De soi

IN De soi, Web

conferinta_ifea

Vinerea trecută am avut onoarea să vorbesc în cadrul Conferinţei Regionale IFEA (International Festivals and Events Association) la invitaţia ARCUB. Am fost acolo în calitate dublă, de blogger care participă des pe la festivaluri din toată ţara (am adunat vreo 15 în ultimii 4 ani) şi de Social Media Manager al Ideo Ideis.

Am împărţit panelul cu nişte oameni care au mai multă experienţă decât am eu ani de viaţă: Nora Ioniţă – care, printre altele, a fost PR Director la Saatchi şi Managing Director la Lowe PR, iar în prezent conduce propria companie, Evolution Media; Robert Palmer, consultant în proiectele legate de Capitala Culturală Europeană (a condus două proiecte de succes: Bruxelles şi Glasgow); Trevor Davies – secretar general al proiectului Copenhaga Capitală Culturală Europeană 1996, autor al proiectului pentru Aarhus Capitală Culturală Europeană 2017; Allan Xenius Grige – Preşedintele IFEA Europa şi Colm Croffy – director executiv al Asociaţiei Irlandeze de Festivaluri şi Evenimente. Citeşte tot articolul

IN De soi

m-ratpack2

Foto via

Nu degeaba se spune că e „best magazine piece ever written”! „Frank Sinatra has a cold” este un material din 1966 apărut în revista Esquire pe care abia azi l-am descoperit.

„That night dozens of people, some of them casual friends of Sinatra’s, some mere acquaintances, some neither, appeared outside of Jilly’s saloon. They approached it like a shrine. They had come to pay respect. They were from New York, Brooklyn, Atlantic City, Hoboken. They were old actors, young actors, former prizefighters, tired trumpet players, politicians, a boy with a cane.”

Aveţi grijă că articolul e lung. De fapt, e aşa lung încât în zilele noastre ar fi scos o cărticică numai cu el şi câteva anexe cu fotografii la final. 15.000 de cuvinte şi o poveste impresionantă. Citeşte tot articolul

IN De soi


Foto: Arhiva personală Monica Jitariuc

Continuăm seria de interviuri cu oameni mişto, chiar dacă a trecut mult timp de la ultimul. Monica Jitariuc e Head of Social Media la The Practice (agenţia de PR din Leo Burnett Group), scrie pe blog din 2006, iar eu am început să o citesc prin 2008 – când lucra la Friends. Înainte de toate (cel puţin cronologic vorbind), Monica e absolventă a Şcolii Centrale din Bucureşti. Născută în Sighişoara, Monica a ales să facă liceul la Bucureşti, trăind 4 ani în internatul liceului (iniţial – Pensionul Domnesc de fete). 

Ai ales să faci liceul la Bucureşti, la aproape 300 de km de casă. De ce?

Aveam 14 ani, îmi placea enorm limba franceză, eram din Sighişoara. M-a întrebat mama: „Şi, la ce liceu vrei să mergi? La Elidade, la info? („Mircea Eliade” era cel mai bun liceu din oraş, şi, desigur, cea mai tare clasă era cea de informatică). Şi am zis: „Nu, nu vreau real, cu atât mai mult informatică”. Şi am avut norocul să am o mamă care a continuat: „Şi, unde ai vrea?” Şi atunci am zis că vreau să fac ceva cu multă franceză. Şi s-a sfătuit mama cu tata şi au decis că Bucureşti. De fapt, sincer, părinţii mei au fost cei curajoşi: m-au lăsat să vin să fac franceză la Bucureşti.  Şcoala Centrală era lângă Parcul Icoanei şi lângă Parcul Icoanei trăia o ruda mai îndepărtată şi mama ştia zona mai bine şi am mers direct la Şcoala Centrală. Acolo am şi rămas. Citeşte tot articolul

IN De soi

Sursa foto

Nu cred că e vară în care să nu ne plângem că „pe vremuri nu era atât de cald”. Sigur, încălzirea globală, schimbarea climei, aerul condiţionat – toate ne-au transformat în nişte domnişoare de pension care se vaită non-stop de căldură.

Totuşi, ţin să vă anunţ că pe vremuri temperaturile nu erau cu mult mai mici. Clima ţării ăsteia cam aşa a fost în ultimii 100 de ani. Evident, temperaturile au mai crescut puţin, dar trebuie luat în calcul şi modul în care a evoluat vestimentaţia. Mai exact, poate că era mai răcoare, dar oamenii nu mergeau pe stradă în pantaloni scurţi şi maieu.

În schimb, casele erau mai răcoroase. Am poposit acum ceva timp într-o casă veche de pe la ţară şi am crezut iniţial că au aer condiţionat. Afară erau vreo 40 de grade iar în casă era chiar răcoare. Ca să nu mai spun de clădirile foarte vechi cu pereţi groşi (cum ar fi culele), unde poate chiar să te ia frigul în mijlocul verii. Citeşte tot articolul

Viziune

question_answer4 comentarii
IN De soi

Deja ştiţi că îmi plac oamenii care se străduiesc să schimbe ceva în ţara asta din interiorul sistemului, aşa că e lesne de înţeles de ce îi apreciez pe cei de la Serviciul Turism din cadrul Consiliului Judeţean Alba. Am văzut în toamnă cum arată unul dintre cele mai importante festivaluri de folk din România (poate chiar cel mai important), iar weekendul trecut am avut ocazia să particip la un întreg spectacol menit să ne aducă aminte de daci şi romani.  Citeşte tot articolul

IN De soi

În weekend am dat o fugă până la Oradea pentru a participa la Zilele Cetăţii, un QRcode Hunt prin oraş şi lansarea oficială a comunicării pentru Toamna Orădeană. Asta înseamnă că mai mergem o dată şi în octombrie, când vor avea loc o mulţime de spectacole. Staţi cu ochii pe program pentru că în curând se anunţă toate piesele de teatru, trupele care vor concerta şi celelalte activităţi la care se lucrează intens. Citeşte tot articolul

IN De soi

Sursa foto

Mereu m-am întrebat de ce nu există şi în România mai multe restaurante de tip drive-through. Din câte ştiu, McDonald’s şi KFC sunt singurele restaurante de tip fast-food care oferă această facilitate (KFC are doar la Sibiu). De multe ori aleg să cumpăr de acolo doar din acest motiv. În Statele Unite modelul e răspândit pentru tot felul de branduri şi servicii. Dar să vedem ce-i cu acest tip de restaurant.

În primul rând trebuie să ştiţi că există o diferenţă între drive-in şi drive-through (sau drive-thru). Primul presupune să îţi parchezi maşina, să ţi se ia comanda şi să mănânci pe loc, fiind servit de tipe care de obicei se deplasează pe role. Cel de-al doilea reprezintă coada de maşini cu care suntem atât de obişnuiţi la McDrive. Drive-in este şi cinematograful de la Băneasa, care funcţionează vara (interesantă senzaţie, trebuie să încercaţi – măcar dacă aţi văzut ideea în filmele americane şi n-aţi avut ocazia să experimentaţi). Citeşte tot articolul

IN De soi

Acum câţiva ani nici nu îndrăzneam să visez la un volum publicat (de orice fel). Nu cred că am ajuns la maturitatea necesară pentru a scrie o nuvelă sau vreun roman, încă învăţ şi experimentez. Uneori mă mai surprind în timp ce studiez anumite tehnici de construire a personajelor. Dar încă joc la pitici.

Nu mă aşteptam să se ivească atât de repede ocazia de a publica ceva pe care să fie trecut numele meu în dreptul autorului. Pe la sfârşitul anului trecut mi-am amintit de ebookurile scoase de Prestigio în anii precedenţi. Câteva mailuri mai târziu pregăteam primul draft al materialului, o recapitulare a celor mai importante evenimente din media anului 2011.

Ulterior s-au alăturat şi cei de la Liternet.ro, care au făcut ca ebookul să aibă ISBN (adică va fi indexat de Biblioteca Naţională).

Textul e bazat pe seria săptămânală ce apare pe acest blog în fiecare duminică de vreun an jumate. Totuşi, sunt şi ceva adăugiri, acolo unde am considerat că ar fi nevoie.

Sper să găsiţi util acest demers, e o muncă de arhivare destul de migăloasă. De un an şi jumătate mai toate duminicile îmi sunt ocupate cu lecturarea de articole. N-a mai făcut nimeni asta în mod organizat şi chiar mi se părea necesar.

Download aici.

IN De soi

Sursa foto

La sfârşitul anului trecut am avut o serie de interviuri cu oameni care aveau o poveste de spus. Am decis să reiau obiceiul şi anul acesta şi voi încerca să public măcar o dată pe lună câte un interviu. Pe Chinezu îl ştiţi probabil destul de bine, însă ce făcea Cristi China înainte să devină Chinezu? Aveţi mai jos răspunsul.

1. Cum a ajuns un tânăr din Baia Mare să facă facultatea la Bucureşti? Erau destule centre universitare mai apropiate de casă.

Când eram în clasa a XI-a am decis că vreau să mă fac jurnalist. Şi în mintea mea jurnalism se putea face doar la Bucureşti :)) Aşa că am decis că numai şi numai Capitală poate scrie pe mine. Ce să fac, mintea de atunci… 😀 Citeşte tot articolul

Meniu