Category

De soi

Fobie nationala. Despre comunism

1

Zilele trecute a inceput un proiect al politiei romane pentru responsabilizarea copiilor in ceea ce priveste traficul. E vorba de patrulele scolare menite sa-i invete pe cei mici reguli de trafic and stuff. Cand am auzit stirea la radio (care amintea ca proiectul a mai existat si inainte de ’89), cei cu care eram in masina au avut o reactie de respingere totala a ideii. Cand vine vorba de istorie, politica si viata in general avem multe idei preconcepute. In cazul de fata, se merge pe ideea ca tot ce era atunci e prost, gresit si comunist.

Steaua si Dinamo sunt echipe comuniste care au facut performanta atunci (in parte sunt de acord, nu vreau sa intram in polimica pe subiectu asta), Dacia e brand comunist, aprozarele, oamenii, tot ce exista atunci si acum este prost – e automat comunist. Profesorii batrani sunt niste comunisti, oamenii care impun uniforme in scoli sunt comunisti, cei care o duc bine acum au fost comunisti sau securisti etc. Si exemplele pot continua. Multe dintre afirmatii sunt justificate.

Din pacate in aceasta categorie intra si chestii care nu tin deloc de comunism. Nu sunt idei comuniste ci copii fidele (unele adaptate sistemului, altele nu) ale unor modele din vest. Partea cu patrulele scolare de exemplu se face si la americani de zeci de ani. Uniformele sunt un alt exemplu foarte bun. Daca s-ar face niste uniforme misto (in genul colegiilor din Anglia, de exemplu) si nu tricouri de 2 lei, ar fi foarte tare sa le porti.

Oamenii insa resping din start orice si pe oricine a trait mai mult de 20 de ani in perioada aia. Si e total gresit pentru ca nu tot ce a existat in perioada comunista este comunist.

Laptop review: Hp vs Dell

9

Nota: review special pentru pasionati sau cumparatori

Folosesc de ceva vreme, in paralel un HP 6715s si un Dell Inspiron 1501. Printre altele, am avut contact si cu alte modele ale celor 2 firme dar pe astea 2 le folosesc de mult timp. Pentru cei care inca sunt in dubii iata cateva concluzii pe care le-am tras:

Dell – modelele pe care am pus mana sunt foarte solide. Poate ca versiunile high-end nu sunt la fel, insa carcasa de la Inspiron 15XX/17xx/19xx e temeinic construita. Intr-o mica masura, poate constitui un dezavantaj, fiind mai putin flexibil decat un HP. Totusi, prefer Dell-ul pentru ca HP-ul mi se pare gata sa se rupa in orice moment (ce-i drept, problema cred ca e doar la modelul de carcasa folosit pentru seria 6710).

La tastatura HP-ul este mult mai ok, avand butoane mai flexibile. La nivel de mousepad, Dell are butoane mai mari si mai flexibile dar HP se misca mai bine.

Driverele: la HP se gasesc mai greu dar nu creaza probleme in timp ce la Dell apar ceva probleme cu versiuni de driver pentru placa video si nu numai.

Carcasa de Dell este vopsita in argintiu, iar la folosire indelungata se duce vopseaua, in timp ce la HP e folosit un plastic de culoare gri inchis.

Bateriile tin cam la fel cu mentiunea ca cei de la Dell mai dau si rateuri.  La monitor castiga din nou HP cu o luminozitate mai buna si culori intense.

In concluzie: pentru cei care isi doresc un laptop pe care sa-l plimbe si sa-l frece foarte mult, Dell e solutia. Pentru un laptop mai ‘fitza’, merge un HP.

A doua oara cine ne mai scapa?

0

1711.

Prima domnie fanariota in Tarile Romane. Au urmat 150 de ani sub conducere fanariota. S-au perindat diversi subordonati ai Inaltei Porti. Ne-au furat – si pentru ei, si pentru turci. Ce-i drept, unii au mai facut cate ceva. Pana la urma am scapat de ei. A venit Cuza (si cu bune, si cu rele) si pe urma unul dintre cei mai mari conducatori ai tarii, Carol I. Nu incep o dezbatere pe tema: “Carol a fost singurul care nu ne-a refuzat”. Conjunctura prin care a ajuns domn al tarii nu mai conteaza. Important este ca a fost nevoie de un neamt pentru ca in tara asta sa se intample lucruri.

1990.

Sfarsitul ceausismului. Prelungiri ale comunismului prin conducatorul din umbra al revolutiei, Iliescu. Au urmat 18 ani sub conducerea unor nesimtiti care nu sunt departe de fanarioti. Numai ca ei sunt romani. Dar azi patriotismul e o gluma proasta. Suntem patrioti doar cand ne persecuta Italia tiganii, cand face echipa nationala de fotbal egal cu Franta si cand luam medalii de aur la J.O.

In secolul 19 a fost nevoie de un strain ca sa scapam dintr-o perioada proasta. Doua secole mai tarziu, ne trezim in prag de alegeri ca nu avem cu cine vota. Toti sunt la fel.  Propun sa apelam din nou la marile puteri ale Europei. Poate ne dau ei pe cineva.

Decat vasal, mai bine junior?

5

In advertisingul romanesc se petrec niste chestii. Tot felu de miscari de rotatie. Am observat ca a devenit un trend pentru oamenii de valoare sa plece fiecare pe drumul lui. Sa luam un trecut mai recent. Intai a plecat Naumovici si si-a facut shop de creatie. Pe urma a plecat Craita Coman. Pe urma a plecat Catalin Rusu. Acum, Matasel.

Probabil imi scapa nume. Probabil sunt mai multi. Acum ceva timp, Bogdana Butnar povestea despre o tentativa esuata de antreprenoriat (din cate imi amintesc nu era ad-related).

De ce sunt oamenii atat de disperati sa devina proprii lor sefi? De ce sa te lansezi intr-un business pe care nu esti sigur ca il poti duce la capat? Nu sunt adeptul metodei “play it safe”  dar nu pricep motivele. Refuz sa cred ca oamenii de mai sus au plecat pentru bani mai multi. Si daca nu pentru bani, pentru ce?  De ce sa iti faci o agentie in care sa nu contezi in festivaluri cand poti foarte bine sa ramai intr-o agentie mare? Si sa zicem ca nu mai conteaza premiile… dar restul? Din nou.. refuz sa cred ca la 30 de ani iti deschizi un business pentru ca vrei sa dictezi regulile jocului. Din contra, ca antreprenor esti tot mai legat de propriul tau business. Timpul liber e mai limitat.

Spunea Craita Coman intr-un interviu ca nu trebuie sa ne facem toti directori de creatie. Merg pe aceeasi idee si spun ca nu trebuie ca toti marii oameni din agentii sa devina Ogilvy sau Leo Burnett.  Poate vor lucruri mai bune. Ok, nu le place publicitatea de la ora actuala. Dar in conditiile unei noi agentii oamenii sunt aceeasi. Nu vor rasari din pamant minti stralucite care sa faca reclame geniale. Si daca nu poate fi vorba despre faima, libertate, pozitie ne intoarcem la bani. Parca nu-i vad in rolul Avarului pe niciunul din cei mai sus amintiti asa ca ma intreb… de ce sa incepi un business mic cand poti lucra intr-o agentie mare fara atributii de manager?

Iar partea cu “am simtit ca pot mai mult, am vrut sa vad daca ma descurc si pe drumul asta” n-o iau de buna. Pentru ca in primul rand e un adevarat trend, nu o dorinta ascunsa a unei personalitati indraznete, si in al doilea rand pentru ca acel “mai mult” nu ma duce decat la bani. Mi-as dori sa ma insel.

De ce din blog?

4

E foarte trendy sa-ti faci blog. Si dupa ce l-ai facut ori il abandonezi ori evoluezi la nivelul urmator. Incepi sa cauti pe net chestii de genu “cum sa faci bani” din el si alte d’astea. Doar sunt atatia mari bloggeri care scot bani frumosi. Si au inceput sa apara si prin presa “noutatile”. Daca n-ai trafic de Boom sau Arbomedia pui “macar un adsense acolo”, sa fie. Si te bucuri din 100 in 100 de $. Mai faci niste SEO, pe urma niste spam si pac-pac ai mai scos 100 de unici pe zi, da’ tot nu esti ca zoso. Si mai bagi niste adsense.

N-am inteles niciodata care e scopul. Sunt mai multe categorii: (oameni cu blog si bloggeri – mai multe la Ligia, ii dau dreptate in unele chestii)

  • cei care isi fac blog fix ca sa faca bani din el
  • cei care si-au facut blog de mult si sunt prin top 100-200-300
  • cei care sunt vedete/persoane publice/oameni cat de cat cunoscuti si mai scriu una alta

Prima categorie o eliminam pentru ca oricum sunt din start sortiti esecului si ajungem la urmatoarele doua categorii cu oameni in mare parte angajati (pe salarii ok as adauga) care scriu (teoretic) din placere, pasiune si convingere. SI atunci de ce se apuca sa vanda publicitate pe blog? Ok, Cabral am inteles.. doneaza, da’ restu? Am fost mereu impotriva publicitatii, bannerelor, widgeturilor cu ‘sustin’ , ceasurilor si in general tuturor kkturilor care nu tin de content. Daca tot scrii pe blogul tau personal, de placere, de ce sa fii platit?

Cei care au pregatita sub taste replica: “pai normal, daca el n-are cum sa scoata bani, sa nu scoata nici ceilalti?” ii invit sa observe ca n-am bannere la niciunu din proiectele mele. Because blogs are about your content and that alone.

Regres

1

Drumul informatiei a fost unul anevoios. Pana sa ajungem la momentul actual s-a trecut prin diferite stari.

Pe la 1780 si ceva au aparut primele ziare cotidiene. La cateva zile/saptamani primeai un ziar care continea informatii de interes general si nu numai.

Ulterior au aparut mai multe cotidiene. Au inceput sa fie publicate zilnic. A aparut concurenta. Ziarele respective au inceput sa ofere mai multa informatie. Au aparut pe rand radioul, televizorul si internetul. Fiecare s-a dezvoltat si de la 2-3 ore pe emisie pe zi s-a ajuns la 300 de posturi.

Aveam la inceput cateva informatii. Erau cateva lucruri de interes general pe care le stiau toti. A aparut concurenta in presa, si prin urmare si  party-prixurile dar in esenta subiectele erau aceleasi.Au aparut ziarele, posturile de radio si televiziunile locale. Informatia era atat de interes general cat si de interes local. Au aparut posturile de sport, filme, telenovele, muzica, muzica populara, stiri, stiri pe scurt, business etc. Aceeasi chestie si cu siteurile. De la putin la mult sau foarte mult.

Setea noastra de informatie vrea acum, mult si din cat mai multe puncte de vedere. Nu mai luam ziaru a doua zi ca sa citim editorialu, intram pe site dupa fluieru final. Eventual si inainte. Surfam repede in pauza ca sa vedem care e treaba.

Informatia trebuie sa fie multa, sa vina repede sa fie cat mai avizata si sa ne dea impresia ca am fost la locul faptei.

Ni se deseneaza niste tablouri. Si noi avem in cap filmul intamplarii respective.

Numai ca in cursa asta a informatiei omul incepe sa nu mai poata tine pasul. Vrem sa stim ce s-a intamplat la Wimbledon, in culise, in acelasi timp vrem sa fim si la Hollywood la o lansare de film, dar si la sedinta de la Primaria Capitalei, si la antrenamentele Stelei, si peste tot.

Am avut informatii pentru oameni. Informatii pentru oameni tineri si batrani. Pentru femei si barbati. Pentru barbati tineri si batrani. Pentru barbati tineri rockeri si manelisti. Pentru hard-rock si soft-rock. Pentru fanii hard-rock ai formatiei X si Y. Suntem aproape sa nisam pana la individ. Informatia exact asa cum o vrei tu. Numai ca tu vrei si inf ormatia barbatului batran care are o afacere.

Si nu mai tinem pasu. Nu mai tinem pasul cu viata. Daca la inceput stiam tot ce era de stiut acum nu stim nimic. Cati au auzit de Webcamp? O mana de bloggeri. Cati stiu de banii pe care ii da guvernul pentru noul sediu? Cati stiu de fetita care a avortat in Anglia?Avem la dispozitie toate informatiile si abia daca mai luam cateva.Asta se numeste globalizare negativa in ceea ce un nene numeste ‘post modernitate lichida’ care se caracterizeaza prin aparitia mixofiliei si a mixofobiei. (detalii in “Timpuri lichide” – Zigmunt Bauman)

Si asta numesc eu pe scurt: regres.

Astept opiniile celor care si-au facut timp sa citeasca pana la capat.

Fiti barbati!

3

Astept de mult reclama asta… m-a surprins si m-a amuzat in acelasi timp…
Sa vedem ce urmeaza acum pentru Leo si Bergenbier

Taranul roman…

2

(trebuie sa precizez ca cele scrise mai jos sunt dedicate cretinilor care se adapa in fiecare seara in habitaclul reprezentat de apartamentul de supt mine)

Taranul roman (modern) are fitze.
Taranul roman vrea sa devina “cineva”.
Taranul roman vine la Bucuresti la facultate ca sa devina acel cineva.
Taranul roman se inscrie la Spiru Haret si zice ca e la facultate la Bucuresti.
Taranul roman are un parinte care munceste pe rupte pentru el.
Taranul roman nu sta la camin pentru ca n-are el fata de camin. Sta intr-un apartament inchiriat cu alti tembeli.
Taranul roman sta acasa toata ziua si nu face nimic. Nu munceste, nu invata, nu produce.
Taranul roman n-are bani sa iasa la un cico asa ca da party acasa.In fiecare seara.
Taranul roman incepe petrecerea lui de cacat la 12-1 noaptea ca asa e misto la ei la sat.
Taranul roman asculta muzica populara (pe bune!), chiuie si bate tot felu de pasi traditional de dans.
Taranul roman se scoala la ora 15 si isi ia viata de la capat. Fara sa stie ca noi, ceilalti dobitoci, chiar avem o viata.
Cu prima ocazie o sa le ofer celor 2 tarani care stau sub mine bani sa se duca intr-un club sa-si bea berea Bucegi.

Si mai zic cei de la RAC ca e discriminare. Nu e deloc. N-ai cu cine.