Casual stuff

IN Casual stuff

Ştiu că e total anacronic să plăteşti cu bani şi chiar mi-aş dori să fiu şi eu civilizat, pe bune. Chiar aş vrea să plătesc totul cu o chestie mică de plastic, chiar dacă asta ar presupune să ţin banii pe carduri, ceea ce mie nu prea îmi place să fac (de obicei ţin sume mici pe card, pe principiul „better safe than sorry”).

Numai că pentru a putea plăti cu cardul, trebuie să se mai îndeplinească o condiţie: să meargă plata cu cardul.

Acum câteva zile s-a nimerit să fac nişte cumpărături fără să am cash la mine. Nicio problemă, suntem civilizaţi, avem bani pe card. După un scurt calcul ochiometric a reieşit că mă încadram fără probleme în suma de pe card şi am poposit liniştit la o casă.

Prima încercare: eşuată. A doua încercare: eşuată. A treia încercare: sold insuficient. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

zapada_curatata

După ani la rând în care am dat de unul singur zăpada de pe aleea din faţa blocului, după ani la rând în care vecinii au aşteptat o mână divină să intervină în lupta contra urgiei, după ani la rând în care toată lumea prefera să circule pe o potecuţă îngustă cu zăpadă bătătorită, AM ÎNVINS!

Ieri, când am coborât să dau zăpada din faţa blocului şi de pe maşină am constatat că cineva dăduse zăpada deja! (am coborât pe la ora 14:00, că e aproape concediu)

Nu ştiu cine ne-a făcut aşa o surpriză, îl bănuiesc pe unul dintre vecinii nou mutaţi în bloc sau poate femeia de serviciu? Oricare ar fi răspunsul, le urez tradiţionalul: ţineţi-o tot aşa! 😀

Totuşi, îmi place să cred că exemplul pe care l-am tot dat în ultimii ani a fost decisiv 😛

PS: Dacă tot n-am avut ce face pe aleea principală, mi-am făcut încălzirea lărgind aleile secundare de acces în bloc.

IN Casual stuff

Să zicem că vreţi să plecaţi de Revelion undeva mai la munte sau la deal (în orice caz, să părăsiţi oraşul) dar v-aţi trezit foarte târziu sau v-au lăsat baltă oamenii cu care intenţionaţi să plecaţi şi aţi pierdut timpul cu adunarea altui grup. În tot cazul, mai e puţin până la noaptea dintre ani şi vă treziţi bâjbâind de nebuni după oferte. Pentru că am fost în această situaţie, am câteva soluţii.

Iată care sunt ideile principale cu porniţi căutarea:

Nu vă faceţi griji, oferte sunt căcălău. Până în ultimele zile chiar, pentru că unii oameni ţin de preţ cu orice risc.

Oricum, uitaţi preţurile normale. Revelionul este un prilej să facem super mulţi bani, aşa că trebuie să profităm. Cred că am studiat sute de oferte, doar vreo 3 erau cât de cât apropiate de tarifele din timpul anului. Dacă în sezon o noapte de cazare costă x, de Crăciun va costa 2x, iar de Revelion (doar o săptămână mai târziu) va costa 4x.

Dacă aţi auzit de localitate înseamnă că e scump. Buşteni, Sinaia, Sibiu, Voineasa, Biertan, Păltiniş – doar câteva exemple de locuri cunoscute la care se adaugă şi preţul brandului de oraş sau ceva de genul ăsta. Adică e chiar mai scump decât acel 4x. 1000 de euro de persoana 3 nopţi de cazare şi mâncare la o pensiune de 3 stele? Pe bune?

Şi mai sunt ofertele alea complete de închiriere: toată vila (10-15-20 de persoane) pentru 5000 de euro. De discount de volum n-a auzit nimeni?

Drumurile prin ţară ajută – mai exact, dacă ştiţi cât de cât ţara asta, o să vă ajute să alegeţi o variantă cât de cât bună. Intraţi pe un site cu oferte turistice (ăsta, de exemplu) şi căutaţi oferte în localităţi mai mici şi mai puţin cunoscute dar care au un peisaj mişto. Aluniş, Haţeg, Slănic Prahova, Cornu şi aşa mai departe.

Iar pentru cei care refuză să dea super mulţi bani pe câteva zile la munte de Revelion, există două variante la fel de bune: vacanţa dintre Crăciun şi Revelion când e super linişte, unii oameni muncesc şi alţii se trezesc din beţie (am încercat-o anul trecut, este bestial) sau vacanţa de după Anul Nou, când preţurile revin la normal.

IN Casual stuff

Asta am fost sâmbăta trecută la Bloggers Lan Party.

Încă de când s-au ales numai shootere în lista de jocuri ştiam că n-am absolut nicio şansă, dar m-am dus de dragul vremurilor bune.

O gaşcă de 24 de băieţi gata să se împuşte până… la moarte, practic. Ălora cu experienţă le ardeau degetele să joace CS 1.6, până la urmă am început cu Quake 2. Caterinca maximă, o hartă mică şi o grafică de parcă jocul ar fi apărut acum 15 ani 😀 După vreo oră am trecut la Counter Strike, pe care îl mai jucasem de vreo 5 ori în toată viaţa. M-am descurcat prost, spre foarte prost şi am fost mereu cu gândul la FIFA 😀
Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Mai întâi au fost ofertele la internet şi cablu TV. Pe urmă au venit cu telefonie fixă gratuită. Pe urmă cu un stick de net. Pe urmă cu telefonie mobilă gratuită. Lumea le-a acceptat bucuroasă şi nu s-a preocupat de sumele de plată. Mulţi au renunţat la abonamentele Romtelecom şi au rămas doar cu telefonia de la RDS. Bunică-mea nici telefonul fix de la RDS nu-l mai foloseşte, e activ doar mobilul. A renunţat cât ai clipi la un număr pe care îl avea de 40 de ani.

Puţin i-a păsat românului că nu poate să fie totul gratuit la nesfârşit. Doar că acum a venit şi data scadentă. Pentru RDS totul a fost o strategie de câştigare a cotei de piaţă, o investiţie.

M-am uitat pe ultima factură şi am observat că e puţin peste suma obişnuită. În mod normal plăteam 70 de lei – maxim 75, în ultimele 2 luni a venit 80 de lei. Şi când m-am uitat mai atent serviciile nu mai erau la pachet, ci erau trecute separat. Telefonia 5 lei şi un surplus de vreo 9 lei pe convorbiri. Asta în condiţiile în care nu s-a vorbit mai mult decât înainte, probabil că s-au mai tăiat ceva minute.

Nu e mult, dar e o mică modificare. 5-10 lei înmulţit cu câteva sute de mii de abonaţi (poate milioane, nu ştiu exact ce cotă de piaţă au) înseamnă ceva.

IN Casual stuff

Foto: Igu

Teoretic ştim: o fotografie bună e foarte importantă. Dar cât de importantă e pentru o pagină de Facebook? Cam cât 5000 de fani luaţi gratis.

Poza de mai sus a apărut deja pe zeci de mii de newsfeeduri din România şi nu numai. Peste 9000 de shares, vreo 16.000 de likeuri şi probabil un reach enorm. Iar din punct de vedere al conversiei pagina Bucureşti Optimist – pe care a fost postată poza – a crescut cu 5000 de fani de pe-o zi pe alta.

Nu-mi dau seama care e fotografia virală a anului în România: cea de mai sus sau asta.

IN Casual stuff

Dacă s-ar face un karaoke cu bloggeri (şi chiar se face, vedeţi mai jos ce şi cum), aş avea câteva sugestii de piese. După cum urmează:

Chinezu – Santana – Corazon Espinado (sau era coracon?)

Daniela Petrescu, special pentru Costin: Queen – You don’t fool me

Vlad Dulea – Liceenii Rock and roll

Marius Matache – Cosmin Vaman – Nu sunt destul de trist să fiu folkist

Alex Negrea – Smiley – Oficial îmi merge bine

Piticu – Vank – Regele Şoselelor (tot oraşul ştie de ce) Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

În ultimii 6-7 ani (practic, de când am intrat în câmpul muncii), am auzit vorba asta de zeci de ori, poate chiar de sute de ori.

Ah, un produs nou? Nu, clienţii noştri nu vor să cumpere asta.

Clienţii noştri nu sunt aşa.

Clienţii noştri preferă să externalizeze serviciul X.

Toată lumea se raportează la cum le sunt clienţii în prezent, prea puţini iau în calcul cum vor fi în viitor.

Aşa că oferă-le o aplicaţie de mobil şi poate că o vor folosi, chiar dacă acum nu cer aşa ceva, caută-i pe Facebook chiar dacă în momentul de faţă nu îţi simt lipsa acolo. Cum era ideea aia a lui Steve Jobs? Clienţii habar n-au ce vor, tu trebuie să le arăţi ce vor.

IN Casual stuff

Ca în fiecare an, începem luna decembrie cu o temă specială de Crăciun. E prima oară când păstez tema din anul precedent, asta îmi place foarte mult şi oricum nu există o varietate aşa mare pe nişa asta. Pentru variantele 2008, 2009, 2010 şi 2011 consultaţi linkurile.

Bineînţeles, am şi variante pentru cei mai puţin etuziasmaţi de sărbătorile de iarnă: feedul RSS sau abonamente prin email. Gratuit. Cado 🙂

Aboneaza-te prin email:

IN Casual stuff

1% din abonaţii RCS&RDS sunt trişti pentru că nu vor mai putea urmări „How it’s made” şi „Mythbusters”.

10% din abonaţii RCS&RDS sunt trişti pentru că nu vor mai avea ocazia să spună „Frateee, eu nici nu mă mai uit la televizor, dar când îl deschid, mă uit pe Discovery” (dacă aş fi primit un bănuţ de fiecare dată când am auzit expresia asta, aş fi fost mai bogat decât Răzvan)

Eu sunt trist pentru că s-ar putea ca Discovery să piardă nişte mulţi bani şi, în consecinţă, noi să pierdem o pată de culoare din comunicarea românească. Chiar dacă nu urmăresc cu sfinţenie programele Discovery, îmi plac la nebunie billboardurile cu Bear Grylls, alea cu Mythbusters, aplicaţii ca asta şi aşa mai departe. Discovery e un brand care comunică bine, care investeşte în online, care are o echipă internă pe social media. Şi care tocmai a pierdut vreo 40% din  buget.

Meniu