Casual stuff

IN Casual stuff

În pauza de masă de la Legal Issues in social media, două doamne discutau la o masă la care m-am nimerit şi eu:

– Auzi, tipa aia blonduţă din prima sesiune, Cristina Bazavan, parcă e pe la Tabu, nu?
– Habar n-am, eu o ştiu de mult. Am văzut-o şi pe la televizor şi mereu prin conferinţe… am impresia că e la Ogilvy.
– Nu, eu cred totuşi că e de la Tabu, parcă are şi un blog…

M-am abţinut cu greu să nu zâmbesc, pe urmă am primit lovitura fatală:

– Dragă, eu sinceră să fiu nici pe Manafu nu-mi dau seama de unde îl ştiu. N-am intrat în viaţa mea la el pe blog şi cu toate astea îl ştiu. Dar n-aş putea să-ţi spun de unde.

Repet, erau nişte doamne din companii, venite la una dintre conferinţele lui Manafu.

Morala 1: cam atât de important e brandul personal. Şi, cum bine a adăugat cineva auzind istorisirea, oare la cine vor apela companiile respective atunci când vor dori o campanie cu bloggeri? La Manafu şi Cristina Bazavan (printre alţii).

Morala 2: oricât ne-am da noi de rotunzi, suntem mici rău de tot. Şi anonimi, cu tot cu blogurile noastre.

Dincolo de previziuni

question_answer0
IN Casual stuff

Pentru că presa a murit (sau e pe moarte), se pot trage o serie de concluzii: nu se va mai printa la fel de mult, transportul scade şi el pentru că nu mai avem ziare şi implicit n-avem ce să cărăm, punctele de difuzare a presei nu-şi mai au nici ele rostul. Corect?

Odată cu dispariţia definitivă a ziarelor în variantă print, toţi oamenii care vând acum la chioşc ziare vor ieşi din business, la fel şi cei care se plimbă printre maşini la semafoare. Vom cumpăra puţinele reviste (dacă vor mai exista şi alea) de pe la malluri şi alte magazine specializate. Sau cel puţin spre asta ne îndreptam.

Doar că din când în când apar soluţii out of the box, dincolo de previziunile care s-ar putea face în legătură cu un anumit domeniu.

O revistă din UK a trecut la versiunea de digital şi a dat la vânzare, pe lângă ediţiile print, nişte QR coduri care oferă acces  online. Cu alte cuvinte, vom putea cumpăra în continuare ziarul de la colţ de stradă (dacă nu vrem să folosim cardul sau telefonul mobil pentru a plăti), însă vânzătorul nu va mai avea o tolbă plină şi grea, ci un buzunar burduşit cu QR coduri 🙂

Una dintre soluţiile la care nu m-aş fi gândit în veci. Presupun că odată cu dispariţia definitivă a versiunilor print, vânzătorii vor primi un soi de preview printat pentru fiecare ediţie electronică (cu cele mai importante titluri). Oricum, mi se pare că acest distribuitor de presă va avea un aer de dealer de droguri, mereu cu mâinile în buzunar şi nimic altceva la el ;))

Povestea e aici.

IN Casual stuff

Începând cu orele 11:00 intrăm în direct împreună cu Răzvan și Vali pentru o discuție pe teme de tehnologie. Nu mi s-a spus, dar cred că eu sunt pe post de fata de la meteo sau ceva.

Discutăm despre smartphones și cum pot fi ele utile la casa omului, iOs, Android și neapărat HTC ChaCha 🙂

Embedul video va fi mai jos, așteptăm întrebări pe Twitter, Facebook, Google+, LinkedIn, Hi5. Citeşte tot articolul

IN N-as face

N-aş face lansare de iPhone în aceeaşi seară cu o reţea concurentă. Lăsând la o parte conceptul care mă depăşeşte (nu văd de ce m-aş îmbulzi să văd minunea sau să-mi cumpăr chiar la lansare), n-aş investi o grămadă de bani în jumătate din spaţiul editorial pe care l-aş putea obţine într-o zi obişnuită.

Am primit invitaţie la una dintre lansări dar mi-am văzut de program, la fel cum a făcut şi Orange. Dacă vă mai aduceţi aminte, prima coadă la aifon a fost la Orange Concept Store, acum vreo 4-5 ani, când toată lumea stătea în frig şi aştepta minunea.

Problema cea mare e că se investesc atâţia bani pentru ca utilizatorul să cumpere „iPhone 5 de la Cosmote”, nu „iPhone 5 de la Vodafone”. Dar după tot tămbălăul de ieri seară, reţinem doar că s-a lansat iPhone 5 în România. Care oricum exista „neoficial”. Şi pe care oricum o să-l cumpăr de la operatorul meu, că mai am ceva puncte şi poate prelungesc un abonament. Deci de ce atâta deranj?

Şi ca să încheiem optimist, bilă albă pentru Orange care s-a retras şi a zis „coada la iPhone is soooo 2007„, bilă albă pentru Vodafone care au rezolvat problemele de customer care măcar la AFI Experience Store şi bilă albă pentru Cosmote pentru că au început să conteze de vreun an sau doi.

IN Casual stuff

Sursa foto
Deşi facem o mulţime de studii de piaţă pentru a îmbunătăţi performanţa produselor noastre şi pentru a le vinde mai uşor, sunt momente în care consumatorii au alte aşteptări faţă de ceea ce le propune brandul. Nişa aspiratoarelor, de pildă, se învârte în jurul a două mari caracteristici în campaniile de comunicare: puterea şi volumul de decibeli.
Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Ştiu o grămadă de provinciali cărora le e teamă să conducă prin Bucureşti. Chiar dacă se bagă prin trafic, o fac cu frică, merg încet, încurcă circulaţia şi, evident, ajung să fie claxonaţi de toţi şoferii care vor să câştige 5 minute pe traseu. Uneori o fac şi eu, alteori evit să stau în preajma lor şi îi depăşesc cât se poate de repede. Numerele de provincie înseamnă viraje luate brusc, căutări nesfârşite de străzi sau locuri de parcare şi un comportament ezitant la volan.

Mai răi decât provincialii fricoşi sunt zmeii. Ăia care sunt convinşi că la capitală se merge nebuneşte şi tocmai de-aia e nevoie să meargă şi ei la fel. Ăia care nu respectă regulile pentru că sunt la Bucureşti şi aici „e o junglă”. Ăia care parchează pe unde apucă şi li se pare normal. Din păcate nu se vede numărul băiatului de mai sus, dar era de prin Prahova. În fundal se observă un Megane mai vechi de Caraş-Severin. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Vorbeam acum ceva timp cu un amic despre problemele pe care le-a avut în business de-a lungul vremii. La un moment dat s-a oprit şi a vrut să se asigure că nu îi ascult poveştile doar din politeţe. L-am asigurat că sunt foarte interesat şi am continuat să vorbim despre o serie de afaceri nereuşite. I-am povestit şi eu din experienţă şi, deşi ai fi zis că am avut o conversaţie capabilă să strice buna dispoziţie, am rămas cu o amintire foarte plăcută. Nu pentru că amicul meu avea probleme de business, ci pentru că am învăţat câteva lucruri din asta.

Câteodată nu e nevoie să greşeşti tu ca să înveţi ceva, cred că e suficient să afli despre eşecurile celor din jur.

Am citit cu plăcere Killing Your Startup on a Thursday Night – povestea unui antreprenor care şi-a închis un business şi am reţinut o grămadă de amănunte interesante. Ba chiar mă gândesc să scriu despre cum am dat-o în bară cu diferite proiecte, poate că informaţiile respective vor ajuta pe cineva la un moment dat.

Ştiu că Manafu voia la un moment dat să facă o conferinţă despre eşec, dar se temea că niciun sponsor nu ar dori să se asocieze cu noţiunea asta. Cred că îmbrăcată într-o formă potrivită, o astfel de conferinţă ar fi un real succes.

IN Casual stuff

Vorbeam ieri cu un prieten care m-a rugat să nu-i povestesc nimic despre Skyfall, cel mai nou film din seria Bond. Am avut ocazia să văd aseară filmul, la o zi după premiera de la Londra, şi o să detaliez puţin sâmbătă. După convorbirea cu amicul pasionat de filmele cu spioni, încercam să-mi dau seama ce spoilere mai pot exista pentru o serie care a ajuns la filmul cu numărul 23. Ce n-ar trebui să spui? Presupunând, bineînţeles, că nu te apuci să povesteşti tot filmul.

Că e un film cu împuşcături şi urmăriri? Toată lumea ştie asta, că doar e film cu spioni şi agenţi secreţi.
Că Bond (în cazul ăsta Daniel Craig) are diferite legături cu una sau mai multe „fete Bond”?
Că apare o sticlă de Heineken în film? E normal, altfel nu s-ar fi făcut atâta buzz cu valiza din Centrul Vechi.
Că există un personaj rău? Asta e by default.

Restul sunt doar detalii care dau savoare filmului, dar în mare există o intrigă, nişte împuşcături, urmăriri, bătăi, alte împuşcături, o ameninţare iminentă şi un final, după care ne putem duce liniştiţi spre filmul 24. Care nu ştiu dacă va mai fi tot cu Daniel Craig, mi se pare că a îmbătrânit destul de vizibil.

Bonus: un infografic mişto din Business Magazin.

IN Casual stuff

Pentru că durează câteva săptămâni (sau chiar luni) să recuperezi un vanityURL pierdut într-un proces de tranziţie de la profil la pagină.

Pentru că nu poţi să dai Claim Your Place pentru un business.

Pentru că e gratuit şi o să rămână gratuit, doar că trebuie să plăteşti dacă vrei să-ţi vadă cineva statusurile.

Pentru că e un adevărat chin să adaugi un tab pe o pagină.

Pentru că s-au făcut 400 de modificări în ultimele 6 luni şi tot nu s-au rezolvat chestii simple Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Trebuie să vă spun că ideea acestui post mi-a venit în somn. La propriu. Dormeam şi am visat o scenă pe care am văzut-o de câteva ori, iar imediat după mi-am zis (în somn) că trebuie să scriu despre asta.

În caz că n-aţi observat, a venit toamna şi purtăm geci. Când ieşim la un restaurant (să zicem un fast-food, că alea sunt mai înghesuite) avem tendinţa de a ne pune geaca pe scaun.

Dar mare atenţie la ce aveţi în buzunarele de la geacă! De obicei eu le ţin goale. Schema e simplă: se pune un cetăţean spate în spate cu victima, îţi pune geaca pe spătar şi la un moment dat ia ceva din buzunar. Doar că nu e buzunarul lui, ci al vostru.

N-am nici cea mai vagă idee de ce am scris acest post, dar poate deveniţi mai vigilenţi.

Meniu