros şi Metro? De ce să te împuşti singur în picior şi să-ţi diminuezi posibila clientelă? Poate că erau concepte diferite, dar în piaţa actuală ce sens mai au elementele astea de diferenţiere? Chiar dacă are sens pentru angrosişti (câţi or mai fi), de ce nu-l laşi şi pe omul obişnuit să cumpere?

Ţin minte că erau o grămadă de oameni care plângeau pe la sfârşitul anilor ’90 pe la porţi să intre şi ei în Metro pe legitimaţia altora, că magazinele erau puţine.

IN Casual stuff

Habar n-am ce vă amintiţi voi de la primul job, dar amintirea mea e legată de pizza. Aveam 18 ani, mă angajasem de puţin timp ca director într-o firmă în care făceam de toate şi savuram primele zile în câmpul muncii. Şi chiar în prima sâmbătă lucrată vreodată (aveau să urmeze destule) ştiu că am ajuns la birou şi am găsit în uşă un plic ce conţinea un magnet şi un pliant cu PHD. Pentru că nu mai comandasem niciodată mâncare la birou, am pus mâna pe telefonul de firmă şi am sunat.

Era destul de devreme, nu-mi era foame deloc, dar trebuia să marchez cumva intrarea în câmpul muncii.  Era aprilie 2008 şi ţin minte că pizza aia a fost cea mai bună pe care am mâncat-o vreodată, probabil pentru că ingredientul secret era satisfacţia personală. I-am făcut şi poză, să rămână pentru posteritate. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

arsenal_park

Încă de când am văzut Dirty Dancing prima oară mi-am dorit să ajung într-un resort ca în film: ferit de lume şi dispus lângă o pădure. Dar mă împăcasem de mult cu gândul că e imposibil să găsesc aşa ceva, mai ales la dimensiunile alea din film. Până acum 2 săptămâni când am ajuns la Arsenal Park.

Locul ăsta e, fără îndoială, cea mai cu cap investiţie pe care am văzut-o vreodată în România şi un excelent parc de distracţii. Nu numai că e o staţiune de relaxare întinsă pe un domeniu extrem de mare (e construit pe locul fostei fabrici de armament de la Orăştie), dar este şi muzeu în aer liber, spaţiu de traininguri, loc perfect pentru cantonamente şi spa! În copilărie n-am avut parte de o tabără ca asta, dar ce mi-ar fi plăcut! Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Vă mai amintiţi lecţia aia cu pronumele de politeţe? În caz că aţi lipsit în ziua aia, vă aduc eu aminte care sunt:

Dumneavoastră, dumnealui, dumneaei, dumnealor. Hai şi dumneata/dumitale.

Şi cam atât. Provin din „domnia voastră”, „domnia lui” etc. şi sunt singurele care au o funcţie reală de politeţe. Dânsa, matale şi restul din gama asta sunt pronume personale. Să nu uităm că în Moldova se vorbeşte doar cu „dânsul”, chit că e vorba de om sau animal.

De fiecare dată când folosiţi „dânsa” şi „dânsul”  pentru a exprima politeţea, un pui de panda se pierde de mămica lui. Gândiţi-vă la asta.

Primire regală

question_answer0
IN Casual stuff

crama_recas

Când regii poposeau în diferite ţinuturi aflate la sute de kilometri de capitală, oamenii locului îşi puneau la punct cel mai bun program posibil, cu un festin excepţional şi tot felul de distracţii. E una dintre scenele de început din Game of Thrones, sezonul 1.

Cam aşa a fost şi primirea noastră la Cramele Recaş. Fără îndoială intră în topul meu personal al interacţiunilor cu branduri la ele acasă. Am început undeva pe dealurile cu viţă de vie unde am degustat (eu mai puţin, cei fără de carnet mai mult) nişte vin roşu şi am continuat cu vizita prin fabrică. Rodul a 900 de hectare este cules la foc continuu şi procesat într-o perioadă foarte scurtă pentru ca pierderile să fie cât mai mici. Iar apoi au loc o serie de operaţiuni, multe din ele mecanice. Nu e deloc ca în „A walk in clouds„, sau poate că domnişoarele frumoase care strivesc vinul erau plecate când am vizitat noi. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Sau de ce se fac tot mai puţine campanii prin agenţie

Teoretic au scăzut bugetele din blogosferă şi e foa tristeţe mare. Practic, lucrurile au început să se nuanţeze şi agenţiile au ocazia să facă tot mai puţine campanii cu bloggeri, iar cei care făceau preponderent asta au început să se reorienteze. E un trend care va fi tot mai accentuat în următoarea perioadă, până când nu se vor mai face campanii clasice aproape deloc.

Câteva motive, într-o ordine aleatorie: Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

timisoreana_01

Brandul Timişoreana e o bună parte din istoria Timişoarei şi un element semnificativ în poziţionarea actuală a oraşului. Nu poţi să nu te gândeşti la bere când vorbeşti de oraş, aproape că e un bun local. Iar timişorenii se mândresc cu berea lor.

Însă cu adevărat important e că Timişoreana a ales să mizeze pe tradiţie în comunicare, lucru care nu s-a întâmplat cu brandul Gambrinus, de exemplu. Vorbim de două branduri apărute înainte de Războiul de Independeţă care însă sunt tratate diferit. Primul e tratat cu respect, cel de-al doilea a ajuns un low-cost deşi merita mai mult. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

dan_paltinisanu

În prima zi de Timişoara Brands Tour ne-am plimbat foarte mult prin complexul studențesc. Și asta pentru că sportul este strâns legat de centrul universitar din oraș. Sala Olimpia – unde se antrenează echipele de baschet, stadionul Dan Păltinișanu – unde Politehnica Timișoara strângea zeci de mii de oameni la fiecare meci și terenul de antrenament al echipei de rugby campioană en-titre în România, toate au sau au avut legătură cu lumea studențească.

Cred că cele 3 mari calități pe care le-am întâlnit ieri la echipele de rugby, baschet și fotbal sunt împrumutate într-o oarecare măsură de la spiritul orașului. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

afis-tbt

Bagajele sunt aproape făcute, traseul e stabilit, alarmele sunt setate. Mâine dimineaţă pornim spre Timişoara.

O idee marca TvDece ajunge să fie preluată şi de alte oraşe. După tururile #prinoraşulmeu, aceasta e cea de-a doua idee care se răspândeşte prin ţară. Semn bun, menit să arate că am trecut de perioada în care bloggerii din diferite oraşe se cunoşteau între ei. Legăturile sunt mai strânse ca oricând şi există potenţial pentru diferite colaborări.

Cu brandurile timişorene o să ne cunoaştem până duminică, după care revenim cu poveşti.

PS: Abia aştept să mă văd iar cu comunitatea mişto din TM!

Acest proiect este realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Timișoara.

Branduri participante: TimișoreanaCramele RecașArsenal ParkBC Timba TimișoaraREC Universitatea de Vest Timișoara, ACS Poli Timișoara.

Parteneri de mobilitate: Peugeot România.

Parteneri: PRbetaAsociaţia Timișoara Capitală Culturală EuropeanăPorsche TimișoaraAmvestRestaurant Belvedere.

IN Casual stuff

Stimate domn, stimată doamnă, trebuie să admit că întâmplarea m-a luat şi pe mine pe nepregătite. Trebuie să fi fost aproape de raionul cu electrocasnice când am realizat cum stau lucrurile, dar imediat ce mi-am dat seama am făcut cale întoarsă şi am pornit spre zona cu papuci. Presupun că acolo s-a produs incidentul şi îmi asum vina în totalitate.

Probabil că veţi crede despre mine că sunt o persoană oribilă, de cea mai joasă speţă. Recunosc, eu m-aş fi înfuriat destul de tare dacă aş fi fost în locul dumneavoastră. Totuşi, vreau să aveţi în vedere că se poate întâmpla oricui, mai ales  în situaţia dată.

M-am întors, v-am căutat din priviri, cred că v-am şi zărit. N-am stat să analizez foarte bine lucrurile, pentru că faptul era deja consumat. Din câte mi-am dat seama, aţi reuşit să reparaţi situaţia într-un timp relativ scurt. Nu ştiu dacă scuzele îşi mai au rostul, însă vă rog să mă credeţi că am avut remuşcări toată ziua. De-asta am şi decis să vă scriu.

Dar dacă stau bine şi mă gândesc, situaţia nici nu e aşa gravă. Nu ştiu de ce facem atâta caz. Poate că e vina dumneavoastră de fapt, iar eu am nimerit în acest joc al erorilor. Singura mea greşeală fiind că n-am fost destul de vigilent.

Pastă de dinţi aveaţi şi dumneavoastră, săpun aşijderea, doar apa de gură era în plus. Şi şerveţelele alea umede. Oricine putea încurca coşurile.

Meniu