Category

Teatru

FITS 2016: Program parţial şi bilete

0

Încă 2 luni şi ceva până la FITS, mai exact 66 de zile şi încă câteva ore până începe, dar cine mai numără? :D A 23-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu se desfăşoară între 10 şi 19 iunie. Ca în fiecare an, din 2012 încoace, o să fiu prin Sibiu cel puţin 4-5 zile pe perioada festivalului. Cândva, când o să ies la pensie, sper să pot sta şi 10 zile întregi fără să se supere nimeni. Adică undeva de pe la ediţia 60 încolo.

Ieri s-a anunţat programul parţial, aşa cum se întâmplă în fiecare an, şi s-au pus în vânzare biletele aici. Pe lângă aceste spectacole se vor mai adăuga unele ce vor fi confirmate pe parcurs, dar e bine să cumpăraţi de acum bilete la ce vreţi să mergeţi şi să luaţi cazare din timp. Weekendurile de festival înseamnă hoteluri ocupate în procent de 100%.

Citeste tot articolul

Teatrul Naţional în secolul 21

0

Săptămâna trecută am ajuns din nou la Teatrul Naţional, de data asta la Sala Pictura. Ocazia s-a ivit odată cu avanpremiera celui mai nou spectacol semnat Bobi Pricop, “O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii”. Emilian Oprea, Ana Ciontea, Rodica Ionescu, Carmen Ungureanu şi Ciprian Nicula – un nume despre care nu ştiam mare lucru. Am mers mai mult din curiozitate, îmi doream să-l văd pe Emilian Oprea pe scenă după ce m-a surprins în “De ce eu?“. Doar că de data asta surpriza a venit din altă parte.

Citeste tot articolul

Teatrul ca formă de dialog

0

Anul acesta, la Ideo Ideis n-am văzut prea multe spectacole în întregime. Însă unul dintre cele pe care le-am văzut a fost “Antisocial”, al lui Bogdan Georgescu. Nu-mi propusesem să rămân în sală (treabă multă, chestii de comunicat, arta cere sacrificii şi la nivel de PR), dar după 5 minute m-a prins. Şi n-am regretat că am rămas, problemele ridicate acolo sunt extrem de actuale şi bine creionate.

Pe scurt: nişte liceeni fac un grup de Facebook în care sunt ironizaţi mai mulţi profesori, aceştia află de existenţa grupului, se infiltrează şi îi exmatriculează pe cei implicaţi. Asta dă naştere unei serii de discuţii legate de libertatea de exprimare, noile forme de comunicare, loialitate, educaţie etc. Cum mai mai zis, extrem de actual. Spectacolul este montat la Teatrul Radu Stanca din Sibiu, s-a jucat în cadrul FNT, iar acum este în plin turneu prin ţară.

Câteva mii de profesori, părinţi şi elevi au avut ocazia să vadă spectacolul, iar mai apoi au participat la o dezbatere pe această temă, în compania lui Vlad Tăuşance şi a regizorului Bogdan Georgescu. Turneul se numeşte “Manifest pentru Dialog” şi mi se pare una dintre iniţiativele alea care schimbă mentalităţi.

Deja a trecut prin multe oraşe din ţară, urmează Sibiu, Baia Mare, Oradea, Cluj, iar pe 14 decembrie se va juca la Hanul Gabroveni, de la ora 19:00. Mai multe detalii despre proiect găsiţi aici. Sper să reuşesc să ajung, în special pentru dezbaterea de la final.

Ce-am văzut şi mi-a plăcut la FITS 2015

3

Am reuşit să ajung şi anul ăsta câteva zile la FITS, chiar dacă nu s-au aliniat planetele pentru weekend. Din programul pe care mi-l făcusem iniţial, n-am mai prins bilete la Lecţia, aşa că mi-am mutat atenţia pe West Side Story şi Fabulele urbane ale lui Afrim. Dar la Sibiu nu ajungi niciodată doar la spectacolele pe care ţi le-ai programat, mereu te întâlneşti cu oameni care îţi recomandă tot felul de moduri în care îţi poţi umple timpul. Aşa am ajuns la “Mai presus de Fado“, un concert extrem de liniştitor, susţinut de nişte artişti iberici, genul de muzică ce îţi permite să admiri Biserica Romano-Catolică din piaţa Mare într-o atmosferă deosebită.

A urmat “Imagine all the people“, pus în scenă de Gigi Căciuleanu la Opera Naţională din Iaşi. Singura legătură cu Beatles este dată de titlu, care de fapt nici el n-are nicio legătură cu englezii. Iar pentru un necunoscător într-ale dansului e destul de greu de digerat un spectacol ca ăsta. Sigur, anumite porţiuni sunt foarte bune, spectaculoase, dar altele m-au lăsat cu un mare semn de întrebare. Ghinionul meu să nimeresc în timpul săptămânii la festival, atunci când sunt mai multe chestii “pentru cunoscători”, dacă mergeam în weekend sigur dansam şi cântam cu tot felul de trupe aduse pentru tot poporul :)

Citeste tot articolul

Recomandare de weekend: B-FIT

0

În Bucureşti are loc zilele astea B-FIT, festivalul internaţional de teatru de stradă. A început ieri şi ţine până duminică, timp în care veţi avea ocazia să vedeţi o mulţime de spectacole de stradă. Toate se întâmplă în centru, pe la Ateneu, în Centrul Vechi şi în Piaţa Universităţii, în sfârşit avem unde să facem spectacole de stradă într-o piaţă aerisită, cum se face la Sibiu :)

Mai multe detalii privind programul aici.

Vedetele festivalului sunt fara indoiala impresionantele productii Waterlitz, Felliniana, Malaya si Meraviglia – spectacole ce vor transforma Piata George Enescu si Piata Universitatii in peisaje feerice, inundate de culoare, lumini si viziuni artistice inedite.

Citeste tot articolul

FITS 2015: Program parţial şi bilete

0

Mai sunt două luni până la a XXII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Ca de fiecare dată în ultimii ani, o să ajung câteva zile #pentruteatru. Mi-a intrat în suflet festivalul ăsta acum ceva timp şi am reuşit să îmi aranjez programul în fiecare an astfel încât să văd 2-3 zile Sibiul în sărbătoare.

O să ratez prima jumătate a festivalului din motive de excursie cu balonul, însă sper să ajung la Sibiu pe 18 şi să stau până la final. Gaşca deja e făcută, în fiecare an se lipesc tot mai mulţi oameni şi asta nu poate decât să mă bucure :)

Azi s-a anunţat şi programul parţial, sunt puse în vânzare biletele pentru spectacolele anunţate. Le găsiţi pe toate aici.

Citeste tot articolul

Distopie. Shakespeare. Remix

0

Am ajuns săptămâna trecută la TNB după foarte mult timp şi mă bucur că lucrurile intră în normal acolo. O parte din săli sunt deja gata, aşteptăm ca până la finalul anului să se încheie totul. E excelent să vezi că o parte din cele 7 săli proiectate sunt deja folosite pentru tot felul de spectacole. Dacă Sala mare şi Sala Studio sunt mai potrivite pentru abordările clasice, presupun că celelate săli vor găzdui experimentele despre care vorbeam aici.

Şi “Distopie. Shakespeare. Remix” e un astfel de experiment. Am ajuns aproape întâmplător marţea trecută, la premieră n-am fost în Bucureşti aşa că nu apucasem să văd spectacolul.

Aşa cum bănuiam, e o nebunie pentru cei care au văzut Shakespeare mult. Dacă n-aţi citit piesele de bază ale dramaturgului englez, probabil că n-o să vă impresioneze la fel de mult. Cred că această punere în scenă e făcută pentru cei care sunt dispuşi să se joace puţin cu textele din Regele Lear, Hamlet, Romeo şi Julieta. Sunt trimiteri la majoritatea operelor importante ale lui Shakespeare, chiar dacă povestea de bază e cea din Regele Lear. Totul e structurat pe modelul unui joc video, cu o mulţime de proiecţii video. Un spectacol multi-media în adevăratul sens al cuvântului.

Citeste tot articolul

FESTin pe Bulevard

0

În cazul în care nu ştiţi ce piese de teatru să mai vedeţi şi aşteptaţi nerăbdători FNTul (ce va să vie între 24 octombrie şi 2 noiembrie), există un festival ajuns la a doua ediţie şi organizat de Teatrul Nottara. E vorba de FESTin pe Bulevard, care se desfăşoară în perioada 11 – 18 octombrie, şi majoritatea pieselor se joacă la Nottara.

Mie mi-au sărit în ochi următoarele spectacole:

Hai Iu Iu NU Hi You You – un spectacol muzical de Radu Afrim (dedicat Mariei Tănase)

Miss Daisy şi şoferul ei de Alfred Fox Uhry, regia: Claudiu Goga,
scenografia: Ştefania Cenean

Titanic Vals de Tudor Muşatescu, regia: Alexandru Dabija.

Din program fac parte şi lansări de carte, spectacole-lectură, evenimente în aer liber.

Detalii extra pe site.

Cei ce nu uită – Un spectacol excelent construit

0

Am plecat spre Festivalul Internaţional de Teatru de la Oradea cu gândul că o să prind, în sfârşit, două piese pe care le vânam de mult, o să văd încă o bucăţică nebunia timişoreană de la Auăleu Teatru şi o să beau 2-3 beri cu Siropel, FUA şi Flavius.

Aproape că mi-a ieşit programul, am văzut duminică Leonce şi Lena, iar mai apoi m-am pregătit sufleteşte pentru Cei ce nu uită, un spectacol de la care aveam nişte aşteptări extrem de mari. Ştiam că e o experienţă extrem de puternică, citisem la Oltea câteva amănunte, aveam o idee despre direcţia în care merge spectacolul.

Şi, într-adevăr, spectacolul este extrem de bine construit, odată ce păşeşti în teatru intri în lumea închisorilor comuniste. Se lucrează tot mai mult cu experienţele plasate în afara scenei, ceea ce e (încă) inedit. Spectacolul lui Gavriil Pinte nu e doar un tablou al ororilor din perioada comunistă, ci reprezintă un semnal de alarmă direct adresat spectatorului. Pe parcursul piesei ţi se repetă că nu a existat un proces, că aceste oribile crime ale comunismului nu au fost condamnate în mod public niciodată şi că trebuie să nu uităm niciodată ce s-a întâmplat.

Citeste tot articolul

În Bucureşti ne lipseşte experimentul în teatru

0

Zilele astea sunt la Festivalul Internaţional de Teatru Oradea şi am reuşit ieri să văd Leonce şi Lena. Au venit o mulţime de spectacole bune la Oradea, dar eu fix pe cele de la Trupa Iosif Vulcan voiam să le văd, că la Odeon, Nottara sau Bulandra ajung mult mai uşor decât pe malul Crişului.

Cei de la Iosif Vulcan m-au câştigat odată cu punerea în scenă a spectacolului “A douăsprezecea noapte“, pe care l-am văzut de 2 ori într-o săptămână şi pe care abia aştept să-l revăd când oi avea ocazia. De-asta abia aşteptam să văd noua trăznaie gândită de Mihai Măniuţiu pe muzica Adei Milea. Şi chiar e o trăznaie în adevăratul sens al cuvântului, cu vreo 20 de personaje care cântă şi dansează non-stop, care râd şi care te fac să nu poţi sta locului pe scaun :)

Mi se pare că e un exerciţiu foarte interesant, nu la fel de bun ca A douăsprezecea noapte, dar pe alocuri delicios. Şi îl văd ca pe un spectacol necesar în evoluţia acestui experiment care se desfăşoară la Oradea. Nu sunt multe teatre de Stat în care să se experimenteze cum se întâmplă aici, la Bucureşti ne lipseşte asta. E drept că acolo avem o mulţime de teatre independente care experimentează în fel şi chip, dar nu m-ar deranja să văd ceva mai mult curaj şi la teatrele mari. Sigur, vor ieşi şi lucruri mai puţin bune, dar până la urmă vom avea parte şi de nişte spectacole care să ne facă să spunem “WOW! Nu mă aşteptam la asta!”.

Tot cu această ocazie a intrat definitiv pe lista mea de actori preferaţi Richard Balint, pe care l-am văzut prima oară în The Full Monty (alt spectacol pe care îl recomand cu căldură).