Povestea nespusă a Indygen sună cam aşa: nişte băieţi deştepţi s-au dus la Vodafone într-o zi şi au zis: daţi-ne vreo 60.000 de euro (poate mă înşeală memoria, dar cam de suma asta s-a auzit) şi vă vom vinde cea mai tare idee care a existat în telecom. S-au dat aprobările necesare, s-au făcut pregătirile şi câteva luni mai târziu s-a lansat reţeaua. Era ceva între un MLM educaţional şi o reţea în reţea cu oferte la cartelă. Un fel de urmaş hipsteresc al cartelei Kamarad.

Aşa cum am zis încă de la lansare, şansele să funcţioneze erau foarte mici. Mai întâi contentul care trebuia băgat în site nu s-a mai făcut. Pe urmă, de bine ce se lansase, proiectul a intrat într-un redesign total, că băieţilor le venise o idee nouă. Văzând că merge şi nu prea, nici ăştia de la Vodafone n-au sărit cu bugetele de promovare, că aşa e la corporaţie. Nu livrezi pe aşteptări în Q1, nu mai primeşti bani de marketing pentru Q2, iar dacă o duci tot aşa, nici nu mai prinzi Q3.

Pe scurt, asta e şi povestea cu Indygen. Băieţii au încasat nişte bani pentru idee, iar mai apoi s-au agitat să îndeplinească targetul de 25-30 de mii de cartele vândute în 6 luni. Asta în condiţiile în care la lansare nici nu te puteai porta în reţea. Evident că erau mult sub target după primele luni, parcă pe la 2000, aşa că s-au desumflat rapid. Dar în istorie va rămâne drept o idee vândută mişto de cineva la Vodafone.

Ce n-am înţeles eu e de ce Vodafone insistă cu genul ăsta de abordare pentru tineri, tocmai ce-au lansat You, probabil ca să înlocuiască muribundul Indygen.