A apărut săptămâna trecută Friends: The Reunion şi toţi fanii au picat în fund de admiraţie.
L-am văzut şi eu, desigur, dar mi-am luat puţin timp să privesc cu ochiul critic, dincolo de emoţia revederii şi bla bla. Este un TV special în care vizitează platourile, îşi amintesc ce mişto era, mai bagă nişte faze din serial şi vin cu nişte poveşti din culise. Citeşte tot articolul
E.R. (tradus „Spitalul de urgenţă”) şi Chicago Hope au apărut în 1994, dar în România au fost difuzate ceva mai târziu, nici nu mai ştiu în ce ordine şi de ce televiziuni. E.R. a fost pe PROTV, Chicago Hope pe TVR parcă. Cert e că la vremea aia au rupt.
Nu cred că era ceva mai urmărit decât E.R., oamenii discutau despre asta când se întâlneau, cam ca la Game of Thrones sau House of Cards. Citeşte tot articolul
Recent am avut ceva mai mult timp liber și am reușit să recuperez Ozark, mă oprisem undeva pe la mijlocul sezonului al doilea. Absolut bestial serialul, îl recomand dacă nu l-ați văzut până acum. E povestea unei familii din Chicago care spală bani pentru un cartel de droguri din Mexic și care se mută în zona lacului Ozarks pentru a continua să spele bani la un nivel mai mare. Citeşte tot articolul
2020 a fost un an prost pentru seriale, din cauza pandemiei au întârziat o grămadă de producții. De fapt, au fost foarte puține seriale care au ieșit conform programului. Unele s-au filmat cât de cât prin vara lui 2020, altele mai au de tras. Există nişte estimări privind data apariţiei, aşa că nu putem decât să ghicim: Citeşte tot articolul
Weekendul trecut am terminat sezonul 4 din The Crown, pe care l-am savurat cu grijă, ca pe un vin bun.
Mă bucur că serialul a rămas la fel de bine realizat ca în primele sezoane, chiar dacă au schimbat total distribuția odată cu sezonul al treilea. Citeşte tot articolul
Am descoperit în mini-vacanţa asta că HBO GO a introdus toată colecţia de filme James Bond. Toate cele 26 de filme în care James Bond e jucat de mai mulţi actori, printre care Sean Connery (el a fost primul Bond), Roger Moore, Timothy Dalton, Daniel Craig şi Pierce Brosnan, plus alţi 2 „Bonzi” care n-au decât câte un film la activ – David Niven (Casino Royale, ce a beneficiat de un remake cu Daniel Craig în 2006) şi George Lazenby (On Her Majesty’s Secret Service).
Eu am crescut cu Pierce Brosnan în rolul lui Bond, începând cu GoldenEye şi apoi Tomorrow Never Dies, The World is not enough (când îi zice personajul lui Sophie Marceau „I could have given you the world!” şi Bond zice „The world is not enough!”). Citeşte tot articolul
De câteva săptămâni mă uit la The Fresh Prince of Bel Air, că l-au băgat pe Netflix şi Antonia nu l-a văzut la vremea lui. Şi nu numai că e amuzant şi acum, dar mi se pare că evidenţiază extrem de bine nişte trenduri culturale ale momentului respectiv.
Ce făceau oamenii ăia la începutul anilor ’90 era atât de cool şi fresh încât nici nu ne dădeam seama de dimensiuni. Sunt tot felul de faze, de la glume până la expresii care de-acolo au pornit şi încă sunt folosite 30 de ani mai târziu. Citeşte tot articolul
Cineva i-a zis „True Detective în anii ’30”, şi mi se pare o comparaţie bună. Perry Mason a fost producţia-vedetă vara asta la HBO, eu abia acum am reuşit să-l termin de vizionat. Mi s-a părut foarte bine realizat, cu puţine personaje importante, dar bine creionate, cu un orizont clar de dezvoltare spre alte sezoane. Bun pe costume, bun pe decoruri şi muzică.
Povestea are mai multe teme care merg în paralel, de la oamenii care suferă de PTSD (sindrom post-traumatic) în urma Primului Război Mondial, până la societăţile religioase din SUA adunate în jurul unor predicatori impostori. Pretextul e dispariţia şi moartea unui bebeluş, urmate de proces, dar tot sezonul e menit să ne introducă în lumea lui Perry Mason. Citeşte tot articolul
Weekendul ăsta au intrat pe HBO Go mai multe filme din universul Star Wars. E vorba de episoadele I – III (adică cele apărute între 1999 şi 2005), nişte animaţii + spin-off-ul Solo. Profitând de faptul că nu apucase să le vadă până acum colega de apartament, am văzut aproape toată seria în 2 zile şi jumătate. Ocazie cu care mi-am retrăit adolescenţa, că aveam 11 ani când a apărut „primul” Star Wars şi am avut inclusiv un album foto/carte cu episodul I, cu fotografii din film, apoi nişte Lego cu Star Wars (cea mai mică cutie, dar era cu Star Wars) şi cred că şi un album Panini.
N-am înţeles exact de ce n-au reuşit să licenţieze toate filmele Star Wars dacă tot au băgat episoadele astea, măcar seria din ’77 să o fi scos la pachet, dar probabil că sunt case de producţie diferite ori s-a mers pe ideea că nu vor stârni aşa mult interes. Citeşte tot articolul
Pentru că seria Explained a mers atât de bine, Netflix s-a mai învârtit de un alt serial documentar cu episoade scurte, numai bune de vizionat în pauza de masă.
Sunt 10 episoade pe teme diverse, cum bine zicea cineva pe net, e o serie documentară despre „chestii”.
Primul episod e despre fast-food, pe urmă e unul despre cursa spaţială dintre ruşi şi americani, unul despre cum s-a dezvoltat China. Citeşte tot articolul
