Advertising/PR

IN Advertising/PR, De soi

Ironic, nu?

După plecările de calibru despre care ziceam şi aici, Leo Burnett a pierdut clienţi importanţi şi a regândit strategia de business. Într-un articol apărut azi în Wall-Street, Ştefan Iordache explică modificările structurale ce au avut loc în agenţie.

Bineînţeles că totul a fost înfăşurat într-o aură de criză şi ineficienţa departamentului de creaţie (care a dus la pierderea mai multor clienţi importanţi) a fost acoperită de un abur de precauţie. Disponibilizările au fost puse pe seama iminentei crize şi a nevoii agenţiei de a preveni pierderile. De fapt, aceste pierderi ar fi venit oricum însă nu pentru toată lumea.

Leo câştigă timp

După cum văd eu lucrurile, Leo are numai de câştigat de pe urma crizei. Fiind într-un moment foarte prost, reduce personalul şi costurile şi mizează pe seniori. În cadrul agenţiei se strâng rândurile pentru că angajaţii devin conştienţi că orice om ineficient are postul în pericol. Şi în contextul actual doar numele mari au uşile deschise către alte agenţii. S-a călcat frâna în ceea ce priveşte angajările la kilogram.

Nefiind vremea experimentelor, clienţii vor prefera să nu meargă la risc. Lucru bun pentru un departament de creaţie aflat într-o perioada de regenerare. Mai mulţi oameni de publicitate (printre care Răzvan şi Bogdana) consideră că această criză este momentul în care diferenţierea în comunicare va conta cel mai mult în alegerea pe care o face consumatorul. Totuşi, cred că va fi foarte greu pentru agenţii să încerce să creeze diferenţe „playing it safe”.

Din acelaşi motiv, rezultatele slabe în vânzări pot fi puse pe seama crizei. Iar clienţii nu se vor mai avânta să schimbe agenţia la primele nemulţumiri. Punct câştigat de Leo, din nou.

Ce face concurenţa?

În condiţiile date, nici în cadrul celorlalte agenţii nu se anunţă zile senine iar Ştefan Iordache prevede concedieri în masă începând cu 2009. Dacă ne uităm în Vest, pare-se că are dreptate mai ales că reducerile de personal au ajuns şi în media din România.

Toată lumea urmează să se bage la cutie aşteptând să treacă criza, Leo având numai de câştigat iar toţi juniorii din piaţă numai de pierdut. Desigur, concurenţa va deveni mai acerbă, nu se vor mai face angajări pe pile, nu vor mai sta degeaba o grămadă de oameni.

Probabil că piaţa va „îngheţa” o perioadă, timp în care conducerea Leo ar trebui să găsească soluţii pentru a acoperi plecările lui Naumovici si Mătăşel.

E interesant de văzut cum va ieşi Leo la sfârşitul crizei şi cum vor reduce costurile (şi personalul) celelalte agenţii.

IN Advertising/PR

Chiar că impossible is nothing.

După cum se vede, e si Cristi Chivu pe acolo. Nu m-am prins cine e la UK, deşi am impresia că e Gerrard (Rooney e la Nike şi Lampard nu se manifestă aşa).

And the credits go to:

Advertising Agency: TBWA\Germany (180/TBWA), Berlin, Germany
Creative Directors: Stefan Schmidt, Markus Ewertz
Art Directors: Erik Gonan, Hendrik Schweder
Copywriter: Markus Ewertz
Illustrator: Gussi Kim
Graphic Designer: Gussi Kim
Management Supervisor: Kerstin Gold
Account Managers: David Barton, Falk Lungwitz
Project Manager: Tanja Kurr
Strategic Planner: Moritz Kiechle
Media Production Manager: Katrin Dettmann
Retouching: 24+7

Picture Via iBeliveInAdv.com

Marţi seară au fost invitaţi la facultate Bogdana şi Mihnea. Ne-au vorbit despre mai multe aspecte ale unei cariere în PR şi Advertising. Printre altele, colegii mei au pus veşnica problemă a scurt-circuitului dintre lipsa de experienţă a studentului şi cerinţele agenţiei care vrea juniori trecuţi prin câteva probe iniţiatice.

Ca de obicei, de la cei din agenţie a venit răspunsul: „uite, noi am reuşit, dacă îţi doreşti e imposibil să nu găseşti ceva”. Studenţii au venit şi ei cu aceeaşi placă obosită a lipsei unui loc de practică (guys, nu mi-o luaţi în nume de rău pentru că mă refer la studenţi în general).

N-o fi nici studentu’ aşa negru

Exceptând unele cazuri, problema se reduce la nivelul de interes al studentului. Numai că nu e nici chiar aşa rău cum se vede în agenţii. Pe lângă cei care vor salarii astronomice din prima, mai sunt şi cei care ar vrea să înveţe. Şi ei ar vrea să participe la un fel de şcoală de vară prelungită cu toată floarea cea vestită a domeniului şi să primească mură în gură diverse chestii, să li se ofere şansa să capete ceva experienţă şi să se poată angaja pe urmă.

Dar lumea asta e prea grăbită ca să accepte aşa ceva şi meseria se fură în mare parte. Iar la internshipuri sunt luaţi cei care au habar cât de cât de domeniu. Partea cu „mâncaţi advertising/pr pe pâine” mi s-a părut o concluzie foarte bună mai ales pentru acei colegi care anul trecut îmi spuneau că au venit la facultate să înveţe cu ce se mănâncă comunicarea fără să pară interesaţi de tot ce ţine de munca în plus.

IN Advertising/PR, De soi, Politics

Noi, oamenii de comunicare.

Analizând campania din State şi comparând-o cu cea de la noi din ţară consider că oamenii de comunicare sunt vinovaţi. De ce? Pentru că în fond, bani se bagă şi aici şi acolo; armate de oameni lucrează la campanie şi aici şi acolo.

Cu toate astea, la ei, rezultatul final este ăsta:

La noi, revoluţia portocalie a strâns o mână de ameţiţi care sărbătoreau la universitate.

Americanii sunt proşti dar au un PR bun

Sigur, e foarte simplu să ne gândim că americanii sunt proşti şi prin urmare, mai uşor de manipulat. Sunt de părere că PRiştii lor sunt mai buni, şi nu oamenii mai proşti. Nici n-are sens să întreb dacă e vreun politician pentru care ar ieşi atâţia isterici în stradă. Nu există. Şi sunt sigur că nu e mare lucru nici de capul lui Obama. Dacă ne întoarcem în timp, veţi vedea că aceeaşi isterie a fost si cu Bush. Şi acum ştim toţi de ce e în stare Bush. Şi cu toate astea, oamenii ăia speră. Văd în candidatul lor un om capabil să le schimbe vieţile.

Dă-i în cap şi câştigăm

Printre altele, diferenţa între campania lor şi campania noastră e că ei reuşesc să creeze o imagine indiferent de cât de mult se străduieşte adversarul să o distrugă.  La ei se dă mai puţin la gioale şi se zâmbeşte mai mult. Pentru că oamenii mei trebuie să-mi facă mai mult bine decât pot oamenii tăi să-mi facă rău. La noi, dacă ceilalţi au 10%, înseamnă că noi cu 11 am câştigat, nu?

Suntem studiu de caz?

La locale, Naumovici se plângea că trebuia să câştige. Ce-i drept, campania a ieşit din peisajul monoton, dar candidatul a fost unul foarte slab. Până n-o să câştige cineva pe o campanie extrem de bună, n-o să existe concurenţă şi la fel ca în publicitate, agenţiei nu-i vor fi solicitate anumite chestii.
Şi dacă tot se plângea bossul 23 că n-a avut reach pe Antene, mă întreb dacă merită să facem un studiu de caz pe votanţii ăştia speciali. Ăştia care vor emisiuni plictisitoare şi votează după cât de prezent e politicianu la tv.

Vă mutaţi şi voi online?

În afară de 3 clipuri pe youtube, campania înseamnă afişe (plătite cu preţul sănătăţii de unii oameni de campanie). Nu-i aşa că putem mai mult? Chiar ne-am plictisit de bloguri prăfuite. Vrem interacţiune, virale, viaţă. Vrem să ne păcăliţi, nu să vă votăm pur şi simplu!

IN Advertising/PR

Un statement care s-a strecurat în filosofia brandului ca urmare a crizei mondiale. BMW n-a fost niciodată un brand despre consum mic de carburant ci despre putere, sportivitate şi confort. E un moment destul de important pentru brandurile mari.

IN Advertising/PR

Leo a murit. Trăiască Leo!

Conform AdPlayers Leo Burnett a mai rămas fară un client mare şi sunt pe ducă rău de tot după cum ziceam aici, aici şi aici.

Altex e al 3-lea client important care pleacă după Orange şi Phillip Morris în ultimele şase luni şi după calculele mele, Leo rămâne cu vreo 7 clienţi mai mari (Interbrew, P&G, CrisTim, BCR, Nestle, DonCafe şi Petrom). Şi în ciuda faptului că Leo a luat ceva premii la Golden Drum (cu mare scandal, ce-i drept), „cea mai creativă agenţie din România” se duce în jos mai ceva decât preţul barilului de petrol.

Tind să cred că problema ţine de management pentru că este inadmisibil pentru o agenţie cu pretenţiile celor de la Leo, să rămână fără două dintre piesele de bază (Naumovici si Mătăşel) într-un timp atât de scurt. Din momentul ăsta nu văd ce minune mai scapă Leo din faliment.

Rămâne de văzut cum va gestiona McCann situaţia, dacă se vor plafona din cauza acestui statut de unic lider de piaţă sau dacă vreuna din agenţiile medii va face pasul înainte luând locul lăsat liber de Leo.

Cert este că odată cu această nouă redistribuire a conturilor, agenţiile mici au de câştigat. E foarte interesant de urmărit dacă acum vom avea parte de campanii mai bune venite de la agenţiile mici care pot duce 1-2 conturi mari, comparativ cu perioada în care primele 3-4 agenţii de pe piaţă strângeau clienţii importanţi.

Trendsetters

question_answer0
IN Advertising/PR

Cand vine vorba de publicitate, sunt cateva firme mari care joaca rolul de pionier.E vorba de companiile care au bani, au un nume solid si vor in acelasi timp sa si inoveze. Audi face un nou pas catre reclama bazata pe o poveste. Ca sa-si demonstreze claimul principal, au facut o mini serie de clipuri si un arbore genealogic in spatele lor.

Campania se leaga de una dintre cele mai importante sarbatori din SUA (Ziua Recunostintei), prezentandu-i pe membrii familiei Beckers. Ei sunt niste bogatasi care au diferite marci de masini luxoase. Toti sunt dusi cu capul mai putin tipul care conduce Audi. Mai jos aveti clipul care dovedeste din nou ca viitorul advertisingului il reprezinta entertainmentul (sau mai exact, prezentarea beneficiilor produsului intr-un mod cat mai interactiv). A se observa povestea din spatele reclamei ( si aici, si la Orange si la Pepsi).

Nota bene: in conditiile in care din cauza recesiunii se investesc mai putini bani in spatiu media, parca nu mai e chiar atat de inspirata taierea bugetului pentru online, nu-i asa? Sunt curios de parere au cei de la coca-cola despre chestia asta.

IN Advertising/PR, Contraste

Intr-o perioada in care se vorbeste tot mai mult despre web 3.0 si ce va insemna el pentru user, intr-un moment in care advertisingul ‘conventional’ lasa loc advertisingului interactiv, la facultatile de comunicare se predau niste lucruri desprinse din filmele alb-negru.

Cand toata lumea se plange de spam (in sensul de comunicare promotionala nedorita), in sistemul de invatamant se predau tehnici de elaborare a newsletterelor care se trimit apoi unor persoane aflate in baze de date(alea care se cumpara cu cateva milioane), metode de chestionare prin telefon/mail si detalii privind focus-grupurile.

Toate astea sunt predate unor tineri care n-au venit la comunicare pentru un motiv anume si care vor sa afle in facultate ce vor face in viata.

Si astfel ajung sa iasa pe piata tot felul de pseudo-piariste pe care le ia toata lumea la misto (nu sunt misogin in cazul de fata, baietii gasesc un job pe la flamingo). Si ne plangem ca habar nu avem sa facem un comunicat de presa sau o strategie de brand. Asta pentru ca redactare de texte se face doar intr-un facultativ prin anul 1 si intr-un curs in anul 3.

Cu toate astea, profesorii de comunicare nu sunt platiti mai prost decat cei de la medicina (desi acolo nu mai ai nevoie de 2000 de traininguri, cursuri si seminarii ca sa stii sa operezi). Diferenta e subtila dar consistenta: in medicina lucrezi extra ca sa te perfectionezi– in comunicare lucrezi extra ca sa te poti angaja. Misto, nu?

 PS: nu sunt nici deprimat, nici revoltat pe sistem ci pur si simplu imi pare rau de marea de oameni care o sa ajunga sa faca orice altceva decat comunicare.

LE: Razvan Matasel se plange pe blogul lui si al lui Arsenoaiei chiar de chestia asta. Cititi si bagati la cap.

IN Advertising/PR

Cine s-ar fi gandit ca Leo va intra in top 10 cu 2 trofee la Golden Drum? Rezultatul este atat de surprinzator si cu siguranta nu are nicio legatura cu delegarea lui Stefan Iordache in juriu. Mai mult, McCann Erickson a luat doar un Silver. Adica, mai nimic. Oricum, la ce situatie a prins Leo in festivalu asta, locul 6 valoreaza foarte mult.

Revenind la ce ziceam si aici, se pare ca numirea lui Stefan Iordache a ‘purtat noroc’ agentiei sale, dupa cum titreaza cu mult umor AdPlayers.

Daca ne uitam la clasament putem intelege o parte din declaratiile de aici. Oare se stia la Saatchi&Saatchi ceva?

Sa nu uitam totusi sa-i felicitam pe cei de la Cohn&Jansen pentru aurul American Myth. Asta e dovada ca marile pasiuni dau nastere unor rezultate deosebite.

Meniu