Cineva i-a zis „True Detective în anii ’30”, şi mi se pare o comparaţie bună. Perry Mason a fost producţia-vedetă vara asta la HBO, eu abia acum am reuşit să-l termin de vizionat. Mi s-a părut foarte bine realizat, cu puţine personaje importante, dar bine creionate, cu un orizont clar de dezvoltare spre alte sezoane. Bun pe costume, bun pe decoruri şi muzică.
Povestea are mai multe teme care merg în paralel, de la oamenii care suferă de PTSD (sindrom post-traumatic) în urma Primului Război Mondial, până la societăţile religioase din SUA adunate în jurul unor predicatori impostori. Pretextul e dispariţia şi moartea unui bebeluş, urmate de proces, dar tot sezonul e menit să ne introducă în lumea lui Perry Mason. Citeşte tot articolul