Politics

IN Politics

Cu bucureştenii ne-am lămurit, 33% au ieşit la vot. Avem 1,8 milioane de cetăţeni cu drept de vot. Adăugăm încă vreo 300.000 de minori şi ajungem la 2,1 milioane. Iar restul până la 3 milioane (populaţia reală a oraşului) sunt cetăţeni implicaţi, vocali, dar care n-au buletin de Bucureşti. Cei mai mulţi tineri.

Văzându-i cum se agită pe Facebook m-am întrebat dacă n-ar fi util şi normal să primească cumva drept de vot. Până la urmă sunt oameni care trăiesc de 3-5-10 ani în Bucureşti, care contribuie la aglomeraţia de la metrou şi din RATB, care sunt nemulţumiţi de drumurile neasfaltate, dar care nu şi-au mutat domiciliul aici.

Mi se pare că actuala situaţie nu are nicio legătură cu realitatea socio-economică a zilelor noastre. Tinerii (actuali şi foşti studenţi) trăiesc în Capitală fără niciun fel de act până în momentul în care îşi cumpără o casă, ceea ce le interzice drepturi esenţiale (şi îi scuteşte de nişte îndatoriri).

Pentru ca episoade precum cel de duminică să nu se mai repete cred că e nevoie să realizăm că bucureştean nu e numai cel de pe listele de vot, ci şi provincialul care s-a stabilit aici. Chit că are sau nu buletin de Bucureşti.

IN Politics

S-a creat emulaţia aia dinainte de alegeri. Generaţia Facebook încearcă să mişte lucrurile în speranţa că nu va câştiga Gabriela Firea. Clipuri precum cel de mai jos nu vor convinge mai mult de 5 oameni, probabil nici pe ăia.

Şi cum cifrele sondajelor nu sunt deloc îmbucurătoare, trebuie să ne gândim la viitor. Ce putem face ca să ne luăm oraşul (şi ţara) înapoi? Păi în primul rând am putea să fim mai atenţi la modificările de lege. Orice modificări de lege. Mai ales când e vorba de legile electorale. Treaba cu primarii aleşi dintr-un singur tur de scrutin trebuia să ne scoată în stradă. Pe toţi. Dar n-am mişcat niciun deget. S-au plâns doi jurnalişti la un ziar muribund, s-au bucurat doi gigei care au impresia că alegerile costă mult şi procesul democratic nu merită atâţia copaci tăiaţi şi ne-am trezit cu Gabriela Firea primăriţă.

Mai nasol e că ar fi câştigat oricine de la PSD. Până şi Geoană cred că putea să câştige Primăria Capitalei cu legea asta.

Prin urmare, data viitoare când nu-ţi convine ceva legat de Bucureşti adu-ţi aminte că şi tu l-ai lăsat baltă când s-a schimbat legea electorală. Şi că în felul ăsta te-ai abandonat pe tine de fapt.

IN Politics

Dincolo de ridicolul situaţiei create de PNL, tot ce se întâmplă cu Primăria Capitalei ar trebui să ne îngrijoreze. În primul rând pentru că după 8 ani de Sorin Oprescu era nevoie de o schimbare, nu tot de un primar PSD. Dar mai nasol e că sunt perspective destul de sumbre pentru alegerile parlamentare din toamnă. Hibridul PNL-PDL e într-o degringoladă totală, deci o bună parte din electoratul de dreapta nu prea are cu cine să voteze.

Deci nu numai că vom avea o primăriţă care ştie doar să citească un prompter, dar e foarte probabil să ne trezim cu mulţi ani de guvernare PSD.

În altă ordine de idei, la sectorul 6 tot n-avem niciun candidat decent pe care să punem ştampila. După marea ţeapă numită Rareş Mănescu, PNL l-a propus pe Răzvan Mironescu – ceva ex-deputat. Cred că ar fi vrut să-l pună tot pe Mănescu dar nu l-au găsit.

Puţin context

question_answer0
IN Politics

Am privit revoltaţi cum nişte gigei de la Antena 3 au scos în stradă o adunătură de bătrâni săraci. Ne-am îngrijorat când am văzut că PCR încă e în preferinţele politice ale poporului. Vali scrie constant despre oamenii în vârstă, apartamentele de 3-4 camere pentru care aceştia nu pot plăti întreţinerea, casele pe care nu-şi permit să le renoveze şi pe care le lasă în paragină etc.

Mie mi se pare că toate chestiile astea sunt legate între ele şi ţin în mare parte de cumplita moştenire lăsată de Ion Iliescu. Pentru cei foarte tineri trebuie să punctăm nişte lucruri: în 1990 Ion Iliescu, preşedintele FSN, dă un decret prin care foarte mulţi oameni aveau posibilitatea să se pensioneze anticipat. Inclusiv bunicii mei au fost în situaţia asta. Bunicul din partea mamei lucrase în construcţii o viaţă întreagă, iar la începutul anilor ’90 s-a trezit pensionar. A continuat să mai muncească pe cont propriu până la începutul anilor 2000, când se apropia de 70 de ani. Sunt convins că nu e un caz izolat, la vremea aia o mulţime de oameni apţi de muncă au devenit pensionari. A fost prima pomană socială dată de PSD. În loc să-i trimită în şomaj pe bani mai puţini, FSN-ul i-a transformat într-o povară pentru salariaţi. În 2 ani numărul pesionarilor a crescut cu 600.000 de persoane (10% din câţi pensionari avem acum). Încă 500.000 până în ’96. (sursa) Citeşte tot articolul

IN Politics

În ultimele săptămâni au apărut tot felul de ştiri legate de realizările Guvernului Cioloş la nivel de transferuri. Ba un secretar de stat în Ministerul Economiei, ba un grup de lucru format din tineri, ba nişte oameni pregătiţi pe la Justiţie. Fără să stea cu Ordonanţele de Urgenţă pe masă, fără să dea declaraţii non-stop pe la TV, oamenii lui Cioloş s-au apucat de treabă. Şi nu prin tot felul de proiecte de legi, ci prin aducerea unor oameni foarte pregătiţi în funcţii cheie, în straturile de mai jos ale sistemului.

Problema cu aceste măsuri e compusă din două probleme mai mici:
1. Nu garantează nimeni că toţi oamenii ăştia se vor putea adapta la un sistem de stat, în care accentul se pune mai întâi pe procedură şi abia apoi pe idee.
2. Guvernul Cioloş mai are de trăit fix 10 luni, dacă avem noroc. Apoi alegeri şi guvern politic. Credeţi că vreunul din oamenii tehnocraţilor va mai rămâne în poziţiile actuale? Păi tot aparatul de partid de unde o să mai sugă bani dacă rămân unii capabili în posturile cheie?

IN Politics

Poate că aţi uitat momentul ăsta, vă dau iar link, să vă amintiţi. Tot pe acolo suntem cu nivelul de organizare. Poate cu ochii ceva mai deschişi, poate un pic mai ancoraţi în realitate şi mai puţin entuziasmaţi, dar la fel de nesiguri pe următorii paşi.

Ce ştiu sigur e că avem nevoie de o persoană cu notorietate care să-şi asume postura de lider. Nu neapărat ca să conducă ţara, dar să-i indice pe cei potriviţi să conducă. Strada n-o să-l accepte niciodată drept reprezentant pe domnul Aichimoaie Adrian Ilie, care mi-a fost profesor de Istorie şi care acum e ceva director pe la un liceu din Bucureşti. E un om capabil, corect, dar mai ştiu eu şi încă 200 de oameni chestia asta. În plus, habar n-am care sunt părerile lui pe teme de economie, politică, sănătate etc. De-asta cred că e nevoie să avem drept voce oameni cărora le-am citit gândurile ani la rând. Citeşte tot articolul

IN Politics

Se scrie foarte mult zilele astea, fiecare om are nişte gânduri care depăşesc mereu 7-8 paragrafe. Toţi vor să argumenteze cât mai mult, toţi vor să acopere subiectul. Eu încerc să fiu scurt în ceea ce priveşte situaţia de ieri din Piaţă.

Mi s-a părut că oamenii nu mai au încredere în nimic. În contextul actual, nu poate să răsară niciun lider, pentru că pe internet circulă tot felul de poze cu oameni „dubioşi”. Fără argumente prea multe.
Îl vedeţi pe acest om? E un cunoscut diversionist! E plină piaţa de diversionişti! Deci să nu ne încredem în nimeni
Ce om normal vine cu o portavoce la el? Doar activiştii au aşa ceva! Deci să nu ascultăm de nicio portavoce.
Ce dacă sunt 15.000 de oameni la Parlament? Să stăm aici, să nu ne lăsăm duşi de alţiiSunt curios dacă şi ei stăteau aşteptând lumea de la Universitate, convinşi că e necesar să stea pe loc. Citeşte tot articolul

IN Politics

foto_vlad_petri

Scriu sub euforia momentului. Demisia lui Ponta a venit pe neaşteptate.

Ce urmează?

Un nou Guvern. A picat şi Oprea odată cu Guvernul lui Ponta. Cum se întâmplă asta? Preşedintele numeşte un nou premier. Acesta formează un Guvern şi merge în Parlament să fie validat. Dacă nu e votat de Parlament, Preşedintele revine cu un alt premier. Dacă nici ăla nu e validat prin vot, preşedintele poate să dizolve Parlamentul.

„dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele Romaniei poate sa dizolve Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura”

Ce cred eu că e important acum: Citeşte tot articolul

IN Politics

M-am uitat la clipul pus de Radu cu declaraţiile generalului Degeratu. El nu vrea să ne panicheze, dar zice că Rusia poate ocupa Estonia în 24 de ore şi nici România nu s-ar simţi prea bine dacă ar avea Putin chef. Despre victoria pe care au obţinut-o ruşii în toată problema Ucrainei am tot citit, înţeleg că NATO şi UE au dat înapoi, înţeleg şi că Putin ar avea nişte planuri măreţe pentru a recăpăta influenţa în Europa de Est. Ceea ce nu scrie pe nicăieri e că pe ruşi chiar îi doare embargoul financiar pus de UE.

Am vorbit recent cu o cunoştinţă de la Moscova şi mi-a zis că treaba e nasoală rău. Că toate preţurile au crescut, că a devenit foarte scump să trăieşti în oraş, că munceşte de 2 ori mai mult ca să obţină aceiaşi bani. Tipa are un business de familie în Moscova şi de vreo 6-8 luni trage tare ca să-l ţină pe picioare. Toate măsurile care au fost luate de către europeni şi americani chiar au lovit în populaţie şi mulţi nu sunt de acord cu războiul dus de Putin. Nu ştiu dacă asta îl sensibilizează în vreun fel pe om, cred că se îndreaptă cu paşi repezi spre o dictatură militară. Deci e exclus ca poporul rus să iasă pe străzi şi să ceară retragerea soldaţilor.

Cert e că o fi dat NATO înapoi de la conflict armat, dar asta pentru că încearcă să rezolve problema pe alte căi. I-au dat la ficat lui Putin, poate se retrage puţin.

*Notă: ştiu că UE nu e o alianţă cu obiective militare, mă refer la Europa în general; plus că în mileniul trei se presupune că armele economice sunt mai eficiente.

IN Politics

Poate că aţi citit interviul dat de Vlad Tăuşance după ce Iohannis a câştigat alegerile „cu ajutorul Partidului Facebook”. Răspunsurile sunt echilibrate şi interesante, dar interviul în sine e total nepotrivit. În primul rând pentru că într-o piaţă în care nimeni nu-şi asumă campaniile politice, să vii şi să te baţi cu pumnul în piept arătând ce-ai făcut este exact ca aia cu înfrângerile echipei şi victoriile care sunt (mai mult sau mai puţin) personale. Sigur, Tăuşance poate că a vrut să ofere un exemplu, să fie constructiv, dar s-a nimerit să iasă fix pe o victorie. Citeşte tot articolul

Meniu