La 3 ani după ce a plecat din trupa Iris şi nu s-a remarcat cu absolut nimic, Cristi Minculescu reia colaborarea cu foştii colegi. Momentan pentru vreo 2 concerte, la Cluj şi Târgu-Mureş, însă probabil că vor urma şi altele.

Ce ar trebui să reţină soliştii ăştia cu aere de vedetă e că lumea nu-i apreciază pentru voce. Nu, românii nu au o cultură muzicală atât de vastă încât să meargă la un concert într-un bar doar ca să asculte timbrul lui Minculescu sau al lui Kempes. Nu, omul merge să fredoneze „Casino”, „Floare de iris” sau „Ziua vrăjitoarelor”. Însă piesele astea sunt mişto în varianta lor originală, dacă le dai alt solist s-a pierdut tot farmecul. Şi de obicei trupa are drepturi pe piese, deci solistul nu prea are voie să le cânte. Şi chiar dacă le cântă fără acord, la un bis pe final de concert, nu sună la fel cu un instrumentist care abia a învăţat acordurile.

De-asta mi se par aberante ifosele astea de tipul „eu sunt Cargo” sau „eu sunt Iris”, ba chiar total neproductive. Vorbim de nişte oameni de 50-60 de ani, ar trebui să fie conştienţi că împreună pot face bani mai uşor.

Oricum trupele astea nu au mai scos nimic interesant de 15-20 de ani, măcar să asculţi piesele alea vechi într-o variantă cât mai aproape de original.

Kempes încă n-a prins ideea şi se încăpăţânează să meargă de capul lui, întâi cu Rezident Ex, acum cu proiectul KEMPES. Aşteptăm să se prindă atât el, cât şi colegii de la Cargo că orgoliile domolite fac bine la buzunar.