Casual stuff

IN Casual stuff

Era joi seară, tocmai ascultaserăm poveşti despre proiecte de infrastructură energetică, situri de telecomunicaţii şi panouri fotovoltaice. Era ultima vizită a zilei în cadrul Cluj Brands Tour şi oamenii de la Electrogrup stârniseră rumoare în sală cu proiectul SeeNow de care habar n-aveam şi care  ne-a surprins foarte plăcut. După ultimele întrebări, eram gata să plecăm când unul dintre cei care ne-au primit ne-a pus următoarea întrebare: „cum e să fii blogger?”.

Am răspuns pe scurt, cum facem de obicei, considerând că e o întrebare de complezenţă. Dar imediat ne-am dat seama că oamenii chiar îşi doreau să afle şi de la noi câte ceva – iar sentimentul a fost foarte mişto. Era primul contact al companiei cu bloggerii şi aveau o serie de nelămuriri.

Au ascultat cu maximă atenţie, au pus întrebări şi nu ne-au lăsat să plecăm până nu şi-au făcut o idee despre ce înseamnă viaţa de blogger. Cred că a fost prima oară în tur când cineva şi-a prezentat businessul şi mai apoi a aşteptat o prezentare şi de la noi ascultând cu interes informaţiile. Şi nu cred că au ei în cap planuri cu bloggeri având în vedere că mare parte din businessul lor e treabă tare complicată cu centrale electrice şi alte proiecte de infrastructură, dar oamenii pur şi simplu erau curioşi.

Cluj Brands Tour este un eveniment TVdece realizat cu spijinul Primăriei Cluj-Napoca. Sponsori principali: FarmecNapolactUrsusJolidonElectrogrupArobsLiliacGimmyLumea lumânărilor. Partener media: 24 FUN Cluj. Parteneri: Hotel AthosBistro MaitresseAutonom Rent-A-CarWebfactor

IN Casual stuff

Azi se împlinesc 5 ani de când am început să scriu aici. La ăştia 5 se mai adaugă vreo jumătate de an pe wordpress.com şi încă vreun an de scris prin alte părţi.

Din motive obiective (sunt la Oradea) n-o să dau party cu bere, cum e la modă. De fapt, oricum n-aveam de gând să dau niciun party, ce ăsta e motiv de petrecere? 😛

PS: Dacă ar şti să cânte, blogul meu cred că asta ar cânta.

IN Casual stuff

Călătoriile cu bloggeri sunt prilej tot mai des de comentarii pentru cârcotaşi. „Scrie de bine, pentru că a fost plătit” e concluzia care se trage mai mereu. Numai că problema se pune greşit, şi nici noi nu cred că am clarificat vreodată situaţia.

În astfel de călătorii/acţiuni organizatorul se ocupă de tot şi se străduieşte ca totul să iasă perfect. Camerele să fie perfect curate, mâncarea să fie foarte bună, locurile pe care le vizitează „delegaţia” să fie pregătite. Iar oamenii (de la patroni de hotel până la ospătari) dau tot ce au mai bun pentru a oferi o experienţă cât mai plăcută.

Aşa ajung bloggerii să scrie „de bine” după anumite evenimente, nu pentru că ar fi primit ceva bani sau pentru că şi-ar dori să laude excesiv organizatorii şi gazdele. Evident, sunt şi situaţii în care unii oameni fac acel 10% în plus care reuşeşte să te dea pe spate. Şi sunt mult mai puţine situaţii în care lucrurile nu sunt perfecte. De cele mai multe ori aceste grupuri au parte de cea mai bună experienţă pe care o poate oferi hotelul sau restaurantul pe la care trec.

E ca la inspecţie dacă vreţi: toată lumea trebuie să ştie poezia cât mai bine. Evident, oamenii se pregătesc special pentru că ştiu că le vine un grup de bloggeri. Poate că n-ar trebui, dar aşa simt ei de cuviinţă. E o realitate puţin distorsionată, dar e destul de greu să vezi exact cum se comportă lumea cu clienţii obişnuiţi. O variantă ar fi să arunci un ochi pe furiş la interacţiunea cu alţi clienţi, însă nu ştiu câtă lume face asta.

IN Casual stuff

Citeam zilele trecute un articol despre berea la PET (care depăşeşte 50% din preferinţele românilor) şi mi-am pus o întrebare. Dacă tot suntem o piaţă aşa atipică şi consumăm în prostie bere la PET preferând-o în mai toate situaţiile, de ce nu avem mai multe campanii online cu bere de-asta la PET?

Bucegi este cea mai vândută bere din portofoliul Heineken România şi nici Gambrinus sau Neumarkt nu stau chiar rău. Şi cu toate astea noi avem cele mai multe campanii la Heineken şi Ciuc.

Oamenii care consumă bere la PET n-au internet, sau care e logica? De ce să facem concomitent campanii la branduri cu acelaşi target când ne-am putea îndrepta atenţia şi spre alt tip de consumator? Sunt convins că îi putem găsi pe oamenii ăştia şi pe Sport.ro, şi pe anumite bloguri. Trebuie doar să înţelegem că pagini frumoase de Facebook nu merită doar brandurile de fiţi, ci şi alea mai pentru popor.

IN Casual stuff

La vizita #priNeamţ – şi, în general, peste tot pe unde călătoresc – am căutat câteva suveniruri cu care să mă întorc acasă.  Şi am tot căutat. Mi-aş fi dorit nişte magneţi de frigider, că ne-a prins şi pe noi boala asta după ce m-am întors cu unul de la Velico Târnovo. Toţi magneţii erau cu: Cluj, Steaua, Sighişoara, Real Madrid, Barcelona sau erau pur şi simplu nişte hidoşenii etc.

Explicaţi-mi ce aş putea să fac cu un magnet de frigider cu Barcelona luat de la Cheile Bicazului? O să-mi amintească de o excursie în care n-am fost? Sau de nişte comercianţi idioţi care vând nişte porcării? „Uite, magnetul ăla luat de la Cheile Bicazului când n-am găsit ceva mai bun”. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Acum 2 ani plecam spre club Tribute cu Pyuric şi Andreea. Era puţin peste ora 12, abia se făcuse 30 septembrie. Am forţat un galben pe Splai, înainte de Grozăveşti, fără să văd că înainte de următorul semafor aştepta o maşină de poliţie. Trag pe dreapta, actele la control. „Aţi trecut cam pe galben, ştiţi că se opreşte şi la culoarea galbenă a semaforului…”. În gândul meu zic „am trecut direct pe roşu, şi ştiu că se opreşte direct„. Până la urmă am scăpat, n-avea omul chef de poveşti. „Aţi consumat? Nu, n-am consumat, acum urmează să…”

Anul trecut încep ziua în Fratelli, îmi duce cineva maşina până acasă, seara ajung la concert la Alina şi pe drumul spre casă îmi aduc aminte de întâmplarea din anul precedent. La ieşirea din Regie spre Crângaşi filtru de poliţie. Trag pe dreapta, aţi consumat, n-am consumat, hai să facem un test. Suflu în fiolă (prima oară ever), iese 0.0, mulţumim.

Anul ăsta ocolesc Regia, o iau pe lângă podul Grant şi după ce ajung la piaţa Crângaşi dau de filtru. Mă apucă râsul şi merg mai departe până când ajung în dreptul ultimului poliţist. Mă trage pe dreapta. Bună seara, actele la control. Dau actele, le verifică, zâmbesc tâmp şi plec mai departe.

Să înţeleg că n-ar trebui să beau de ziua mea sau că în restul timpului pot să beau liniştit? 🙂

IN Casual stuff

Prima oară am auzit de „un Pulitzer românesc” acum vreo 2 ani, la o întâlnire cu Sorin Trâncă şi lumea de la Fundaţia Friends For Friends. Anul trecut a avut loc prima ediţie: 213 participanţi, 346 de materiale înscrise şi o listă de câştigători.

O serie de păreri despre prima ediţie chiar de la juriu găsiţi aici.

Anul ăsta premiile au ca termen limită de înscriere 30 septembrie. Asta înseamnă că mai aveţi fix 3 zile să trimiteţi cel mai bun text al vostru. Mi-e greu să cred că mai are cineva timp să scrie un text nou, dar se acceptă şi alea mai vechi.

Despre asta a vorbit şi Sorin Trâncă într-un interviu de pe Hotnews (zice şi ceva de bloggeri).

Premiile (în caz că vă interesa aspectul ăsta) sunt mai mari decât anul trecut, deci ideea evoluează. Formularul de înscriere e aici.

IN Casual stuff

Later edit: S-a dat. Social media funcţionează!

O rudă închiriază un apartament cu două camere renovat acum vreo 3-4 ani. E prin Colentina, la o staţie de Bucur Obor, fix lângă secţia 7 Poliţie (strada Maşina de Pâine). E la etajul 7 din 10, semi-decomandat, mobilă nouă, televizor, parchet din ăla vechi şi solid, frigider, termopane, maşină de spălat nouă, geamuri mari şi luminoase. Blocul e unul liniştit (chiar foarte liniştit). N-au fost probleme cu ţevile, nicio inundaţie la activ, liftul merge mereu. Are deja abonament TV şi internet de la RDS. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Vineri, în a doua zi de ClujBrandsTour, am început traseul la Lumea Lumânărilor, undeva într-o clădire industrială de pe la marginea Clujului. Un atelier plin de ceară parafină şi o mulţime de lumânări pregătite pentru sezonul de iarnă. Toate sunt pictate manual şi turnate în nişte forme de silicon. Evident, e extrem de multă muncă, însă afacerea a crescut uşor-uşor în ultimii ani. Ruxandra, lumânăreasa şefă (după cum scrie pe cărţile de vizită), a învăţat meserie de la un austriac. Mai apoi şi-a deschis propria afacere şi de curând a crescut capacitatea de producţie. Majoritatea comenzilor vin de la firme (pentru cadouri corporate) şi din personalizarea lumânărilor pentru nunţi şi botezuri. Citeşte tot articolul

Meniu