IN Filme

dece_eu_furious7

De ce eu? – unul dintre cele două filme româneşti care au făcut furori în ultima vreme, am reuşit să-l prind în cinema. Foarte bine construit, te prinde povestea. Emilian Oprea joacă bine de tot, Mişu Constantin intră perfect în rolul procurorului-şef care are grijă ca rotiţele să se învârtă şi toată lumea să fie mulţumită. La final, Tudor Giurgiu îţi dă nişte detalii care te dărâmă de tot, chiar dacă ştiai care va fi deznodământul.

Fast and Furious 7 – entertainment pur, la fel ca în precedentele 2-3 filme din franciză. Trebuie să laşi logica la intrare şi să te bucuri de spectacol. Este primul film la care s-a aplaudat după o cascadorie spectaculoasă. Repet, s-a aplaudat :)) Acţiunea te ţine lipit de scaun 2 ore şi ceva, nici nu simţi când trec toate întâmplările alea trase de păr. Finalul îi este dedicat în totalitate lui Paul Walker şi e extrem de emoţionant. Apropo de asta, oamenii de la „efecte speciale” au făcut o treabă foarte bună, sunt doar câteva momente în care realizezi că s-a intervenit pe imagine şi de fapt nu joacă el în scena respectivă.

IN Advertising/PR

5 ani au trecut de când Old Spice a făcut furori cu reclama asta. Zeci de milioane de views, un mega hit la vremea respectivă, o platformă de comunicare ce a reuşit să ridice extrem de mult brandul. Asta era în 2010.

Vine 2015 şi apare clipul de mai jos. Adică o adaptare. Una cinstită, dar o practică din secolul trecut. Cred că anii ’90 îşi cam vor publicitatea înapoi.

Sunt convins că agenţia care a primit brieful ăsta a fost mega-încântată. „Ce tare! O să facem o adaptare după un spot de acum CINCI ANI!”.

A se observa şi finul twist dat de creativii români: „sunt pe un cal şi vorbesc româneşte„. Pentru că, nu-i aşa, publicul din România ştie pe dinafară reclame de acum 5 ani şi se miră că The Old Spice Guy vorbeşte româneşte.

IN Casual stuff

Recent, m-am întâlnit cu niște oameni despre care am scris niște articole nasoale pe blog acum ceva timp. Și am fost surprins să observ că încă îmi purtau ranchiună pentru că le-am taxat greșelile la momentul respectiv.

Ok, înțeleg să te deranjeze pe moment, că nimănui nu-i place să fie pus la colț, dar să treacă niște ani și să ai o problemă cu mine nu demonstrează decât că ești fie prost, fie ignorant. După un timp, ar fi normal să-ți dai seama că ai greșit și să te superi pe tine, nu pe mine.

În loc să-l înjur pe Novac pentru că m-a corectat aici și să mă supăr pe el, nu e mai logic să mă supăr pe mine că nu m-am documentat suficient?

Enervează-te pe tine, că ai făcut tâmpenii, nu pe ăla care a arătat cu degetul prostiile tale.

SketchSHE!

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

Sau cum să faci 3 milioane de views în câteva ore. Pe fetele astea din Australia poate le ştiţi după ce au rupt cu Bohemian Carsody. 18 milioane de views şi o lună mai târziu iată că au venit cu un clip nou. Care are deja 4.7 milioane de views pe Facebook şi încă 3,9 milioane aici. Şi apropo de ce zicea Vali aici, 22k pe Youtube, 9 milioane pe Facebook. Pentru că Share şi Like şi AutoPlay.

I’m calling dibs pe blonda din dreapta.

Later edit: Pur şi simplu au stricat Facebook.

Update: în 12 ore de la lansare au 24 de milioane de views pe Facebook, şi-au dublat numărul de fani de la 110k la 220k şi au ajuns la 700k pe Youtube. Fenomen!

IN Web

Twitter a lansat săptămâna trecută Periscope, o aplicaţie de video streaming în timp real. Altfel zis, un Meerkat-killer. Ok, şi ce legătură are asta cu titlul? Păi modelul ăsta păgubos a fost introdus de Facebook acum câţiva ani.

A apărut o chestie mişto care a prins ceva tracţiune şi a adunat ceva atenţie? În loc să o cumpărăm, cum făceau companiile până acum, haide să o copiem, că tot avem o mulţime de resurse! Şi s-a întâmplat asta atât cu feature-uri, cât şi cu aplicaţii întregi, cel mai relevant exemplu fiind Snapchat. Facebook a încercat să-i cumpere, n-a reuşit aşa că a creat aplicaţia Poke acum vreo 3 ani. A fost un fail total. Ulterior au mai încercat de câteva ori, n-au reuşit, aşa că au creat o nouă clonă, Slingshot.

Din câte se vede, a preluat şi Twitter modelul şi se pare că lor le-a reuşit să atragă userii pe aplicaţia-clonă. Problema e că tipul ăsta de abordare taie aripile unor start-up-uri cu potenţial. Vor fi antreprenori care vor renunţa la ideile lor fiind conştienţi că un eventual succes ar duce la clonarea aplicaţiei lor de către un jucător mare şi asta i-ar putea distruge în doar câteva luni.

Later edit: în ceea ce priveşte raportul dintre Periscope şi Meerkat, lucrurile sunt, de fapt, diferite. Twitter a cumpărat Periscope în urmă cu câteva luni, când încă era în beta, în timp ce Meerkat s-a lansat pe 27 februarie.

IN Casual stuff

thief_shutterstock

Când eram mic mi s-a spus să fiu cuminte. Să-mi ascult părinţii, să mănânc tot din farfurie, să mă port frumos cu ceilalţi copii. Pe urmă mi s-a spus să învăţ cât mai bine, să iau note mari ca să pot ajunge la un liceu bun. Le-am făcut pe toate, ba chiar am intrat şi la o facultate de Stat.

După ce am mai crescut mi s-a spus să-i respect în continuare pe cei din jur, să muncesc mult, să-mi văd de treabă. Am bifat totul, dar la ce mi-a folosit? Tot ăia răi, care nu ascultă de nimeni, ajung mai bine în viaţă. De exemplu, Mihai Morar este trimis să-i ia interviu lui Robbie Williams. Deci ţara asta are ocazia să-i ia interviu unui artist extrem de cunoscut şi noi îl trimitem fix pe Morar. Aveam, practic, 18 milioane de opţiuni valabile şi luăm cea mai proastă decizie. Ok, se putea un pic mai rău: să-l trimită pe Buzdugan.

Asta e dovada că n-are rost să fii un om bun, să respecţi regulile şi să-ţi faci treaba cum trebuie, până la urmă câştigă ciorditorii. Am senzaţia că Mihai Morar o să meargă la Paris şi a doua zi o să-şi atribuie tot interviul ca şi cum ar fi răspuns el la întrebări. O să spună la radio că abia aşteaptă să cânte la Bucureşti, că a auzit multe lucruri bune despre România şi că ştie de Hagi, Nadia Comăneci, Ilie Năstase şi româncele foarte frumoase.

Foto: Thief via shutterstock

IN Sunday's Media Recap

Eveniment f8 săptămâna asta, Facebook şi-a prezentat noutăţile: video embedabile, aplicaţii în Messenger, Messenger for Business. Detalii.

Twitter lansează Periscope – o aplicaţie care îţi permite să transmiţi video live (practic, un Meerkat killer). Detalii.

Instagram lansează o aplicaţie complimentară, care permite editări foto multiple (momentan doar iOs). Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Blueprint şi LearnHow de la Facebook, tweeturi cu location prin Foursquare, fondatorii eJobs ies din acţionariat, McCann România lansează brand de conferinţe motivaţionale.

IN Filme

Insurgent – continuare a seriei Divergent, altă trilogie SF care a rupt la primul film. Continuă povestea din primul film, cu 5 categorii de oameni care trăiau în spatele unui zid. Ceva mai puțină acțiune decât în prima parte, dar per total e peste alte părți secunde apărute în ultimii ani (Hunger Games, Hobbitul). Must see pentru cine a apucat să vadă Divergent, o alegere bunicică de mijlocul săptămânii pentru cine nu știe nimic despre serie.

The Imitation Game – total diferit față de ce promitea inițial, nu e doar o poveste despre decriptarea mașinăriei Enigma, ci are alte două teme principale: homosexualitatea din Marea Britanie până după mijlocul secolului trecut și crearea primului computer. Practic, i se pun prea multe povești în cârcă aceluiași om pe parcursul a 2 ore astfel încât iese o poveste puțin cam încâlcită. E mișto, dar mă așteptam la ceva mai mult focus pe partea legată de spargerea Enigmei.

IN Casual stuff

Ceea ce face ANAF în această perioadă se încadrează clar la capitolul „strângere de fonduri cu japca pentru bugetul statului”. Probabil că oamenii au primit temă clară să amendeze tot ce se poate, să jumulească oricât de la oricine. Pentru cei care au trăit într-o peşteră în ultimele 2 săptămâni, ANAF închide restaurante, fabrici, magazine, cam tot ce are casă de marcat în România. O fabrică din judeţul Suceava avea lipsă 50 de lei în gestiune, aşa că a fost închisă o lună. Un pub din Bucureşti a fost închis pentru un surplus de 3,28 lei. Povestea a început acum vreo 2 săptămâni, cu nişte restaurante de fiţe din capitală.

Eu mă gândesc cum vede un gigel de la ţară povestea asta. Ştiri, reportaj 1-2-3: cererea de arestare DNA, politicieni reţinuţi; reportaj 4: abuzuri ANAF. Şi omul concluzionează: „ia uite, nene, ce s-au pus pe ei, nu iartă nimic, deja se exagerează prea mult, o să intrăm toţi la închisoare?”. Că omul obişnuit nu face diferenţa între cine conduce DNA şi cine dă ordinele la ANAF, el zice că fac angajaţii Statului abuzuri şi că el nu mai vrea. Şi-atunci, pe lângă bani din amenzi, nu obţinem noi şi o frumoasă manipulare a opiniei publice?

Ermetice 43

question_answer0
IN Ermetice

– N-am mai fost niciodată la film lunea.
– Eu n-am mai fost niciodată la film cu o fată aşa frumoasă…
– Awwwww
– …lunea.

IN Casual stuff

Am trecut zilele trecute pe lângă magazinul oficial Topoloveni, aflat undeva în zona Armenească. Zonă destul de bună din Bucureşti, magazin amplasat stradal, firmă care vinde gem şi zacuscă. Foarte frumos, doar că gemul, dulceaţa şi ce produse mai au ei sunt prin toate magazinele mari, chiar şi prin alea de proximitate. Pentru că au produse bune la preţuri ok. Şi-atunci ce să faci cu un magazin de prezentare? Cine se trezeşte dimineaţa şi zice „ce-aş mânca nişte gem! Ia să străbat eu tot oraşul ca să ajung la reprezentanţă?”. Omul obişnuit intră în magazinul pe care îl frecventează, cumpără gemul şi a rezolvat problema. Pentru ce să deschizi un magazin pentru care ai nişte costuri destul de mari?

Povestea asta cu magazinele de prezentare de „la Bucureşti” e veche de pe la finalul anilor ’90. Toate firmele care produceau ceva local aveau boala asta, să ajungă în Capitală. Că acolo sigur vinzi de rupi, că e vadul bun, bucureştenii au bani + alte legende. Şi cei mai mulţi îşi dădeau seama după 1 an că businessul lor merge foarte bine şi fără să ai un magazin în care să-ţi prezinţi produsele. Că nu e ca şi cum se duce cineva să guste gem de prune înainte să-l cumpere. În plus, chestiile astea erau valabile acum 15 ani, dar în era internetului de ce ar mai investi cineva în prezenţă fizică dacă oricum e listat la raft în marile magazine?

Meniu