Casual stuff

IN Casual stuff

La finalul săptămânii trecute s-a lansat un nou modul al aplicaţiei de smartphone Auto.ro. Secţiunea „Maşina mea” permite utilizatorilor să introducă date legate de autoturismul personal pentru ca mai apoi să primească notificări când le expiră RCA-ul, ITP-ul, când trebuie să plătească rata, când au de plătit rovinietă etc.

Am înţeles că în viitor se vizează adăugarea de servicii suplimentare în cadrul acestei secţiuni: achiziţionarea de RCA, rovinietă, poate chiar şi plata impozitului.

Super util! Dar nu-mi dau seama de ce trebuie să facă mediul privat treaba Statului. Partea cu rovinieta, de exemplu, ar trebui să fie preocuparea Statului. La fel cum ar trebui să fie şi buna funcţionare a siteului Ghişeul.ro. Dar de cele mai multe ori Statul nu vrea să ia banii de la contribuabili. Sau dacă îi ia, vrea să facă procesul cât mai anevoios. Noroc cu iniţiativele private, care ne mai uşurează viaţa din când în când.

Puteţi descărca versiunea de Android aici şi cea de iOs aici.

IN Casual stuff

Vă spuneam în urmă cu câteva săptămâni despre ritmul alert în care se dau abonamentele la Festivalul Enescu. Sper să fiu pe fază şi să vă anunţ şi când se pun în vânzare biletele. Însă dacă nu prindeţi bilete pentru festivalul din toamnă şi vă doriţi să participaţi, există o şansă destul de bună.

Brigada de voluntari, o asociaţie care oferă suport organizării de evenimente, recrutează colaboratori şi voluntari pentru ediţia a XXI-a a Festivalului Enescu. Până pe 15 martie puteţi aplica aici. Pe lângă voluntariatul în sălile de concerte, există o serie de alte variante prin care puteţi contribui la acest festival. Ţin minte că în liceu mulţi colegi au contribuit la organizarea Europafest, tot în sistem de voluntariat. Presupun că satisfacţia pe care ţi-o dă contribuţia la un festival mult mai mare e înzecită.

Atenţie! Din câte am înţeles procesul de selecţie e foarte serios. Cred că e primul an în care Brigada de voluntari participă la organizarea acestui eveniment şi probabil e şi o formă de experiment.

Reduceri aveţi?

question_answer0
IN Casual stuff

Văd că a devenit o modă să dai cât mai multe reduceri pe pagina de Facebook. Aproape că e obligatoriu să acorzi discount fanilor, în curând cred că se introduce şi în TOS pentru România.

Articolul 4: O pagină nu poate funcţiona dacă nu dai reduceri cât mai multe.

Înainte erau concursurile cu likeuri, acum s-a trecut la reduceri. În ritmul ăsta o să transformăm în grupoane paginile de brand.

Problema e că se obişnuieşte clientul cu reducerile şi începe să considere că ăla e preţul corect. Pe lângă asta, începe să trăiască cu impresia că la asta sunt bune paginile de Facebook. Să facă offers şi reduceri tot anul.

E bine că vrem să oferim lucruri fanilor noştri, dar asta nu înseamnă că trebuie neapărat să tăiem preţul. O garanţie extinsă, un cadou, un alt tip de bonus. Ca să nu mai spun că se pot comunica şi alte lucruri în afară de reduceri şi super oferte.

Acest război al preţurilor nu foloseşte niciunui brand. Cumpărătorii se mută de pe o pagină pe alta într-o continuă vânătoare de reduceri şi nu se îndeplineşte scopul ăla important, cel cu fidelizarea.

Eu evit pe cât posibil campaniile de reduceri şi încerc alte variante la locul de muncă. Dar nu e de ajuns dacă ceilalţi vor continua în acest stil.

IN Casual stuff

Apropo de sistemul de învăţământ care e total defect şi de victimele lui, mi-am adus aminte de un curs din anul I de facultate. Profa a făcut o scurtă pauză de la predarea materiei şi ne-a întrebat de ce şi cu ce aşteptări am venit la secţia respectivă (Comunicare şi Relaţii Publice, Litere, Unibuc). Mulţi au răspuns că încă nu ştiu ce vor să facă în viaţă, dar că li s-a părut interesantă secţia şi că au ales-o fără să ştie cât de mult li se potriveşte.

Mie nu mi-a venit să cred. Erau o grămadă de oameni care au vrut „să încerce”, să vadă dacă „li se potriveşte”. Au rezultat zeci de absolvenţi care lucrează în domenii total diferite de comunicare, oameni cărora nu le-au folosit la nimic cunoştinţele acumulate în facultate. Dar şi-au permis să-şi piardă câţiva ani din viaţă, „de test”. Cei mai mulţi dintre ei s-au prins pe la jumătate că n-au nicio treabă cu domeniul, dar au continuat ca să-şi ia o diplomă.

Pe mine mă sperie oamenii ăştia care se aruncă cu capul înainte la plesneală. Nu că aş fi fost mai breaz,  însă am ştiut mereu exact ce vreau să fac. Acel „ceva” s-a schimbat de vreo 3 ori în anii de facultate, dar măcar era în aceeaşi zonă.

Iar acel „Mi se potriveşte?” din facultate se transformă câţiva ani mai târziu în „Oare îmi permit să plătesc maşina asta?„.

IN Casual stuff

Din capul locului trebuie să admit că am scăpări în ceea ce priveşte virgulele. Uneori modific fraza în interiorul ei, astfel încât se schimbă raporturile sintactice şi, în anumite cazuri, ar mai fi nevoie de nişte virgule.

Şi dacă tot suntem la capitolul „precizări”, trebuie să aveţi în vedere că sintaxa frazei poate fi destul de complicată. Îmi amintesc cum stăteam cu profa de gramatică la orele de meditaţii, înainte de admiterea la facultate, şi încercam să dăm de cap unor fraze foarte complexe. Multe situaţii erau discutabile.

Ulterior, am asistat la nişte plictisitoare cursuri de dinamică a limbii române, în facultate fiind. Acolo am aflat că limba română e un organism viu care e într-o continuă schimbare. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Iar îi dau cu Facebook, dar promit că e ultimul săptămâna asta

Printre schimbările de care pomeneam zilele trecute mai avem şi fraza de mai jos:

The only actions that can be published upon a user simply consuming content are built-in actions.

Aceste „built-in actions” publică pe wall când ai citit ceva, când ai văzut o poză, când ai consumat un anumit tip de conţinut pe diverse siteuri. Teoretic e mişto să ştie prietenii tăi când ai citit un articol interesant pe NY Times. Practic, e nasol rău de tot. Pentru că poate nu citeşti ceva financiar, ci surfezi pe un site porno. Şi te trezeşti cu situaţia de mai jos: Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Mi-am dat seama aseară, în timp ce eram la cinema, că Orange Film e, probabil, cel mai bun program branduit din ultimii 10 ani.

Nu merg prea des miercurea la film tocmai pentru că e nebunie, dar ieri s-a nimerit să ajung la mall pe la 5. Erau deja rezervări făcute, săli pline, bilete cumpărate. Cu greu am mai prins bilete la ultima proiecție a zilei. Cu siguranță e singura zi a săptămânii în care cinematografele sunt umplute până la refuz.

Și transformat în termeni de brand awareness, asta înseamnă sute de mii de oameni, chiar milioane (dacă ne gândim că Orange film a început în 2004) care au zis ”Orange film” și au mers la cinema miercurea. O asociere care ar fi putut fi exploatată mai mult, de exemplu prin branduirea aplicației Cinemagia (care e powered by Vodafone în acest moment).

Nu știu ce alte beneficii au cei de la Orange, câtă lume a trecut la ei ca să beneficieze de program sau cât câștigă ei din acele SMSuri (costul lor e de vreo 60 de cenți parcă 5 cenţi) și care e deal-ul cu cinematografele (mai exact, cine suportă acel bilet gratuit), însă e clar că merge bine din moment ce în curând se fac 10 ani. Și cinematografele sunt pline în fiecare săptămână.

IN Casual stuff

Mi-a plăcut încă de la început Ţara lui Andrei, mi-a plăcut întreaga platformă de CSR a Petrom. Au fost câţiva ani la rând de acţiuni de responsabilizare socială, plantări de copaci, programul Şcoala lui Andrei şi taberele educaţionale. Iar începând cu acest an proiectul a ajuns la un alt nivel, având şi o componentă de susţinere a antreprenoriatului românesc. Am văzut această nouă direcţie încă de la relansarea site-ului ŢaraluiAndrei.ro, la finalul anului trecut. Şi am fost mai încântat decât de celelalte proiecte din cadrul platformei, pentru că ştiu cât de importantă este susţinerea antreprenorilor în România.

Până pe 4 martie orice antreprenor, ONG, PFA, SRL, SA şi celelalte variante prescurtate de persoană juridică poate înscrie o idee de afacere care rezolvă o problemă socială. Există 28 de comunităţi selectate pentru acest program. N-aş vrea să le spun „zone defavorizate”, pentru că tocmai prin introducerea lor în program au căpătat o şansă importantă şi sper să avem câteva poveşti de succes în următorii ani, deci nu vor mai fi defavorizate.

Concurenţii trebuie să propună o soluţie de dezvoltare pentru acea zonă, iar 20 din cele mai bune idei vor deveni plan de afaceri cu ajutorul consultanţilor specializaţi care participă în proiect. Practic, oricine are o idee poate să aplice, dacă ideea e interesantă va fi selectată pentru un plan de afaceri. După ce se fac studii de fezabilitate, planul ăsta merge mai departe şi 10 din cele mai bune capătă finanţare. 32.000 de euro pentru fiecare câştigător, bani nerambursabili şi un total de finanţare de 350.000 de euro din partea Petrom.

Sper ca acest proiect să se desfăşoare în fiecare an şi peste 5-6 ani să avem câteva zeci de mici afaceri începute pe baza acestor fonduri, afaceri care să mişte puţin economia în diferite zone ale ţării.

Mai multe despre proiect puteţi citi aici.

IN Casual stuff

Manafu ridică problema afişajului ilegal, care a devenit un fenomen tot mai răspândit, în ciuda existenţei spaţiilor amenajate. Oraşul arată tot mai urât cu afişele alea puse peste tot, plouate, sfâşiate, repetate la nesfârşit. Dar lucrurile nu se vor schimba prea curând, pentru că şi acolo e o mafie.

Ţin minte că îmi povestea cineva de adevăratul război pe care îl duc băieţii ăştia care lipesc afişe. Se face o risipă incredibilă în goana asta după publicitate outdoor. Organizatorii de evenimente, prin aceşti băieţi lipitori, se duelează seară de seară pentru o bucăţică de spaţiu la vedere. Dacă la 7 trece o gaşcă şi lipeşte bilete la un concert, după 2 ore trec alţii şi lipesc peste concert afişe la vreo piesă de teatru. După alte 2 ore trece o a treia gaşcă şi lipeşte afişe la un alt concert, urmată de prima gaşcă şi tot aşa.

Uneori se ajunge chiar la conflicte nasoale. Ştiu că la un moment dat s-au luat unii la bătaie în mijlocul zilei, pe la Eroilor. Se întâlniseră două găşti şi unii din cei „acoperiţi” au sărit să-şi facă dreptate cu pumnul.

Nu mai zic câtă hârtie se consumă în astfel de situaţii, că nu e problema noastră. Măcar dacă ar lipi doar în locurile permise.

Meniu