Casual stuff

IN Casual stuff

Mi-a plăcut încă de la început Ţara lui Andrei, mi-a plăcut întreaga platformă de CSR a Petrom. Au fost câţiva ani la rând de acţiuni de responsabilizare socială, plantări de copaci, programul Şcoala lui Andrei şi taberele educaţionale. Iar începând cu acest an proiectul a ajuns la un alt nivel, având şi o componentă de susţinere a antreprenoriatului românesc. Am văzut această nouă direcţie încă de la relansarea site-ului ŢaraluiAndrei.ro, la finalul anului trecut. Şi am fost mai încântat decât de celelalte proiecte din cadrul platformei, pentru că ştiu cât de importantă este susţinerea antreprenorilor în România.

Până pe 4 martie orice antreprenor, ONG, PFA, SRL, SA şi celelalte variante prescurtate de persoană juridică poate înscrie o idee de afacere care rezolvă o problemă socială. Există 28 de comunităţi selectate pentru acest program. N-aş vrea să le spun „zone defavorizate”, pentru că tocmai prin introducerea lor în program au căpătat o şansă importantă şi sper să avem câteva poveşti de succes în următorii ani, deci nu vor mai fi defavorizate.

Concurenţii trebuie să propună o soluţie de dezvoltare pentru acea zonă, iar 20 din cele mai bune idei vor deveni plan de afaceri cu ajutorul consultanţilor specializaţi care participă în proiect. Practic, oricine are o idee poate să aplice, dacă ideea e interesantă va fi selectată pentru un plan de afaceri. După ce se fac studii de fezabilitate, planul ăsta merge mai departe şi 10 din cele mai bune capătă finanţare. 32.000 de euro pentru fiecare câştigător, bani nerambursabili şi un total de finanţare de 350.000 de euro din partea Petrom.

Sper ca acest proiect să se desfăşoare în fiecare an şi peste 5-6 ani să avem câteva zeci de mici afaceri începute pe baza acestor fonduri, afaceri care să mişte puţin economia în diferite zone ale ţării.

Mai multe despre proiect puteţi citi aici.

IN Casual stuff

Manafu ridică problema afişajului ilegal, care a devenit un fenomen tot mai răspândit, în ciuda existenţei spaţiilor amenajate. Oraşul arată tot mai urât cu afişele alea puse peste tot, plouate, sfâşiate, repetate la nesfârşit. Dar lucrurile nu se vor schimba prea curând, pentru că şi acolo e o mafie.

Ţin minte că îmi povestea cineva de adevăratul război pe care îl duc băieţii ăştia care lipesc afişe. Se face o risipă incredibilă în goana asta după publicitate outdoor. Organizatorii de evenimente, prin aceşti băieţi lipitori, se duelează seară de seară pentru o bucăţică de spaţiu la vedere. Dacă la 7 trece o gaşcă şi lipeşte bilete la un concert, după 2 ore trec alţii şi lipesc peste concert afişe la vreo piesă de teatru. După alte 2 ore trece o a treia gaşcă şi lipeşte afişe la un alt concert, urmată de prima gaşcă şi tot aşa.

Uneori se ajunge chiar la conflicte nasoale. Ştiu că la un moment dat s-au luat unii la bătaie în mijlocul zilei, pe la Eroilor. Se întâlniseră două găşti şi unii din cei „acoperiţi” au sărit să-şi facă dreptate cu pumnul.

Nu mai zic câtă hârtie se consumă în astfel de situaţii, că nu e problema noastră. Măcar dacă ar lipi doar în locurile permise.

Traforaj

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

traforaj

Am primit zilele trecute invitaţia de mai sus şi mi-am adus aminte de orele de traforaj. Erau orele alea de „Lucru manual” sau de „Educaţie tehnologică” în care băieţii mergeau într-un laborator plin de menghine şi alte scule şi tăiau nişte lemne în timp ce fetele mergeau în altă clasă şi coseau. Cele mai inutile şi traumatizante ore din şcoala generală.

Dacă nu ai plăcerea de a lucra cu scule şi nu te învaţă taică-tu, degeaba există în programa şcolară. Nu e obligatoriu să ştie toţi bărbaţii din ţara asta să taie lemne cu un fierăstrău.

Cel mai nasol a fost prin clasa a 7-a, când s-a îmbolnăvit proful de „Tehno” şi i-au băgat şi pe băieţi la clasa de cusut. Horror! Şi nici n-am rămas cu mare lucru după orele respective.

IN Casual stuff

Pe bune că mă apuc să fac un serial.

La o întâlnire pe care am avut-o acum ceva timp, s-a pus următoarea problemă: cum le aratam companiilor care sunt impostorii în Social Media şi care sunt oamenii care au ceva habar în domeniul ăsta? Una dintre soluţii e să aştepţi să se cearnă lucrurile. Soluţia mai rapidă şi mai urâtă e să arăţi cu degetul direct personajele în cauză sperând că o să audă destui oameni. E mai urâtă varianta „b” pentru că atragi antipatii şi lumea te ia drept scandalagiu. Citeşte tot articolul

Gând pentru 2013

question_answer0
IN Casual stuff

„Fii atent, dar nu pleca urechea chiar la toată lumea.”

În contextul actual mi s-a părut cel mai valoros sfat pe care l-am auzit în ultima vreme.

IN Casual stuff

Eveniment ce a trecut neobservat în „societatea civilă” şi a fost superficial menţionat în presa din România: pe noua platformă de bloguri „Adevărul” apare un articol în care efectele Holocaustului din România sunt minimalizate (Şi evreii greşesc, nu-i aşa? de Mihai Tociu).

După câteva zile, articolul respectiv este şters (doar de pe site, Google cache încă îl păstrează) şi apare pe Adevărul.ro o „precizare”. Se fac trimiteri către o lege, autorul îşi exprimă regretul faţă de o astfel de măsura, viaţa îşi urmează cursul firesc.
Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

La Şcoala Centrală, pentru că e un liceu de prestigiu şi cu multe conexiuni în afară, veneau foarte des oameni de pe la universităţi importante de prin Franţa, Belgia sau Marea Britanie. Alteori pur şi simplu aveau loc acţiuni cu oaspeţi distinşi la care era nevoie să asiste nişte tineri liceeni corespunzători (aşa am avut norocul să-l cunosc pe Octavian Paler, de exemplu).

În situaţiile în care aceşti tineri liceeni nu erau de găsit, de cele mai multe ori eram chemaţi noi. Şefa catedrei de limbă engleză ne învoia de la toate orele posibile pentru tot soiul de întâlniri spunându-ne: „băieţi, am nevoie de cineva care simulează bine inteligenţa, haideţi cu mine”. Într-un mod mai frumos s-ar putea spune că era nevoie de nişte tineri prezentabili, care ştiau să poarte o conversaţie în engleză şi franceză şi care aveau prezenţă de spirit.

Nu mi-am dat seama atunci cât de important e să ai aceste calităţi, să poţi lăsa o impresie bună, am descoperit mult mai târziu cum merg lucrurile. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Să zicem că ai găsit un job mişto, ai trecut prin tot procesul, ai ajuns la ofertă. Sau ţi-a făcut-o direct angajatorul. Cum procedezi mai departe? Pentru că lumea din jurul meu îşi tot schimbă locul de muncă, am observat o chestie interesantă. Nimeni nu se interesează pe bune despre angajator.

Toată lumea întreabă cunoscuţii cum e la locul X de muncă, nimeni nu pune accent pe chestiile nasoale. Dacă vrei să le afli, primul pas e să întrebi foştii angajaţi care sunt chestiile nasoale. „E bine”, „e mult de muncă” sunt nişte răspunsuri standard, pe care le dă toată lumea. Dar tu trebuie să ştii dacă viitorul angajator întârzie cu plata salariului, dacă angajaţii lucrează weekend de weekend, dacă se stă peste program până la 9 pentru că aşa stau toţi. Probleme adevărate pe care un fost angajat le ştie.

Dacă lucrezi în zona de comunicare sau online, e destul de simplu să găseşti printre cunoscuţi o persoană care a trecut prin agenţia respectivă (e o migraţie a forţei de muncă fantastică în domeniul ăsta). Dacă e vorba de un alt domeniu în care ai mai activat, e foarte posibil să ai pe cineva care să ştie pe cineva printre foştii colegi (poate ajută o căutare pe LinkedIn).

Pe lângă asta, ar trebui să dea de gândit şi ştiri care anunţă pierderea unor clienţi importanţi, plecarea multor oameni din companie şamd.

Lectură suplimentară: 1, 2, 3.

IN Casual stuff

S-a întâmplat de mai multe ori în ultimele săptămâni, cu vreo 3 prieteni diferiţi:

– Vii la fotbal?
– Unde?
– Afară, pe sintetic.
– Sunt -2 grade afară.
– Aşa, şi? Când eram mici ieşeam indiferent de vreme! Jucam şi la -10 grade!
– Când eram mici jucam în bocanci, cu geci, fular, căciulă, mănuşi, 2 pulovere şi 2 perechi de pantaloni pe noi… Acum nu pot să ies aşa la fotbal că n-am cum să alerg.
– Bineeeeee mă, lasă că ne distrăm şi fără tine.

După vreo 2 zile

– Şi, ce faci?
– Am răcit 🙁 Cred că m-am molipsit de la cineva…
– La fotbal a fost mişto?
– Da, păcat că n-ai venit!

IN Casual stuff

dunkin_donuts

(şi nici n-o să avem prea curând)

Aseară mi-a amintit Andra de gogoşile de la Dunkin’ Donuts. Mânat de o poftă nebună, am început să caut informaţii despre Dunkin’ Donuts şi şansele ca brandul să revină în România. Pe la mijlocul anilor ’90 ţin minte că gogoşile americane veniseră în Bucureşti şi vedeam magazinul lor de pe Calea Moşilor (aproape de Bucur Obor) de câte ori mergeam la bunici. De vreo 2 ori s-au şi înduplecat ai mei să intrăm şi mi-au luat câteva, deşi ţin minte că erau scumpe. Am înţeles că a mai existat un magazin şi la Piaţa Unirii, dar după câţiva ani Dunkin’ Donuts a dispărut de tot de pe piaţă.

La ieşirea de pe piaţă a celor de la Burger King am citit un articol despre francizele americane care le-ar putea lua locul, printre cele menţionate numărându-se Taco Bell şi Dunkin’ Donuts. Din păcate, nu cred că sunt şanse prea mari, mai ales după ce am citit câte ceva despre costurile de franciză pentru gogoşerie. Citeşte tot articolul

Meniu