A venit momentul ăla din an în care îmi fac bagajul, setez out-of-office-ul şi pornesc spre Sibiu pentru o săptămână de relaxare. Asta dacă pentru voi relaxarea constă într-o supradoză de teatru cu 3-4 spectacole pe zi, mâncat pe fugă, dormit puţin şi sprinturi de la o sală la alta. Pe scurt, Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, ediţia XXIV.
Pentru mine e a şasea ediţie la care particip. A şasea! Şi când mă gândesc că am acceptat iniţial o invitaţie mai mult din curiozitate. De-atunci am revenit an de an, fie că am venit în calitate oficială sau neoficială. Până la urmă despre asta e vorba: festivalul ăsta te face să-l doreşti atât de tare încât nu prea există alternativă, pur şi simplu îţi alegi nişte zile şi te duci.
Mi-am ales din timp spectacolele pe care vreau să le văd, mi-am calculat traseele, am învăţat din lecţiile anilor trecuţi. Mi-am alocat mai mult timp şi pentru spectacolele de stradă, care sunt o bucurie mereu, dar parcă anul ăsta sunt mai multe decât oricând. Am ales şi câteva spectacole de dans (vin israelienii!), sper să apuc şi să simt Sibiul în tihnă.
Recomandarea mea e să vă urcaţi în maşină şi să vizitaţi Sibiul, măcar în weekendul care vine, dacă nu puteţi din timpul săptămânii. Îl veţi descoperi aşa cum nu l-aţi văzut niciodată. Şi chiar o să fie cu More Love dacă oricum vă place oraşul 
