Casual stuff

Textul este scris pe baza informaţiilor furnizate de toţi prietenii, amicii, cunoscuţii şi necunoscuţii din agenţiile româneşti. Orice asemănare cu realitatea e pur întâmplătoare.

Salut, bun venit în agenţia noastră! Ai păşit în cea mai mişto agenţie românească. Aici o să munceşti cu zâmbetul pe buze. Ia loc la biroul acela mic. În timp, îţi vom da un birou mai mare, odată cu posibilităţile de avansare pe care ţi le vom oferi. De fapt, sinceri să fim, n-ai nicio şansă să avansezi, iar singura variantă prin care vei pleca din acel colţ va fi dacă ne mutăm într-un alt sediu. Dar cum spuneam, bine ai venit!

Teoretic ar trebui să fie cineva care să-ţi explice ce ai de făcut, însă n-avem timp de asta. Pregătim un pitch şi toată agenţia e mult prea ocupată. Te prinzi din mers. Oricum, e super cool să lucrezi în domeniul ăsta, nu poate fi greu.

Sperăm să n-ai probleme cu munca peste program. Teoretic, programul e de la 9 la 6, dar n-o fi foc dacă stai până la 9 la birou. Oricum, ştim că de fapt vii pe la 10. De asemenea, când e pitch, toată lumea munceşte cât mai mult. Adică şi în weekend. Sigur, nu e ceva permanent, aşa că nu te aştepta la bani în plus. Nu uita, eşti într-un domeniu cool!

Cu banii nu e nicio problemă, ţi-am zis că îţi dăm atât doar primele două luni. Pe urmă vei avea un salariu mult mai mare. Sau mai exact, e bine să crezi asta, te va ajuta la productivitate. De fapt, salariul va rămâne aşa vreun an, până când vei ameninţa de mai multe ori că pleci. Atunci o să ţi-l mai mărim puţin. Cât despre bani, nu te aştepta să-i vezi prea des. 10-15-20 de zile întârziere. N-o să moară nimeni dacă întârziem cu salariile o lună. E criză, clienţii nu plătesc la timp, noi plimbăm doar nişte bani, nu ştim ce e ăla cash-flow.

Când munceşti, de preferat ar fi să faci cât mai multe chestii. Şi eventual bine. Oricum, dacă nu le faci, n-are cine să le facă. Aminteşte-ţi mereu în ce domeniu interesant lucrezi.

Acum hai, fugi la treabă, n-o mai arde aiurea pe bloguri!

Disclaimer: ce-aţi citit mai sus nu se întâmplă în agenţia voastră. Se întâmplă în alte părţi, nu la voi.

Nu apuc eu să mă uit prea mult la Discovery Channel, dar parcă în ultima vreme s-au înmulțit showurile de supraviețuire în natură. Dacă nu mă înșel, am văzut vreo 4, cu nume și personaje diferite, în tot felul de situații extreme.

Oare mi-a scăpat mie ceva? Chiar vine sfârșitul lumii și trebuie să fim pregătiți? Sunt așa mulți Panaitești care vor să plece pe coclauri? La câte episoade de-astea am văzut, am impresia că în orice moment mă pot trezi undeva în junglă și voi fi nevoit să mănânc crabi și insecte pentru proteine.

Bine că în România n-avem junglă. Dar cine știe cum vine vreo tornadă sau un taifun…

De când cu criza ne-am obişnuit cu facturile şi salariile încasate după câteva luni. Firmele mari plătesc greu, firmele mici plătesc şi mai greu pentru că aşteaptă bani de la firme mari, salariaţii îşi iau banii cu o lună-două întârziere, bloggerii chiar mai multe, fotbaliştii din Liga I depun memorii şi devin liberi de contract după ce nu-şi încasează ratele luni la rând.

Toate ca toate, dar au ajuns fotbaliştii din Spania să nu-şi ia salariile? Spania, unul dintre cele mai puternice campionate din lume, care atrage o căruţă de bani din televizări, sponsori şi vânzări de bilete? Sigur, oamenii ăia au contracte de sute de mii de euro pe an, unii chiar milioane. Dar daca te-ai angajat să plăteşti, ar fi bine să şi dai banii din când în când.

Şi atunci întrebarea care se pune nu mai e: „cât câştigi?” ci „când câştigi?”. Mă uit la oameni care pe hârtie au salarii decente, unii chiar mari, dar care nu încasează la timp, având întârzieri şi de 4-5 luni. Şi încerc să-mi explic de ce mai stau acolo. Banii ăia sunt doar o himeră.

Înapoi la mailuri, blog, Facebook şi alte reţele sociabile. Am fost pentru #ultimadată pe litoralul românesc. Nu pentru că ar fi proaste serviciile sau mâncarea naşpa, ci pentru că e pur şi simplu trist. N-ai ce să faci, nu există noţiunea de „agrement”. Timpul s-a oprit în loc, staţiunile arată fix ca acum 15 ani.

Am văzut oameni care se străduiau să te facă să te simţi bine dar care nu puteau să-ţi ofere mai mult. E o suficienţă generală. Urât sentiment. Dacă faci abstracţie de asta şi accepţi situaţia (măcar pentru moment), e linişte şi te poţi odihni. Ceea ce am şi făcut.

Sper că v-au plăcut posturile programate 😛 Nu, n-am stat prea mult cu nasul în blog.

Mai e o lună până la deadlineul pentru Premiile Superscrieri. Am scris despre asta și aici. Frumos era dacă aveau și ei un banner, un widget, un ceva. Dar îi iertăm, că sunt simpatici.

Deci nu uitați, până pe 16 septembrie mai puteți trimite o non-ficțiune care va schimba lumea.

Nimic. Şi când spun nimic, chiar vreau să spun nimic. Animalele sunt puţine şi triste. Vreo 2 tigri, un leu, un urs, o panteră, două antilope, 3 lupi scheletici, pitoni, boa, suricate, un cimpanzeu, un babuin… slăbuţ rău.

Biletele sunt 13 lei şi în weekend e gălăgie mare. Tot felul de idioţi care îşi lasă copiii să pună mâna pe cuşti. „Hai mami, vezi ce face maimuţa”.

Dacă vreţi să vedeţi girafe, elefanţi, zebre sau alte animale cu adevărat interesante, găsiţi aici o listă de Grădini Zoologice decente prin Europa. Eu plănuiesc să fac o excursie la una dintre cele mai apropiate: Bulgaria, Ungaria, Polonia.

Dacă vă încăpăţânaţi să mergeţi la Zoo Bucureşti, are Răzvan videomap cu traseul. Programul e între 9 şi 17 şi se zvoneşte că ar fi interesant dimineaţa, când primesc de mâncare vietăţile.