Vă povesteam la începutul lunii despre Premiile Superscrieri şi evenimentul SuperZiceri la care l-am descoperit pe Mimi Brănescu.
Acum au apărut înregistrările video, la ţanc pentru vacanţa asta de iarnă. În total e vreo oră de urmărit, dar merită din plin.
Am embeduit mai jos toată lista de clipuri, dar puteţi să mergeţi direct la: Vintilă Mihăilescu, Vlad Tăuşance, Şerban Alexandrescu, Emilia Şercan.
Acum câteva săptămâni a avut loc Gala Premiilor Superscrieri, evenimentul despre care am tot scris în ultimii ani. Mi se pare că s-a coagulat o comunitate a jurnaliştilor de valoare în jurul acestor premii, cu diverse evenimente conexe şi o activitate destul de intensă. De la an la an aceste premii s-au dezvoltat, a crescut numărul de categorii, iar atenţia de care s-a bucurat jurnalismul de calitate a dus la materiale mai muncite şi reapariţia jurnalismului de investigaţie.
Serios, investigaţia aproape că dispăruse din jurnalismul românesc în urmă cu 7-8 ani, într-un moment în care presa noastră era în derivă. Acum mi se pare că s-a format o masă critică de autori, care scriu tot mai mult şi mai bine. Presa a reuşit să facă tranziţia spre online, doar că n-a fost vorba de presa de trust, ci de jurnalismul independent (Casa Jurnalistului, RISE Project etc.). Citeşte tot articolul
Recent am avut ocazia să vorbesc cu Andrei Pogonaru, dezvoltatorul proiectului Veranda, care mi-a mai lămurit nişte lucruri şi a venit cu noutăţi despre planurile de dezvoltare pe care le au. Sunt câteva lucruri pe care mi le-a confirmat, altele pe care le-am observat eu de-a lungul timpului, pentru că ajung la Veranda de 2-3 ori pe săptămână pentru diferite cumpărături, curăţătorie, mâncare din foodcourt etc.
Cea mai bună veste (pentru mine) e că în curând vor fi bancomate de la multe dintre băncile importante, printre care şi ING. N-am niciun bancomat ING prin apropierea casei, aşa că mereu trebuie să opresc prin oraş când am nevoie să depun bani pe card. În Veranda există deja sucursale Raiffeisen Bank, Banca Transilvania şi va urma un BCR în curând. Dar practica asta cu bancomatele din malluri s-a extins destul de mult în ultimii ani pentru că oamenii preferă să scoată fără comision direct de la banca lor. Citeşte tot articolul
Săptămâna trecută am participat la un eveniment Carlsberg, care aniversează anul ăsta 140 de ani de existenţă a Laboratorului de Cercetare Carlsberg. Aici s-a produs prima bere lager din lume, un fel de strămoş al berilor pe care le savurăm astăzi cu mici şi cartofi prăjiţi. Pentru cei care nu ştiu, berile lager sunt diferite de Pilsner (cele mai frecvent întâlnite pe piaţă). Pilsnerul este, în fond, un pale lager, însă în zilele noastre cel mai des termenii folosiţi pentru cele două tipuri sunt lager şi pilsner. Găsiţi aici o clasificare detaliată a tipurilor de bere.
Acum 140 de ani prof. Dr. Emil Chr. Hansen a descoperit metoda de purificare a drojdiei, lucru care a schimbat cu totul modul în care oamenii produceau bere. Şi pentru că erau atât de pasionaţi de ceea ce făceau, cei de la Laboratorul de Cercetare au împărtăşit cu lumea întreagă această descoperire, primind chiar şi mulţumiri de la un producător anonim de bere din Olanda. Să-i spunem „Heineken”, de exemplu 🙂 Nu, serios, în clipul de mai jos puteţi vedea o scrisoare trimisă de Heineken în care spun „sărut-mâna”. Cred că dacă ar fi văzut cotele de piaţă din zilele noastre domnul Hansen s-ar fi gândit de două ori 🙂 Citeşte tot articolul
De vreo 3 ani încerc să ajung la The Power of Storytelling, conferinţa inventată de Cristi Lupşa şi echipa DOR. Aici ar urma o poveste despre cum am vrut să iau bilet în fiecare an şi m-am trezit că e sold-out cu 2 luni înainte, dar n-aş vrea să o lungesc. Cert e că nu m-am străduit suficient să ajung, în ciuda recomandărilor insistente venite de la mai multe prietene.
Nici anul ăsta n-aş fi ajuns, dacă nu era invitaţia celor de la Telekom România. L-am numit „a doua jumătate a cadoului de ziua mea”. Prima a fost asta 🙂
Trebuie să recunosc, am pornit spre PoS 2016 uşor circumspect. Prea multă lume lăudase intens conferinţa asta, iar eu nu cred în speechuri care îţi pot schimba viaţa sau modul în care gândeşti. Ok, poate că sunt lucruri care te ating, altele care te inspiră, dar nu-mi dau seama ce ar putea spune cineva pe o scenă care să mă influenţeze atât de puternic. Citeşte tot articolul
În urmă cu câteva săptămâni am fost pentru prima oară la Therme Bucureşti, după ce la începutul anului doar i-am vizitat înainte de deschidere. De-atunci am aşteptat vreo 2-3 luni să treacă nebunia de început şi să se rodeze personalul, apoi a venit primăvara cu activităţi intense şi plecări, vara cu perioada pre şi post concediu, aşa că am tot amânat.
Până la urmă am ales o zi din timpul săptămânii, pentru că în weekenduri am înţeles că ar fi aglomeraţie foarte mare. Nu mi se pare locul în care trebuie să te simţi ca pe plaja din Neptun, cu 100 de oameni pe metrul pătrat, ci ai nevoie de spaţiu, ca să te poţi relaxa în voie. Şi fix asta am găsit într-o frumoasă zi de joi. Recomand cu căldură să faceţi la fel, e super mişto să te deconectezi după o zi plină de muncă.
Am avut acces la Elysium pentru 3,5 ore, practic un cost de 68 de lei de persoană pentru toate cele 3 zone. Am ajuns pe la ora 20:00 şi am plecat la închidere, adică la 23:30. Timp suficient pentru toate. La Galaxy (zona cu tobogane) n-am fost deloc, ne-am plimbat exclusiv pe la The Palm şi Elysium. În primul rând pentru că ne-am dus setaţi pe relaxare, în al doilea rând pentru că nu-s cel mai mare fan al chestiilor pe care aluneci fără să îţi poţi controla corpul. Citeşte tot articolul
Ştiţi cartierele alea din suburbiile americane care apar în filme? Cele în care locuiau Don Draper, Kevin McCallister sau Roger Murtaugh în Lethal Weapon 3 şi 4? Cartierele cu străzi perfect asfaltate, cu canale aranjate la milimetru, cu totul gândit şi măsurat. Un astfel de cartier se construieşte şi în nordul Bucureştiului, în apropiere de Baloteşti. Se numeşte Dumbrava Vlăsiei şi e situat în mijlocul pădurii. Primele case au fost deja ridicate de compania germană HUF HAUS, cu scopul de a promova tehnologiile şi a convinge doritorii că întregul proiect e unul cu adevărat premium. Am fost să le văd săptămâna trecută şi am rămas impresionat. Şi de case, şi de preţuri. Dar ajungem şi acolo.
HUF HAUS e o companie germană fondată în 1912 de Johann Huf într-un orăşel aflat între Koln şi Frankfurt. 100 de ani mai târziu compania e condusă de Georg Huf, nepotul lui Johann, iar la încălzire au ieşit deja 2 dintre băieţii lui Georg, care se pregătesc să preia frâiele afacerii când va fi momentul. Pe mine m-au câştigat pe loc, ador poveştile astea cu business-uri construite pe parcursul a mai multe generaţii. Au dat lovitura abia prin 1958, când au construit pavilioanele pentru Germania şi Arabia Saudită la Expoziţia Mondială de la Bruxelles. 60 de ani mai târziu au ajuns la o cifră de afaceri de 80 de milioane de euro, şi asta construind doar 120-140 de case pe an. Mi se pare fabulos, e exact povestea aia clasică cu afacerea germană care face lucrurile cu rigoare şi construieşte nişte case demne de cataloagele Neckermann (dacă sunteţi prea tineri ca să înţelegeţi trimiterea asta, întrebaţi un părinte). Citeşte tot articolul
Despre Adi Bulboacă aş putea să vă spun că este coordonatorul fotografilor de la Ideo Ideis, dar n-ar fi suficient. Adi e unul dintre cei mai apreciaţi fotografi de teatru din România, e şi regizor de teatru, are o contribuţie importantă şi la câteva scurtmetraje autohtone şi lista poate continua.
Recent, Adi s-a hotărât să plece într-o călătorie cu trenul prin ţară. A anunţat asta pe Facebook şi a plecat (de fapt, întâi a plecat, apoi a anunţat). Am urmărit un pic treaba şi m-am gândit să-i pun câteva întrebări, ca să clarificăm situaţia.
Dacă totul merge bine, urmează să-l mai iau la întrebări pe Adi chiar în tren, când se mai adună poveştile. Citeşte tot articolul
Vinerea trecută am avut onoarea să vorbesc în cadrul Conferinţei Regionale IFEA (International Festivals and Events Association) la invitaţia ARCUB. Am fost acolo în calitate dublă, de blogger care participă des pe la festivaluri din toată ţara (am adunat vreo 15 în ultimii 4 ani) şi de Social Media Manager al Ideo Ideis.
Am împărţit panelul cu nişte oameni care au mai multă experienţă decât am eu ani de viaţă: Nora Ioniţă – care, printre altele, a fost PR Director la Saatchi şi Managing Director la Lowe PR, iar în prezent conduce propria companie, Evolution Media; Robert Palmer, consultant în proiectele legate de Capitala Culturală Europeană (a condus două proiecte de succes: Bruxelles şi Glasgow); Trevor Davies – secretar general al proiectului Copenhaga Capitală Culturală Europeană 1996, autor al proiectului pentru Aarhus Capitală Culturală Europeană 2017; Allan Xenius Grige – Preşedintele IFEA Europa şi Colm Croffy – director executiv al Asociaţiei Irlandeze de Festivaluri şi Evenimente. Citeşte tot articolul
Nu degeaba se spune că e „best magazine piece ever written”! „Frank Sinatra has a cold” este un material din 1966 apărut în revista Esquire pe care abia azi l-am descoperit.
„That night dozens of people, some of them casual friends of Sinatra’s, some mere acquaintances, some neither, appeared outside of Jilly’s saloon. They approached it like a shrine. They had come to pay respect. They were from New York, Brooklyn, Atlantic City, Hoboken. They were old actors, young actors, former prizefighters, tired trumpet players, politicians, a boy with a cane.”
Aveţi grijă că articolul e lung. De fapt, e aşa lung încât în zilele noastre ar fi scos o cărticică numai cu el şi câteva anexe cu fotografii la final. 15.000 de cuvinte şi o poveste impresionantă. Citeşte tot articolul
