IN IT

nexus7_nexus10_loliipop_update

Folosesc de un an jumate o tabletă Nexus 7 (2012) şi până acum o săptămână am fost extrem de mulţumit. Nu mă joc, nu mă uit la filme, se mişcă suficient de bine pentru browsing, pocket, facebook, instagram, duolingo şi alte 2-3 aplicaţii. Sau se mişca, mai bine zis. A venit updateul la Android 5.0 Lollipop, l-am instalat, tableta a devenit inutilă. Pur şi simplu nu mai putea fi utilizată. Crashuri peste crashuri, freeze de 1 minut, lag şi bateria ţinea vreo 10 ore în standby. Am scos-o de la încărcat seara, dimineaţă era la 15%. Probabil că versiunea a 2-a (2013) se descurcă bine, dar dacă aveţi primul model de Nexus 7 nici nu vă gândiţi să faceţi update.

Dacă cumva aţi greşit-o deja, există o singură soluţie: downgrade. Vă întoarceţi la Andoid 4.4.4 (Kitkat) şi lumea va fi din nou un loc frumos. Cum faceţi asta? Cu un mix de tutoriale.

Primul e aici. Un alt tutorial e aiciCiteşte tot articolul

IN Casual stuff

pista_caleavictoriei

Am văzut poza asta la un articol cu ceva protest al bicicliştilor şi mi-am adus aminte de o chestie despre care voiam să scriu de mult. Lăsând la o parte faptul că pista de biciclişti de pe Calea Victoriri e în mare parte inutilă, mi-a sărit recent în ochi o aberaţie bonus: banda pentru bicicliştii care fac dreapta. După cum puteţi vedea şi în imaginea de mai sus, deştepţii care au făcut amenajarea au îngustat trotuarul ca să facă loc pentru această bandă în plus. Pentru că circulau atât de mulţi biciclişti, încât era nevoie să nu se mai creeze ambuteiaje, iar cei care fac la dreapta să aibă banda lor.

Deci nu era suficient că au luat o bandă auto pentru biciclişti şi una pentru pietoni, pe anumite porţiuni au redus din aia pentru pietoni ca să favorizeze bicicliştii? De ce? Pentru că avem disperaţi ca Ariel, care ţipă în gura mare că vor drepturi. Eh, şi aici chiar că mă revolt, mai ales că sunt 100% îndreptăţit.

Deci maşinile nu au bandă specială de făcut la dreapta, dar au bicicletele. Maşinile pot aştepta una în spatele celeialalte – îngreunând traficul şi poluând mai mult zona, bicicliştii nu pot aştepta unii în spatele celorlalţi, în improbabila eventualitate a supra-populării acelei căi de acces. E ca la avioane: „în eventualitatea puţin probabilă a întâlnirii dintre 2 biciclişti pe acelaşi sens de mers”, cel care face la dreapta are banda lui. Ca să nu deranjeze. Pentru că n-ar putea să intre pe contrasens preţ de 10 secunde! Dacă vine fix atunci un alt biciclist din sens opus? Doar nu-i punem pe aceşti zei pacificatori şi nepoluanţi ai şoselelor să aştepte vreo secundă.

Şi mai e o chestie: pentru că au luat din trotuar, eu sunt discriminat de două ori. Nu era suficient că mi-au luat o bandă pentru autoturisme, m-au şi înghesuit la semafor. Fix acolo unde se strânge lumea să aştepte culoarea verde, acolo avem spaţiu mai îngust, pentru că e necesar să nu aştepte bicicliştii. Eu, ca pieton, dacă vreau să merg în continuare pe Calea Victoriei trebuie fie să mă strecor printre oamenii care traversează, fie să aştept. Sunt discriminat şi ca pieton, şi ca şofer. Pentru că există nişte cetăţeni biciclişti care au ţipat atât de mult şi atât de des încât s-a ajuns la discriminare pozitivă.

Foto via

IN Sunday's Media Recap

Facebook a lansat Facebook @ Work – o aplicaţie disponibilă momentan doar pentru iOs. Detalii.

DigiSport va începe să transmită Liga I şi Cupa Ligii. Detalii.

Adweek a preluat toate siteurile deţinute de MediaBistro şi a format Adweek Blog Network. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Google permite siteurilor social markup, update pe secţiunea video a Facebook, uTok Dorel, a început să emită Realitatea Plus, Diva Universal înapoi la RCS, Playboy România are alt editor, rebranding Cheque Dejeuner, identitate vizuală nouă pentru Electrolux, Twitter Hatch.

IN Filme

Birdman – cele mai multe nominalizări la Oscar. Statistic vorbind, asta înseamnă că e un film greu de digerat, overrated, neînţeles de majoritatea spectatorilor. Şi Birdman nu iese din statistică. Lumea o să-l vadă pentru că e nominalizat la Oscar. E atât de încâlcit şi cu o poveste atât de fadă încât are mari şanse să câştige câteva premii. Jocul bun, realizarea impecabilă, dar întâmplările sunt când bizare, când banale. Un film pentru care aveţi nevoie de o anumită dispoziţie (ceva spre melancolie poate).

Hacker – o alegere bună în cazul în care vă plac filmele cu chinezi. Pe mine m-a cam obosit că s-a vorbit mult într-o limbă pe care n-o înţelesg. La un moment dat apare băiatul din Thor şi joacă rol de hacker şmecheraş, trecut prin puşcărie – deci bun la bătaie. Imaginaţi-vă un Jackie Chan meets Steve Jobs şi Neo din Matrix. În afară de Chris Hemsworth nu sunt cine ştie ce actori, aşa că trebuie să fiţi cu adevărat pasionaţi de subiect ca să alegeţi filmul ăsta.

IN Branded

nopti

Majoratele au adus şi primele nopţi cu adevărat memorabile la noi în liceu. Or mai fi fost şi altele înainte, dar nimic nu se putea compara cu un majorat. Pentru toţi puştii de vârsta mea momentul ăla însemna două lucruri: că e legal să bei alcool şi că poţi să-ţi iei carnetul. După cum s-a văzut ulterior, eu m-am axat pe partea a doua :))

Dar ţin minte că un majorat a fost cu adevărat demn de poveşti. Cred că era prima oară când toată gaşca putea să bea alcool, aşa că ne-am dus într-un bar şi am început să comandăm vodkă şi whiskey. Chelnerul s-a uitat la noi, ne-a cerut buletinele, şi pentru că erau cu noi şi nişte băieţi mai mici, a adus Cola pentru toată lumea :)) Până la urmă am scăpat de minori şi ne-am mutat în alt bar, unde aveam impresia că o să bem până dimineaţă. Ne-am cherchelit imediat, aşa că la ora 9 eram în faţa liceului şi cântam melodia lui Dan Spătaru – „Drumurile”. I-am dedicat-o directoarei care avea la vremea aia casa în curtea Şcolii Centrale şi am plecat mai departe spre Piaţa Romană.  Citeşte tot articolul

Evoluţie

question_answer0
IN Casual stuff

Îmi place mult cum a evoluat Sarto în ultimii 3 ani. Un brand construit de nişte băieţi cu ambiţie, care creşte constant pe bucăţica lui.

IN Casual stuff

Ştiţi că s-a discutat recent despre ajutoarele pe care le dă Statul Român săracilor. E vorba de nişte alimente pe care unii săteni de prin Mureş s-au apucat să le vândă ca să facă şi ei un ciubuc. M-am minunat de situaţie, am dat din cap dezaprobator şi am pus totul pe seama provincialismului. Aia e, oameni de la ţară, fac un ban de o cinzeacă, iar statul le dă bani când ar trebui să le dea una peste ceafă şi să-i trimită la muncă. Asta până să-mi povestească un prieten o întâmplare reală, cu un vecin.

Omul a muncit la un moment dat, până când a intrat în şomaj. Are o casă închiriată din care face nişte bani, are o soţie care munceşte, mai are ajutoare de la părinţi, mai face un ciubuc în stânga şi în dreapta, aşa că de vreo 2 ani stă fără job. A trecut şi ajutorul de şomaj, acum e în categoria persoanelor defavorizate. Aşa că s-a dus şi a stat la nişte cozi enorme, iar mai apoi a cărat baxurile de ulei şi făină până acasă, ca orice om amărât.. A durat cam mult, dar n-a fost nicio problemă, copilul era cu bona, ca în fiecare zi.

IN Casual stuff

utok_dorel_1

Voi fi foarte scurt, că e deja bine acoperit subiectul telefonului Dorel de la UTOK.

Dincolo de comentarii, de critici şi de vorbe de laudă, rămân cel puţin 6 (şase) articole pe nişte bloguri importante de la noi. 1, 2, 3, 4, 5, 6. Şapte, dacă îl punem şi pe ăsta la socoteală. Plus articole în publicaţiile de specialitate şi în câteva generaliste. Totul free, totul obţinut cu o singură idee de nume. Peste câteva luni lumea n-o să mai aibă nicio părere despre asta, dar o să-şi amintească de ăia cu telefonul „Dorel”. Nu e rău atâta awareness pentru un simplu comunicat de presă trimis într-o zi de marţi. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Trebuie să recunosc că mă folosesc şi eu uneori de name-dropping. Destul de rar, dar se mai întâmplă, uneori ajută. Totuşi, niciodată n-am aberat pe tema asta. Nu m-am apucat să inventez situaţii, să mă laud cu oamenii pe care nu-i cunosc, cu clienţi pe care nu i-am avut. Ştiu o grămadă de oameni care fac asta fără ruşine şi îi evit pe cât posibil.

Şi când faci asta într-o conversaţie fără vreun scop comercial e ok, dar când vinzi ceva folosindu-te de tehnica asta, se cheamă reclamă mincinoasă şi ar trebui sancţionată ca atare. Am primit azi un mail care se încadrează undeva la limita dintre name dropping şi impostură. Se fac ceva cursuri de actorie cu nişte profesori şcoliţi prin America. Unul dintre profesorii-actori este Mihaela Mihuţ – de care n-am auzit niciodată şi care nu cred că are vreo legătură cu Mariana Mihuţ. Iar capul de afiş este Con Horgan – „cunoscut pentru rolul său din Batman Begins (2005)”. Ce tare! Oare cine o fi tipul ăsta, că nu-mi sună cunoscut numele. Şi-l caut pe google. Apar vreo 2-3 poze + un link la IMDB unde n-are poză, dar unde scrie tot că e cunoscut pentru rolul din Batman Begins. Hai să vedem exact ce rol a avut omul, că au trecut 10 ani de la film, nu mi-l mai amintesc foarte bine. Citeşte tot articolul

La vremuri noi

question_answer0
IN Casual stuff

Încă un citat din „Douăzeci de ani în România”, o carte cam prost scrisă, dar cu nişte informaţii extrem de interesante, despre care am mai scris recent.

După alegeri, imediat ce noua putere s-a instalat, are loc înlocuirea generală a foştilor funcţionari. Sunt schimbaţi cu toţii, până şi cel care aduce cafeaua de amiază de la cafeneaua alăturată. Noii miniştri şi membri ai parlamentului au armate întregi de protejaţi, care vor şi ei partea leului pe durata mandatului. E foarte ciudat să vezi intrând la Poştă, la Vamă sau în alte instituţii publice numai feţe noi.

Mi se pare foarte interesant cum cei 50 de ani de comunism n-au reuşit să modifice unele aspecte ale spiritului balcanic. Practica de mai sus este una împrumutată de la Înalta Poartă încă dinainte de domniile fanariote, la fel ca multe alte. Ce-i drept, otomanii au avut o puternică influenţă vreo 300 de ani, e normal.

Şi apropo de asta, ar fi mişto să facă cineva o analiză serioasă legată de modul în care s-a făcut tranziţia de la comunism (înapoi) la capitalism, mai ales din punct de vedere sociologic. Dar cine s-o facă? Djuvara nu mai are timp pentru aşa ceva, Lucian Boia are idei puţine şi fixe. Cioroianu? MRU? 😀

Meniu