Anul trecut a adus o nouă premieră semnată de Silviu Purcărete la Bucureşti, de data asta pe scena Teatrului Odeon. Formula consacrată, cu scenografia lui Dragoş Buhagiar şi muzica lui Vasile Şirli, la care se adaugă Claudiu Bleonţ în rol principal, o colaborare care a funcţionat foarte bine şi pentru Gertrude. Citeşte tot articolul
A mai trecut un an, am mai văzut nişte spectacole. Dacă vă interesează anii precedenți am așa: 2020, 2022, 2024. Unele încă se mai joacă, altele au ieșit din repertorii. Cum vă e norocul.
În primul rând vreau să vă setez așteptările foarte bine: în ziua de azi e greu de tot să prinzi bilete la spectacolele bune și cât de cât noi. Vorbim de spectacole care sunt sold-out în 2 minute, ok?
FITS 32 este programat între 20 și 29 iunie, acolo vor fi câteva dintre cele mai importante montări din ultimul an. Unele spectacole nu pot merge în turneu din cauze logistice, însă la FITS este mereu o selecție foarte valoroasă. Citeşte tot articolul
Pe 21 ianuarie au avut loc primele reprezentații ale spectacolului Oedipus, care se joacă la The Old Vic din Londra până pe 29 martie.
Foarte interesant sistemul ăsta din Vestul Europei în care un spectacol se joacă 3-4 luni la rând, seară de seară, aproape fără pauză, apoi nu se mai joacă niciodată. Citeşte tot articolul
Înainte de toate, vă invit să vă întrebați de câte ori vi s-a întâmplat să vorbiți despre Teatrul Excelsior înainte de 2014. Probabil că rar sau deloc.
Însă a fost un declic care a adus spectacole precum ”Minunata lume nouă”, ”Opera de trei parale” sau ”Familia Addams”.
Teatrul Excelsior este azi o referință în comunicarea pe social media (kudos, Șerban!), un exemplu de relevanță în privința repertoriului, un teatru fresh, care știe să se apropie de public. Citeşte tot articolul
Căutam nişte bilete la teatru prin Londra, ocazie cu care am dat de versiunea asta de Oedip, care se joacă din ianuarie până în martie la The Old Vic. Ştiţi teatrul, e ăla la care a fost Kevin Spacey director artistic până la izbucnirea scandalului de hărţuire sexuală. Dar nu e cunoscut numai pentru asta, vorbim de un teatru fondat în urmă cu mai bine de 200 de ani.
Teatrul Naţional Britanic, fondat sub coordonarea lui Laurence Olivier, a fost găzduit de Old Vic, iar apoi s-a mutat în zona South Bank. Judi Dench a jucat mulţi ani acolo, Kevin Spacey a jucat pe scena aia, plus mulţi alţi actori cunoscuţi. Citeşte tot articolul
Am văzut spectacolul Vanya, transmis în premieră online de National Theatre London pe platforma lor National Theatre at Home. Am aflat de asta cu mai multe săptămâni în urmă datorită articolului de pe Urban.ro, Cristina Bazavan face o treabă excelentă acolo, aş zice că are o influenţă chiar mai mare cu Urban în bula de online/cultural decât avea în etapele Tabu sau Bazavan.ro.
Revenind la Vanya, Andrew Scott face un one-man-show cu adevărat memorabil, joacă toate cele 9 personaje ale piesei Unchiul Vanea. Şi o face într-un mod extraordinar. Felul în care reuşeşte să treacă de la un personaj la altul e pur şi simplu nepământesc.
Interesant e că spectacolul a primit 3 stele din 5 într-un review din The Guardian, care a apreciat mai mult alte spectacole mai slab cotate. Citeşte tot articolul
Merg de vreo 12 ani la FITS. Am văzut peste 100 de spectacole, nu ştiu exact câte, dar au fost ediţii la care am stat câte 10 zile şi am reuşit să văd câte 3 spectacole pe zi.
Mă rog, am tot văzut spectacole, iar (cât se poate de) goală puşcă este în top 10 pentru mine. Titlul original este stark bollock naked. E spectacolul scris de Larisa Faber, o tipă care s-a născut în România şi care acum stă în Luxemburg. Citeşte tot articolul
Uitaţi-vă bine de tot la poza de mai sus. Noi suntem. Noi, cu telefoanele în faţă permanent, cu chipurile luminate de tehnologie, hipnotizaţi de universul de pe ecran, păcăliţi să credem că aşa cunoaştem lumea.
Mi s-a părut excelentă metafora asta pe care a oferit-o Tim Robbins în spectacolul „Topsy Turvy”, tradus Afrodita și Eliberarea Lumii (Un vodevil musical grecesc). Cred că titlul original e mai sugestiv pentru că e o expresie care exprimă in utter confusion or disorder. Aşa suntem noi, într-o confuzie totală.
Spectacolul semnat de Tim Robbins vorbeşte despre cum au trăit nişte artişti în lockdown. Dar e, de fapt, despre cum a trăit întreaga societate lockdown-ul. Un spectacol plin de metafore, foarte mişto introduse în spectacol. Într-un stil americănesc, destul de in your face, aşa cum fac ei teatru. După un astfel de spectacol nu stai 3 ore să te gândeşti ce-a vrut să spună autorul, întrebându-te dacă ai înţeles sau nu, ci mai degrabă te concentrezi pe mesajul pe care a vrut să-l transmită şi cum îţi schimbă el percepţia. Citeşte tot articolul
Pe Pippo Delbono l-am descoperit în urmă cu câţiva ani, tot la FITS. Este un regizor cu o sensibilitate aparte, un vizionar, un performer.
În urmă cu 2 ani vedeam Amore, un spectacol despre dragostea complexă. Un spectacol care îmi este şi azi întipărit în minte.
De data asta Pippo a venit cu o premieră mondială, Il risveglio sau Trezirea. La fel ca în alte spectacole ale lui, Pippo vorbeşte despre el şi viaţa lui. Despre ce simte sau ce a simţit. Citeşte tot articolul
Am reuşit să ajung la Maria de Buenos Aires, spectacolul semnat de Răzvan Mazilu după o operă de Astor Piazzolla şi Horacio Ferrer. Este cel mai cerut spectacol de la Teatrelli, fiecare reprezentaţie e sold-out în aproximativ 10 minute. Sunt şi puţine locuri, vreo 50-60, iar spectacolul se joacă destul de rar (din diferite motive care ţin de disponibilitatea actorilor).
Fiind un spectacol de operă la bază, era nevoie de nişte actori care să şi cânte, aşa că Lucian Ionescu şi Ana Bianca Popescu au fost nişte alegeri foarte bune. Distribuţia e completată de Gheorghe Visu, care face un rol excelent. Scenografia este semnată de Dragoş Buhagiar, iar spaţiul de la Teatrelli e perfect pentru spectacolul ăsta. Pentru că acţiunea se mută în centrul sălii, scena e dedicată instrumentiştilor care acompaniază live spectacolul. Scaunele sunt, practic, pe margini, în centru e acest pat în jurul căruia se desfăşoară toată acţiunea. Citeşte tot articolul
