Casual stuff

IN Casual stuff

Am dat o fugă până la munte weekendul ăsta. Când toată lumea era pe plajă, la mare, eu m-am aventurat până la Braşov, pe un drum cât se poate de întortocheat, ca să evit aglomeraţia de pe Valea Prahovei (mi-a ieşit). 

Am descoperit o mulţime de oameni ieşiţi la picnic. Familii care opriseră maşina pe marginea drumului, luaseră o pătură şi se bucurau de natură. Grupuri de prieteni care împărţeau un pachet cu biscuiţi şi nişte sandvişuri. Oameni ieşiţi la plimbare pe străzile din Sinaia, fără niciun alt scop. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

De câteva săptămâni am tot observat prin Bucureşti maşini care spală sau periază asfaltul, îl dau cu dezinfectant, probabil că şi aspiră unele din ele. Chestia asta se mai întâmpla şi înainte, în special vara treceau şi stropeau asfaltul cu apă din Dâmboviţa, e un punct de alimentare cu apă pentru maşinile Urban fix lângă Semănătoarea, însă acum a crescut numărul de maşini, s-au diversificat zonele. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Nu-mi dau seama dacă vestea asta e bună sau nu, dar tramvaiele 1 şi 10 vor avea program non-stop de la 1 iunie.

Teoretic e o veste bună, pentru că tramvaiul 1 (şi omologul lui, tramvaiul 10) înconjoară Bucureştiul pe inelul median. Practic nu-mi dau seama dacă se justifică măsura respectivă, având în vedere că mai avem şi toate liniile de noapte ale autobuzelor. 

Deşi n-am mai circulat de mult cu mijloacele de transport în comun pe timpul nopţii, mi se pare că e mai simplu să foloseşti traseele „clasice” decât să înveţi nişte trasee noi, de noapte.

Singura chestie care mi se pare aiurea e că trebuie să muncească nişte oameni noaptea pentru o chestie care e oarecum un moft. Dar probabil că în timp vom avea tramvaie autonome prin Bucureşti (adică în 30-40 de ani) şi nu va mai exista problema asta.

Altfel, mi-ar plăcea ca STB să vină cu un raport privind numărul de călători pe liniile astea două, în intervalul orar 23:30 – 4:30, ca să vedem exact cât de justificată e măsura.

În imagine nu sunt tramvaiele 1 şi 10, cum aţi putea crede, ci nişte tramvaie din Berlin.

IN Casual stuff

Am copilărit (şi) în zona Colentina – Doamna Ghica. Veneam la bunici câte 3 săptămâni pe an, în vacanţa de vară şi încercam să-mi fac de treabă prin cartier. Probabil că micul Hoinaru s-a întâlnit cândva cu micul Mariciu, dar sigur nu l-a băgat în seamă, că nu se juca cu golani. În timp ce restul copiilor mergeau pe la ţară şi se alergau pe câmp, eu aveam la dispoziţie două parcuri, Tei şi Plumbuita.

Mergeam mai des cu bunicul în Plumbuita şi ţin minte că pe-atunci, la începutul anilor ’90, parcul arăta ca în filmele comuniste de propagandă. Toţi copacii erau tineri, aşa că aveai o imagine de ansamblu foarte clară de la intrarea de pe str. Doamna Ghica. La vremea aia nu mă gândeam că se vede totul atât de aerisit pentru că sunt copacii prea tineri, însă acum parcul a devenit o mică pădure. L-am vizitat de câteva ori de când m-am mutat în cartier, însă recent am dat o plimbare mai lungă şi am descoperit cât potenţial are parcul. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Răspuns: de câte ori vrea Primăria.

Prin 2016, pe strada pe care locuiesc s-a făcut o cişmea. N-am înţeles exact care era rostul, dar m-am gândit că are o logică, fiind în apropierea unei şcoli şi a unei grădiniţe. Mă rog, nu e chiar o cişmea, că e destul de mare, după cum vedeţi, e o mică staţie de alimentare cu apă curentă.

Am observat că vin mulţi oameni, unii pe jos, alţii vin cu maşinile şi încarcă apă în bidoane mari. Habar n-am care e faza, probabil că n-au apă curentă şi e naşpa apa din pânza freatică. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Şi zic „afacerişti” ca să nu spun bişniţari.

Pentru economie greul abia acum începe. Se termină rezervele de bani, se golesc cardurile de credit, mâncarea din congelator se duce. Şi ajungem la punctul în care se va simţi şomajul ăla tehnic. Tot ce ţine de Horeca, organizatorii de evenimente, agenţiile care lucrau pe BTL şi multe alte domenii stau pe gol de mai bine de 2 luni. Unii antreprenori au reuşit să găsească soluţii, au apelat la şomajul tehnic sau au adus bani de acasă. Însă nici asta nu va merge la nesfârşit.

Cred că acum se vor distinge antreprenorii care au ceva în plus de bişniţari sau afaceriştii de duzină. Oamenii cu adevărat întreprinzători se vor adapta vremurilor, vor pivota spre altceva, vor reuşi să-şi reinventeze business-ul. Cei mai mulţi dintre ei, că vor fi şi excepţii nefericite. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Au trecut 2 luni de lockdown, se vor adăuga nişte luni în care nu vom putea ieşi la restaurante şi o perioadă în care nu vom călători prin străinătate, nu vom avea nunţi şi botezuri etc.

Acum, că au dispărut o parte din cheltuielile „mari”, aţi reuşit să economisiţi ceva? În perioada asta mi-au scăzut cheltuielile cu vreo 1500-2000 de lei, pentru că n-am mai ieşit în oraş, n-am mai luat prea multe lucruri inutile, nu prea am mai aruncat mâncare (se întâmpla şi asta, când ajungeam să mănânc prea des în oraş în timpul săptămânii).

Dacă nu vi s-a scăzut salariul, nu prea aveţi nicio scuză să nu economisiţi banii ăia care s-ar fi dus oricum aiurea. Asta presupunând că n-aţi rupt în două Glovo şi Uber EATS.

Eu mă gândeam că ar fi o idee bună să iau banii respectivi şi să-i pun într-un cont de economii, ca şi cum i-aş fi cheltuit deja, apoi să-mi fac un plan cu ei. Fie să schimb aragazul şi să renovez balconul, fie să-i păstrez pentru o altă achiziţie.

IN Casual stuff

S-a dat ieri ştire cu Breaking News, că centrul Bucureştiului va fi închis în weekend, începând cu 22 mai. Mai multe zone din oraş vor deveni pietonale, după ce PMB a aprobat un proiect propus de ARCEN. ARCEN e un ONG care se ocupă cu îmbunătăţirea calităţii vieţii în oraş, proiecte culturale, educaţionale etc. Fondator este Edmond Niculuşcă, un tip care s-a remarcat prin campania „Salvaţi Şcoala Centrală”, pe vremea când era liceean acolo. Uneori o mai dă şi în bară, când vrea să facă educaţie muzicală cu forţa. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Promit că asta e ultima dilemă casnică pe care o expun aici pe blog, dar sunt chiar într-o ceaţă totală.

M-am hotărât să schimb aragazul. Am unul clasic, pe vechi, şi toate reţetele Jamillei sunt cu „puneţi la cuptor la 180 de grade pentru 20 de minute”. Aşa că vreau să pun şi eu la 180 de grade sau 210 sau oricâte grade am chef şi să nu dau la maximum şi să sper că mi se face mâncarea într-un timp rezonabil. Simt că în următorii 2 ani o să gătesc suficient de mult încât să se justifice banii pe care în mod normal i-aş fi dat pe un city-break. Citeşte tot articolul

Meniu