Un puşti de 4-5 ani, de mână cu părinţii, în drum spre grădiniţă
– Când mă fac mare o să am un telefon adevărat cu propriul meu număr de telefon şi propriile mele apeluri!
Un puşti de 4-5 ani, de mână cu părinţii, în drum spre grădiniţă
– Când mă fac mare o să am un telefon adevărat cu propriul meu număr de telefon şi propriile mele apeluri!
N-aş vrea să cad în păcatul de a cataloga întâmplarea de mai jos drept „fantastică” sau „INCREDIBILĂ”. E perfect normal să se întâmple asta şi sper că n-aţi dat CLICK AICI pentru a vedea ceva extraordinar.
Eram la coadă la cremvurşti. De fapt, coadă e mult spus. Erau câţiva cetăţeni lângă vitrina cu mezeluri şi toţi aşteptau să se elibereze doamna de la tejghea. Lângă mine erau un el şi o ea care discutau despre un salam sau un parizer. Cetăţeanul părea foarte sigur pe el, genul ăla de „Nelu” chelios care a avut o Dacie 1310 portocalie până acum câţiva ani şi cu greu s-a îndurat să-şi cumpere un Logan. Roşu. Îl ştiţi, tipul ăla de om care merge în concediu cu bilete luate prin sindicat şi care înjură sindicatul şi statul pe tot parcursul sejurului. Citeşte tot articolul
În 1951 IKEA tipărea 250.000 de exemplare ale catalogului cu produse. 60 de ani mai târziu, în plină eră digitală, când totul trece pe tablete, IKEA ajungea la 160 de milioane de exemplare în toată lumea. Anul acesta, numărul crește la 211 milioane, cataloagele fiind distribuite în 43 de țări (29 de limbi).
E clar că în acest caz printul vinde, și vinde extrem de mult, fiind o parte esențială în promovarea produselor. Nici nu poate fi vorba de o înlocuire a cataloagelor cu versiuni digitale. În schimb, începând cu anul acesta, aplicația de smartphones și tablete este menită să aducă un plus de conținut.
În acest caz tehnologia nu va înlocui printul, ci va veni în completarea lui. O parte dintre paginile catalogului IKEA 2013 au într-un colț un telefon mobil stilizat care indică existența conținutului extins, accesibil cu ajutorul telefoanelor mobile și al tabletelor. Prin scanarea paginilor cu ajutorul aplicației de Android și iOS veți putea accesa imagini 3D ale produselor, versiuni X-ray, galerii foto extinse (cu diverse nuanțe și combinații) și video.
Încă nu vorbim de augumented reality, dar cred că ne îndreptăm în direcția respectivă pentru segmentul ăsta de business.
În cadrul aceluiași eveniment a fost lansat și programul de fidelizare IKEA Family despre care puteți citi mai multe la Radu.
Am dat peste pagina asta absolut întâmplător, pe Facebook. Pe urmă am văzut că e în lucru o revistă de benzi desenate. Pe urmă am aflat că s-a scris destul de mult de subiect în ultima vreme. Şi cu toate astea doar 3 dintre prietenii mei au dat Like paginii. Asta înseamnă că în partea asta de internet încă n-a ajuns vestea: Harap-Alb continuă!
Nişte oameni foarte pasionaţi s-au hotărât să pună bazele unei reviste de benzi desenate care să continue aventurile lui Harap-Alb într-o versiune privită dintr-o perspectivă modernă. Adică poveştile devin mai „comerciale”, după cum spun autorii. Harap-Alb nu va mai fi o poveste de adormit copiii, ci şi un super erou de bandă desenată.
Mai multe detalii găsiţi pe site. Câteva lămuriri legate de personajele lui Creangă şi ce îi face să fie supereroi.
Sună promiţător, însă cred că depinde de preţul ce va fi stabilit pentru revistă. Sper să prindă, deocamdată pare că ar exista interes pentru aşa ceva. Desenele sunt foarte mişto şi cred că celor mici le-ar prinde bine să crească cu personaje româneşti. Totuşi, există şi riscul ca povestea originală să se piardă într-un teanc mare de numere ale noii reviste.
Cei de la KFC au anunţat încă de la începutul anului că se vor axa pe extinderea resturantelor de tip drive-thru. Astăzi, Radu a observat că se fac lucrări în rondul de lângă IKEA, de la Băneasa Shopping Center şi că locul îngrădit anunţă deschiderea unui nou restaurant KFC. Din moment ce există deja un KFC în food courtul din Băneasa, cel mai probabil noul restaurant va fi un drive-thru. KFC mai are restaurante drive-thru în Sibiu, Arad şi Iaşi.
Aşteptăm cu interes restaurantele drive-thru şi în alte zone din Bucureşti 😀 Un material despre restaurantele drive-thru şi drive-in găsiţi aici.
Altora nu le merge aşa de bine, Simigeria Petru a închis magazinul de la Lujerului după mai puţin de 6 luni de funcţionare.
De la Festivalul Cetăţilor Dacice am rămas cu o grămadă de amintiri (inclusiv una pe maşină), un DVD şi nişte poze. V-am spus deja că e vorba de o viziune amplă a celor implicaţi.
Cert e că lucrurile se mişcă într-o direcţie bună şi au fost cooptaţi oameni foarte pasionaţi de lumea antică (asociaţiile Virtus Antiqua şi Terra Dacica Aeterna). Vorbim de oameni care petrec zile în şir pentru a-şi confecţiona diferite unelte specifice dacilor (arme, zale, scuturi – tot ce vedeţi mai sus e handmade de membri asociaţiei) şi caută permanent metode de a transmite mai departe cunoştinţele dobândite în ani de studiu.
Fără munca migăloasă a acestor oameni şi fără dorinţa organizatorilor de a confecţiona costume dacice autentice pentru concurenţii jocurilor sentimentul n-ar mai fi fost acelaşi. Datorită lor am simţit „pe bune” că ne-am întors în timp. Iar respectivul tablou antic dădea naştere – involuntar – unor faze de tot râsul. Citeşte tot articolul
În funcţie de cum priveşti, clădirea asta de prin centrul Bucureştiului fie are faţada renovată, fie nu.
Îmi place să cred că urmează să fie făcută şi partea laterală, deşi probabil că nu e considerată faţadă, şi atunci proprietarii nu sunt obligaţi să o restaureze. Sau poate că s-au terminat banii, ceea ce ar fi la fel de trist.
*( PARAMÉNT, paramente, s. n. Partea exterioară finită a unei construcții, a unui element de construcție etc.;
În general e bine să ne exprimăm părerile, indiferent că e vorba de politică sau de fotbal. Totuşi, trebuie să facem asta în nume personal, nu în numele unor grupuri de oameni (cât timp nu vorbim de partide). Nu e normal să ne folosim de vocea unor organizaţii pentru a opina în nume propriu. E greu de crezut că în grupuri extinse de oameni există păreri politice unanime.
Şi-atunci corect e să renunţăm la glasul comun şi să ne folosim de vocea proprie.
În plus, e total anormal ca instituţii de cultură să exprime păreri politice. Rolul lor în societate nu este acesta.
Să te foloseşti de vocea grupului şi de influenţa unor instituţii de cultură pentru a exprima păreri personale este cu atât mai greşit.
Teatrul Masca este printre puţinele instituţii ale statului care au înţeles cum se comunică în social media. De cele mai multe ori foloseşte corect instrumentele de comunicare, fiind cel mai activ teatru din Bucureşti (poate şi din România). Din multe puncte de vedere e de lăudat, însă ieri a înregistrat un derapaj grav pe care n-am putut să-l trec cu vederea. A fost o situaţie tratată prost.
Asta mi-a adus aminte de o altă eroare, mai puţin gravă, făcută de cei de la Dolce Sport. Încă nu se terminase meciul dintre Real şi Barcelona, sezonul trecut, şi SM Managerul anunţa domninaţia Realului, poate din prea mult entuziasm. Doar că jurnalismul ţin minte că ar trebui să fie echidistant, iar DolceSport nu e postul „de casă” al Realului din câte ştiu.
Mi s-a reconfirmat zilele astea, pentru a nu-ştiu-câta oară. Nu sunt un tip simpatic. Pot fi corect, serios, uneori amuzant. Dar nu sunt simpatic, mai ales cu oamenii care nu-mi plac. Sau care fac chestii greşite. Aşa că de cele mai multe ori sunt mai degrabă incomod.
Din păcate, se caută oameni simpatici, astea sunt criteriile pentru multe alegeri în ziua de azi.
Pentru că am citit despre părul din curtea Ninei, mi-am amintit două chestii din copilărie.
Fluturii. Într-o vară, prin şcoala primară, copiii cu care mă jucam s-au apucat să prindă fluturi pentru insectar. Directoarea, care era şi profă de biologie, cerea ierbare şi insectare în clasele a cincea şi a şasea. N-am înţeles niciodată cum urma să strângem noi, copii de asfalt, fără bunici la ţară, zeci de soiuri de plante, ba chiar să le şi identificăm şi să le notăm (nu prea era cu internetul pe atunci). Citeşte tot articolul
Cumpără de pe eMAG cu acest link
