Când au văzut clipul de mai sus, realizatorii spoturilor Catena şi Profi au început să plângă în pumni. Ei de ce nu s-au gândit la aşa ceva? Lor de ce nu le-a venit ideea? Chiar şi creativii spotului Aurasma au rămas puţin descumpăniţi (deşi la început erau două tabere).
L-am pus şi pe Facebook zilele trecute, dar am simţit nevoia să-l arhivez pe blog.
După ce am explicat ieri cam care e treaba cu experimentul Grolsch, am primit multe reacţii pe blog sau pe Twitter. Ce-i drept, e o idee mişto cu o desfăşurare de forţe cum nu am mai văzut. Citeşte tot articolul
Ieri am pornit alături de o parte din echipa de organizare spre Runcu, un sat din judeţul Dâmboviţa. Aici vor fi cazaţi timp de aproape 4 zile cei 14 experimentalişti.
Experience Hotel este un loc cu toate geamurile acoperite, cu lumina aprinsă în permanenţă şi cu pereţii izolaţi fonic. Participanţii la experiment au lăsat la intrare orice formă de comunicare cu exteriorul. Au doar nişte mesageri (doi pitici, cam ca în Fantasy Island) prin intermediul cărora pot comunica cu exteriorul. Evident, n-au niciun ceas.
Ideea principală este să li se inducă o stare de confuzie în privinţa timpului. Practic, sunt ajutaţi să piardă noţiunea timpului pentru a se observa cum reacţionează. Pot dormi când vor, pot mânca când vor, pot face orice. Cum s-ar zice, tavanul is the limit 🙂 Există nişte ateliere la care pot participa dacă doresc – teatru de improvizaţie, atelier de tobe, imagerie ghidată, yoga etc.
Important e să iasă din rutina 8 ore de somn, 8 ore de muncă, 8 ore de relaxare. Totul se filmează şi va ieşi un documentar foarte mişto.
Dacă aveţi nelămuriri, aştept întrebări. E un proiect ce se pune la cale de 8 luni, 2 luni a durat doar căutarea locului de desfăşurare. Totul e supravegheat în ture, inclusiv echipa de filmare lucrează în ture, o ambulanţă e în permanenţă aici.
Probabil că aţi auzit deja de Grolsch, berea aia cu dop fistichiu lansată acum (doar!) doi ani în România. Şi v-am mai spus că mi se pare un brand muncit. Se declară sponsori ai creativităţii şi încă de la lansare s-au implicat în tot ce înseamnă experimente. Au un segment de public bine definit şi comunică cât mai mult cu consumatorul, îi oferă informaţii sau experienţe interesante.
Vara asta Grolsch a pregătit Experience Hotel – un spaţiu în care timpul nu există. 14 oameni vor fi duşi într-un loc în care îşi vor testa creativitatea pe parcursul a 4 zile. Se caută legături în relaţia dintre timp şi creativitate. Totul va fi înregistrat, analizat şi prezentat într-un documentar ce va apărea la sfârşitul lunii.
Cei care vor analiza întregul experiment sunt Mugur Ciumăgeanu (psiholog, antropolog – poate îl ştiţi de aici) şi Dan Petre (sociolog şi doctor în ştiinţele comunicării). Printre cei 14 experimentalişti care se vor caza în Experience Hotel se numără Cristian Lupşa, Bogdan Şerban, Vlad Ursulean şi Ioana Blaj. Lista completă e aici, eu i-am enumerat pe preferaţii mei. După cum vedeţi, sunt nişte oameni mişto. Rămâne de văzut ce se întâmplă când se întâlnesc nişte oameni atât de diferiţi. Ideea mi se pare excelentă, sper să fie implementată bine.
Partea cu adevărat interesantă este că voi avea ocazia să văd live ce se întâmplă în Experience Hotel în calitate de blogger oficial. Între 9 şi 14 mai (adică de miercuri până duminică) o să transmit de la faţa locului pe Twitter şi pagina de Facebook a blogului.
Despre Experience Hotel mai puteţi citi aici sau pe pagina de Facebook.
Să privim clipul de mai sus.
În caz că nu l-aţi văzut deja, trebuie să ştiţi că acest clip a fost comentat (şi luat la mişto) de jumătate din blogosfera românească. Hai să facem abstracţie de personaje şi să vedem ce e greşit în realizarea acestui clip. Citeşte tot articolul
Joi a avut loc la Timişoara a doua ediţie a PR Beta – eveniment regional dedicat relaţiilor publice. Chiar dacă la București sunt destule conferințe, am vrut să văd și cum stau lucrurile în provincie. Publicul bucureștean s-a plictisit de evenimente (sunt destul de multe conferințe și cam aceiași speakeri – despre asta într-un articol viitor) și asta se simte din ce în ce mai mult.
În provincie lucrurile stau mult mai bine. Oamenii sunt încă curioși, încă nu s-au plictisit să discute despre comunicare, online, social media. Încă mai sunt lucruri de învățat, sunt mult mai puțini experți. Asta s-a văzut și la PR Beta, un eveniment organizat impecabil. Nu vreau să le laud pe Nebuloasa și Cristina. Au muncit, au făcut lucrurile așa cum trebuie și au ajuns la un rezultat ireproșabil. Vreau să cred că ceea ce au făcut ele este ceva normal, sau ceva ce ar trebui să devină o normă. Totul a fost pus la punct până în cele mai mici detalii, așa cum ar trebui să fie peste tot.
Mi-au plăcut Sorin Psatta și Dragoș Alexa, Alina Crâncău, Flavius Bunoiu și Andrei Roșca. Mi-a plăcut și intervenția Bogdanei prin Google Hangout. Am descoperit campania de comunicare pentru D’arc și m-am bucurat foarte mult să-l ascult pe Clarence Ceniza. Foarte vizibilă diferența între un speaker de la noi și un speaker din afară. Alt tip de discurs, alt mindset. La toamnă PR Beta trece la nivelul următor prin organizarea unor workshopuri gratuite dedicate studenților de la facultățile de comunicare. În urma lor, tinerii participanți nu numai că vor învăța noțiuni de comunicare, dar vor avea șansa să se angajeze în companiile partenere proiectului. Cam ce se întâmpla pe vremuri cu Olimpiadele Comunicării doar că într-o variantă extinsă. Sper să le iasă la fel de bine.
Detalii complete despre ce s-a discutat la PR Beta găsiți aici.
La ZF Mobilio Business Forum, eveniment ce s-a desfăşurat zilele trecute, Adrian Boţan a făcut 3 afirmaţii curajoase (şi foarte adevărate):
1. Toată lumea gândeşte în obiective de display, când de fapt ar trebui să ţintească spre generarea de buzz. O idee nu trebuie neapărat să se folosească de milioane de afişări pe zeci de site-uri pentru a ajunge la consumator, de multe ori e suficient să atingi oamenii cheie (stakeholders) care să-ţi dea mai departe mesajul. E ceea ce se cheamă propagation planning.
2. QR Codurile sunt folosite îngrozitor de prost. Asta a observat toată lumea, dar nimeni nu zice. Toţi au exemple de campanii creative din afară în care s-au folosit QR Codes, nimeni n-are un studiu de caz românesc, nimeni nu ştie că la metrou te iau gardienii la întrebări dacă vrei să scanezi un cod.
3. De multe ori facem aplicaţii de smartphone sau de Facebook, versiuni mobile sau campanii online doar ca să fie. Astfel încât ajungem să denumim pompos „campanii integrate” nişte idei care n-ar avea nevoie decât de 1-2 medii de comunicare pentru a fi eficiente. Aşa apar aplicaţiile alea de smartphone cu care nu ştii exact ce să faci, conturile de Twitter abandonate după campanie, paginile de Facebook unde „0 are talking about this”.
Ceea ce n-a zis Boţan e că acest over-load de muncă nu se face „doar ca să fie”, ci ca să fie factura mai mare. Stoarcem tot ce putem de la clienţii noştri fără să ne gândim mai departe de încasarea facturii. Îi vindem tot ce-i putem vinde: SEO, aplicaţii, versiuni de mobil, social media, bloggeri, Pinterest, Instagram, orice. Numai că prin metoda asta ne furăm singuri căciula.
Anul trecut am ratat PR Beta din motive aproximativ obiective. Am urmărit cu mare atenţie ce s-a discutat şi m-am cam ofticat că nu s-au aliniat planetele ca să pot ajunge. 3 luni mai târziu am avut ocazia să vorbesc cu vreo 2 oameni care au nimerit întâmplător la conferinţă şi au fost fascinaţi de oamenii care au vorbit acolo astfel încât au decis să fie mai atenţi la ce se întâmplă în online. Win!
Ediţia a 2-a de PR Beta aduce, în premieră, şi un speaker internaţional, Clarence Ceniza Junior Strategist la THEY o agenţie olandeză care a fost numită International Small Agency of The Year în 2009. Pe ceilalţi speakeri îi ştiţi, sunt de-ai noştri, sper că vor stârni discuţii interesante.
Dacă nu mă înşel, cred că e prima conferinţă din afara Bucureştiului la care particip, sunt tare curios cum se comportă sala prin locurile în care nu sunt evenimente în fiecare săptămână.
Ne vedem pe 3 mai la Timişoara! Colegul RăzvanBB a încălzit pornit deja motoarele, dacă sunteţi cuminţi ne întoarcem şi cu ceva frumos pentru CarBusters 😀
Până acum Bergenbier n-a rupt gura târgului pe online, sau poate că nu-mi aduc eu aminte. Dar campania cu OBR îmi cam place. Pentru că e o „declinare” foarte bună a campaniei de pe TV, pentru că îmi plac clipurile, pentru că fredonez obsedant melodia aia de la final. Nota 9,50 pentru copywriting. Mi-ar plăcea să existe ceva mai multe chestii de făcut în aplicaţia de pe Facebook, dar presupun că sunt în lucru. Evident, cel mai bun blogger-actor e Augustin Radu 🙂 Mai jos aveţi toate clipurile: Citeşte tot articolul
Când apare o reclamă de 2 minute în care mulţi timpi sunt irosiţi şi care n-o să fie prea des integral pe TV, dar care ni se pare mişto, înseamnă că e nasol.
Când asta e singura reclamă mai de Doamne-ajută de pe TV, înseamnă că stăm cam prost cu execuţiile în ultima vreme.
Când e de ajuns să apară pe sticlă un spot de acum 12 ani pentru ca respectivul brand să înceapă să rupă în vânzări, înseamnă că e trist rău de tot.
Chiar nu mai pune nimeni mâna să facă o reclamă bună?
