Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Filme

Cele două filme de sâmbătă

question_answer1 comentariu
IN Filme

J. Edgar – Di Caprio parcă s-a specializat pe biografii după The Aviator (şi urmează Sinatra). O grămadă de filme serioase, nu mai e doar un băiat simpatic. J. Edgar e un film mişto, cu un fir epic puţin cam încâlcit. După ce te dezmeticeşti puţin, povestea e ceva mai clară. Clint Eastwood face filme tot mai bune. John Edgar Hoover a fost şeful FBI-ului vreme de 50 de ani. A organizat instituţia, i-a crescut puterea şi a ţinut în frâu mai mulţi preşedinţi ai statelor unite.

The Prestige – Din categoria filmelor ceva mai vechi, am văzut în sfârşit Prestigiul – cu Hugh Jackman, Christian Bale şi Michael Caine. E povestea a doi magicieni care îşi duc rivalitatea până în pânzele albe. Încep prin a se şicana şi ajung să se urască. Povestea e excelentă, te ţine cu sufletul la gură şi are o grămadă de întorsături de situaţie. Deşi e un film lung (peste 2 ore), nu prea îţi dai seama când trece timpul.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

The Adjustment Bureau e un film de anul trecut pe care tot am amânat să-l vizionez. Dar după ce iniţial am vrut să văd primele 10 minute, m-am uitat până la capăt, într-un miez de noapte. Până într-un anumit punct filmul tratează un subiect care se tot reia în ultimii ani: alegerile din SUA. Însă are un twist interesant. Alături de Matt Damon joacă Emily Blunt, care n-aş putea să vă spun cum joacă, dar vă asigur că arată bine de tot 😀 Povestea e interesantă şi m-aş bucura să existe o continuare de vreun fel.

The Ides of March ar putea fi unul din multele filme despre alegeri, consilieri, campanii şi mizeriile din spatele lor. Dar spre deosebire de restul de 100 de filme pe aceeaşi temă, ăsta îi are pe George Clooney şi Ryan Gosling – băiatul rău din Drive. Toată lumea a fost dată pe spate de talentul regizoral al lui Clooney, eu n-am fost chiar atât de impresionat. În plus, la un moment dat personajul lui Ryan Gosling face o greşeală (decisivă pentru cursul poveştii) pe care un adevărat om de PR n-ar fi în stare s-o facă nici în 1000 de ani. Indiferent de cât de tânăr e  (bine, exceptând cazul în care e o poveste inspirată după viaţa lui Geoană). Oricum, nu sunt 100 de minute pierdute.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

The Big Year e genul ăla de film care din trailer pare foarte mişto, dar de fapt toate fazele bune sunt concentrate acolo. Un film care anunţa distracţie pe cinste, cu Jack Black, Owen Wilson şi Steve Martin. E miştocuţ, dar acţiunea ar putea fi ceva mai dinamică. E interesant de văzut pentru că e cu păsări 🙂 Un fel de competiţie între mai mulţi doru-panaiteşti.

Margin Call se anunţa a fi o altă senzaţie în cinematografe. Au înghesuit o grămadă de actori buni: Demi Moore, Kevin Spacey, Jeremy Irons, Stanley Tucci etc. Şi toţi lucrează la o firmă de pe Wall Street şi aşteaptă să se întâmple ceva. Şi aşteaptă, şi aşteaptă, mai bine de o oră. Timp destul să adormi. Poate pentru economişti filmul e interesant, dar pentru oamenii care nu pricep decât superficial problema, e mare plictiseală. Interesant de văzut pentru a înţelege cum merg lucrurile pe Wall Street.

Am testat Voyo.ro

question_answer1 comentariu
IN Filme, Web

La finalul anului trecut am primit cadou de la cei din PRO un voucher cu o lună de acces la Voyo.ro, platforma care oferă conţinut video online în sistem de abonament şi Pay Per View.

Am testat streamul pe acelaşi sistem, cu două conexiuni diferite: un abonament Clicknet Power (cel mai ieftin pachet, cel cu router wireless) şi un Fiberlink 2 (varianta „top” de la RDS). Pe wireless se mişcă destul de prost, sacadat, problemă pe care Dolcetv.ro nu o are. Pe fiberlink merge excelent, am reuşit să văd Poliţist, adjectiv. Citeşte tot articolul

Cele două filme de sâmbătă

question_answer4 comentarii
IN Filme

Din cauză că m-am transformat într-un cinefil înrăit, inaugurez o nouă rubrică săptămânală. În fiecare sâmbătă voi scrie despre două filme.

Carnage e cel mai recent film al lui Roman Polanski, o comedie foarte mişto. O oră şi ceva două cupluri stau într-un apartament din New York şi discută despre bătaia dintre copii lor. Până la final lasă la o parte politeţurile şi ajung să se certe pe o serie de probleme serioase. Ai zice că filmul e prea static şi de-a dreptul plictisitor. Dar jocul de replici e absolut bestial. În rest, Jodie Foster a îmbătrânit iar Kate Winslet are fundul cam mare.

The Girl with the Dragon Tattoo e ecranizarea primului roman din seria Millenium, de Stieg Larsonn. N-am citit cărţile, aşa că nu ştiam la ce să mă aştept când am intrat în cinema. După două ore şi ceva am plecat destul de impresionat. Fata cu un dragon tatuat e un thriller destul de bun, cu o serie de artificii hollywoodiene pe alocuri şi cu un fir epic uşor încâlcit. Câteva personaje par a fi introduse forţat în poveste, dar per total merită să-l vedeţi. Aşteptaţi-vă totuşi la câteva scene mai dure.

Poate că am uitat eu să fiu copil

question_answer9 comentarii
IN Filme

Am fost în ultima vreme la vreo 3 filme de animaţie pentru copii – Aventurile lui Tin Tin, Puss in boots şi, aseară, Happy Feet 2. Niciunul nu m-a dat pe spate, Puss in boots m-a amuzat puţin. Celelalte două chiar mi-au displăcut, ba chiar Happy Feet m-a deprimat total.

Nişte pinguini care cântă şi dansează se văd înconjuraţi de blocuri mari de gheaţă. O colonie întreagă se trezeşte captivă fără mari şanse de supravieţuire, fără resurse de hrană. Un fel de 127 hours cu pinguini animaţi. De aici începe angoasanta luptă pentru supravieţuire, cu Mumble în rol de salvator al naţiunii. Dramă cât cuprinde, cu nişte oameni care vin să salveze pinguinii dar pleacă atunci când începe un viscol puternic, cu alţi pinguini care vin în ajutorul colegilor imperiali dar la un moment dat ajung să-şi pună viaţa în pericol, cu nişte lei de mare care apar să salveze situaţia.

Pe lângă asta e şi drama interioară a lui Erik, fiul lui Mumble, care nu poate să danseze, dar descoperă la final că e cântăreţ. Până atunci se simte singur, nu se regăseşte între ai lui şi se izolează de grup.

În amestecul ăsta dramatic inseraţi câteva cântece, unele vesele, altele de jale (dar nu jalnice) şi vă iese Happy Feet 2. Din film lipseşte doar partea Hapyy. Şi cea cu „feet”, pentru că Mumble nu mai dansează aşa mult ca în primul film.

Mişto vocile, efectele 3D (dacă vreţi totuşi să-l vedeţi, încercaţi la Imax, măcar să ştiţi o treabă) şi cei doi krilli inspiraţi după veveriţa din Ice Age – cu excepţia că ăştia sunt doi şi vorbesc.

Misiune Imposibilă 4: ca-n filme

question_answer3 comentarii
IN Filme

Acţiunea începe cu o evadare ca-n filme, unde gardienii sunt prinşi total nepregătiţi (ca-n filme). Tom Cruise se gândeşte că ar fi util să nu respecte planul de evadare şi reuşeşte după o bătaie ca-n filme. Are loc o explozie ca-n filme pusă la cale de o agentă frumoasă, deşteaptă, brunetă şi cu nişte sâni mari şi naturali, evident, ca-n filme.

De aici încep nişte misiuni ca-n filme, cu urmăriri ca-n filme, în nişte super maşini cum vezi numai în filme. Există nişte crime ca-n filme, nişte intrigi ca-n filme, iar mai apoi nişte răsturnări de situaţie ca-n… f telenovele (care sunt, în fond, nişte filme).

Şi asta doar în primele 15 minute. Foarte mişto. Vă recomand să citiţi cartea 😛

Nişte filme

question_answer1 comentariu
IN Filme

A mai trecut ceva timp, am mai văzut o serie de filme. După cum urmează:

Tower Heist – o comedie imprevizibilă, cu o grămadă de momente funny. Ben Stiller, Eddie Murphy, Matthew Broderick şi Tea Leoni. Jefuirea unui bogătan e o misiune destul de grea atunci când jobul tău ţine ade administrarea unei clădiri de lux. Mi-a plăcut că nu se termină ca toate comedioarele astea cu vedete de la Hollywood.

In Time – Justin Timberlake, acest cântăreţ-actor, urmaşul lui Frank Sinatra şi Elvis Presley, joacă într-un film destul de interesant. Într-o lume în care timpul e monedă de schimb pentru orice, săracii mor primii. Fiecare om încetează să îmbătrânească la 25 de ani, dar primeşte de la acel moment un singur an de viaţă. Mai departe se descurcă. Fie că munceşte, fură sau primeşte, minutele, zilele şi anii se adaugă sau se pierd în timerul fiecăruia. Sistemul e controlat de nişte oameni bogaţi şi puternici, care decid dacă masele trăiesc sau nu. O metaforă interesantă. Mai mişto e trailerul, filmul nu e extraordinar, însă merită văzut.

Puss in boots – Aşteptam de o grămadă de timp Motanul Încălţat. Şi am avut norocul să-l văd nedublat. O animaţie foarte amuzantă. Nu e un film de referinţă (ca Shrek 1), dar e destul de mişto. Iar Motanul e absolut încântător. Miau 😀 Vă recomand să căutaţi versiunea nedublată prin cinematografe, sunt nişte voci şi poante care merită urmărite în versiunea originală.

Două animaţii

question_answer1 comentariu
IN Filme

Marţi am văzut Crulic, miercuri am fost la premiera Aventurilor lui Tintin. Amândouă filme de animaţie, însă atât de diferite!

Primul e povestea cutremurătoare a lui Claudiu Crulic, un român acuzat pe nedrept de furt în Polonia, care intră în greva foamei şi moare din cauza neglijenţei şi a ignoranţei coroborate a autorităţilor poloneze şi oficialilor români. Filmul are la bază un caz real, în urma căruia ministrul de externe Adrian Cioroianu şi-a depus demisia „de onoare”. Deci ceea ce reuşeşte să surprindă la Crulic este povestea. Spusă într-un mod dur, fără dramatizări inutile, fără ocolişuri.

Dar ce e şi mai interesant la Crulic ţine de realizare. Filmul îmbină elemente 2D cu cele 3D într-un mod spectaculos. N-am mai văzut aşa ceva la un film românesc. Din câte am înţeles, realizarea a durat aproximativ un an, iar bugetul a atins aproximativ 300 de mii de euro. Realizarea e impecabilă, merită fiecare cent.

De cealaltă parte stă „Aventurile lui Tintin„. Film trecut prin mâna lui Steven Spielberg, anunţat cu surle şi trâmbiţe. A costat 135 de milioane de dolari. Povestea e inspirată din celebrele benzi desenate belgiene şi aproape că e acoperită în genericul de început. Totul e extrem de plictisitor pentru un adult. Personajele, replicile, şirul evenimentelor – toate te pot ajuta să adormi.

Realizarea salvează lucrurile, dar fără poveste, un film e inutil. Aşa, ca Aventurile lui Tintin. Deci dacă n-aveţi un puşti sub 12 ani cu voi, mergeţi la Crulic.

Anim’est continuă

question_answer0
IN Filme

Anim’est, Festivalul Internaţional de Film de Animaţie, s-a încheiat acum 2 săptămâni. Totuşi, el continuă. În weekendul care urmează (28-30 octombrie) Anim’est poposeşte la Cluj-Napoca, pentru al 5-lea an consecutiv. Eu le recomand clujenilor cele două proiecţii Mozaic (de vineri) şi competiţia de videoclipuri şi reclame, care are loc duminică. Sigur o să vă placă ceva, într-un mix de filme. Mai multe detalii găsiţi aici.

Îmi pare rău că n-o să aveţi ocazia să vedeţi Crulic – drumul spre dincolo. Eu l-am ratat la Anim’est dar l-am văzut aseară la prietenii de la Glendale şi mi-a plăcut foarte mult. Un film foarte trist, dar extrem de bine realizat.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu