Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Cum va fi România peste 5 ani

question_answer3 comentarii
IN Politics

shutterstock_224193238 [Converted]

Ultimii doi ani ne-au dat un preview urât despre cum va fi România până în 2019 dacă Victor Viorel Ponta este ales preşedinte. Pentru fiecare măsură de austeritate introdusă în perioada 2004-2012, guvernul Ponta a introdus două. Pentru fiecare şmen făcut de Blaga, Videanu şi compania, Dragnea şi Hrebenciuc au făcut 4. Pentru fiecare minciună spusă de Băsescu în 10 ani de mandat, Ponta a zis 10 şi n-au trecut decât 2 ani.

Ştiam că guzganii din PSD se vor arunca înfometaţi la ciolan, dar nu credeam că într-un timp atât de scurt vor ajunge să ne calce în picioare. Au schimbat legi peste noapte, au blocat votul în diaspora,  au ţinut cu dinţii de Putere.

În următorii 5 ani vom trăi o epocă post-Băsescu cu Ponta la cârmă. Fiecare lucru rău care se va întâmpla în ţara asta va fi pus în cârca fostului regim. „Am găsit nenorocire în ţară după Traian Băsescu”. Iar cetăţenii care l-au votat pe Viorel vor ridica din umeri şi vor mai arunca o înjurătură către Băse, uitând că de 2 ani puterea executivă a fost preluată aproape cu forţa de PSD. Citeşte tot articolul

Pornesc favorit la Bloggers LAN Party!

question_answer4 comentarii
IN Casual stuff

blp6 fb cover

Pentru prima dată în istoria Bloggers LAN Party pornesc mare favorit! Şi pentru prima dată în istoria Bloggers LAN Party se va juca FIFA în mod organizat, numai cu bloggeri, fără meseriaşi 😀

Din păcate, cele două afirmaţii de mai sus nu au legătură între ele. Chiar dacă se joacă FIFA15 şi chiar dacă sunt destul de bun la asta (am ajuns în Divizia a 3-a, sunt aproape să promovez în Divizia a 2-a, în cei mai buni 5000 de jucători de FIFA15 la nivel mondial), n-o să jucăm pe PC, ci pe consolă. Iar eu încă n-am renunţat la clasica tastatură şi nici nu sunt prea hotărât să o fac.

ÎNSĂ! Tot la BLP #6 se va juca, tot în premieră, Solitaire Arena – joc la care ţin să vă reamintesc că am fost lider mondial. Sigur, au trecut 2 ani de atunci, dar simt că sâmbătă o să fiu ca Del Piero în India: aproape retras, dar în continuare mai bun decât toţi cei din jur 😀 Citeşte tot articolul

E iar vremea pentru cărţi româneşti

question_answer0
IN Educatie&Literatura

romane_finaliste

A venit momentul acela din an în care citesc non-stop romane româneşti. Premiul literar „Augustin Frăţilă” a ajuns la ediţia a III-a, iar eu fac parte din juriu şi anul acesta.

Cele 5 romane finaliste sunt mai jos şi au fost selectate de criticii literari Alex. Ştefănescu, Tudorel Urian şi Daniel Cristea-Enache din cele 65 de romane înscrise.

  1. „Un singur cer deasupra lor”, de Ruxandra Cesereanu, Bucureşti, Ed. Polirom, 2013
  2. „Kinderland”, de Liliana Corobca, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2013
  3. „Jurnalul unui cântăreţ de jazz”, de  Bujor Nedelcovici, Bucureşti, Ed. Allfa, 2013
  4. „Boala şi visul”, de Dan Stanca, Bucureşti, Ed. Tracus Arte, 2013
  5. „Negustorul de începuturi de roman”, de Matei Vişniec, Bucureşti, Ed. Cartea Românească, 2013

Premiul cel mare este oferit de Philip Morris Trading şi este în valoare de 10.000 de euro. Detalii extra găsiţi aici, eu revin după ce termin de citit. Am deja o favorită, însă mai am destul de citit aşa că nimic nu e final. Ceremonia de decernare va avea loc pe 27 noiembrie.

Nu mai votez anti-Ponta

question_answer9 comentarii
IN Politics

Am votat-o pe Monica Macovei în turul 1. Ca să vedem câţi suntem, ăştia de pe internet şi prietenii lor. Probabil că suntem ceva mai mult de 5%, ştiu oameni care n-au votat cu M! pentru că n-au crezut în şansele ei. Urma ca în turul 2 să votez anti-Ponta. Pentru că minte la fel de mult ca toţi ceilalţi, pentru toate celelalte derapaje şi pentru că n-am votat niciodată PSD. Nu eram mulţumit de alternativă, Iohannis mi s-a părut extrem de şters până la finalul turul 1.

Însă zilele trecute l-am văzut la Digi24, în emisiunea moderată de Hurezeanu şi Prelipceanu, s-a descurcat excelent. Ferm, ofensiv, aşa cum ar fi trebuit să fie de la început. Nu ştiu dacă aşa a fost tactica, să stea la cutie până în turul 2, însă sunt convins că Ponta n-ar supravieţui unei confruntări directe. În momentul ăsta sunt convins să nu mai votez anti-Ponta, ci pro-Iohannis. Citeşte tot articolul

Sunday’s Media Recap

question_answer0
IN Sunday's Media Recap

Softpedia intră în portofoliul regiei de vânzări InternetCorp. Detalii.

Orlando Nicoară şi-ar fi dat demisia din poziţia de şef al Mediafax Group. Detalii.

Twitter a lansat Small Business Planner, aplicaţie disponibilă momentan pentru US, UK şi Irlanda. Detalii.

Gabriela Lungu a demisionat de la Weber Shandwick şi se întoarce în România. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: noutăţi în AdWords, Instagram Ads, read notification pe Whatsapp, Golin finalistă la European Excellence Awards 2014, Gmail 5.0 pentru Android.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer0
IN Filme

fury_gone_girl

Gone Girl – Ben Affleck doar o secondează pe Rosamund Pike, care e o dementă foarte convingătoare. Fincher a mai făcut o chestie sărită de pe fix, după Fight Club şi Se7en. Un thriller destul de bun, chiar dacă are destule faze trase de păr. Odată ce accepţi că nu toate lucrurile au sens şi sunt câteva chestii exagerate de dragul poveştii, te cruceşti de modul în care evoluează personajele. Clar un film de văzut.

Fury – am crezut că e un Inglorious Basterds ceva mai dur, doar că n-are nicio treabă. Aş zice că ăsta este adevăratul film de război, în care lucrurile sunt prezentate într-un mod realist. Mişto şi scenele de război, unele sunt total exagerate, dar poate că aşa e războiul: când trebuie să ataci pe cineva dintr-un tanc, uneori te arunci cu capul înainte. Multe scene cu caracter simbolic, în nota în care se fac acum filmele americane despre război, cu tot felul de replici pline de tâlc. Mie mi-a plăcut în mod special: „Ideals are peacefull, war is violent”.

It is back!

question_answer0
IN Filme

http://www.youtube.com/watch?v=UPqPQZtiDDU

Not Going Out, unul dintre cele mai bune seriale de comedie din Marea Britanie, s-a întors cu sezonul 7. Nu mai e chiar ca la început, dar rămâne foarte amuzant pe alocuri 🙂

The Caseys

question_answer0
IN Advertising/PR

Mai ştiţi ce ziceam aici despre business-ul studiilor de caz? 🙂 Situaţia nu s-a schimbat deloc. Ba chiar s-a înrăutăţit.

Şi apropo de asta, la Ziua Publicităţii povestea Enoiu cum au luat ei multe premii cu ROM mizând pe promovarea spiritului românesc şi că vor mai lua, dar se gândesc să răspândească asta şi la alte produse. Super! De asta are nevoie publicitatea românească, de campanii cu studii de caz bune la produse pe care nu le cumpără nimeni.

La Plăcinte: absolut banal

question_answer13 comentarii
IN Casual stuff

la_placinte

De fiecare dată când apare un loc super-lăudat de toată lumea, mă duc acolo cu inima strânsă. Dacă e cu adevărat bun, locul se strică după doar câteva luni din motive de business românesc. Dar multe nici nu sunt aşa bune. Cel mai recent caz: La Plăcinte.

Las la o parte haosul cu rezervările (în weekend nu facem rezervări, în timpul săptămânii nu mai facem rezervări după ora X), să zicem că oamenii au foarte mult succes. Au deschis restaurant şi în locul Everestului de la Romană (lângă McDonalds), au unul şi pe Ştefan cel Mare, iar primul deschis este pe Bulevardul Dacia, mai e unul şi pentru corporatiştii din Pipera.

La Plăcinte este un fel de restaurant tradiţional ceva mai premium. Adică n-au ştergare pe mese, dar au pereţii decoraţi cu motive tradiţionale. O struţo-cămilă decentă, înţeleg de ce atrage hipsteri şi corporatişti.

Deci personalul foarte simpatic, clientela mişto, singura lor problemă e mâncarea. Care, din păcate, e absolut banală. În imaginea de mai sus sunt nişte frigărui de pui în bacon cu piure şi ceva salată de legume. Gustul bun, piure-ul acceptabil, sosul tomat ok. Dar e fix genul de chestie pe care o comanzi de foame undeva pe drum, când nu vrei să rişti.

În buricul capitalei, sâmbătă seară, parcă nu ţi-ai comanda asta, sau tocăniţă de pui cu mămăliguţă. Înţeleg care e rostul restaurantului: mâncare bună, de casă, că provincialii nu mănâncă de-astea prea des, dar sunt o grămadă de bucureşteni care merg des acolo.

Repet, nu-i nimic greşit la preparatele alea, dar pentru preţurile respective (nici mari, nici mici) pot să mănânc chestii mai interesante. O să le mai dau o şansă pentru plăcinte, care am înţeles că ar fi bune.

Pedeapsa nemulţumitului

question_answer0
IN Casual stuff

Acum vreo 2 ani am primit pe mail o cerere de ofertă pentru un site. O junioare de marketing de la o firmă măricică ne găsise pe net şi a solicitat o întâlnire, ca să vedem cum putem colabora. Am ajuns la sediu şi am dat peste duduiţa de la marketing, şefa celei care ne chemase.

A strâmbat din nas încă de când ne-am prezentat, iar eu mi-am dat seama că n-o să facem nimic, pur şi simplu era genul ăla de femeie care simte că merită mai mult. Ne-a zis ce vrea, a spus fraza magică cu „da, dar noi nu vrem să facem un site ca toate celelalte, noi suntem speciali, nu vă inspiraţi de la concurenţa din România, poate doar din afară”. Pentru mine, ăsta e primul semn că omul respectiv n-o să aibă un site prea curând. Asta, şi aia cu „nu ne grăbim, vrem să iasă perfect”.

Eh, noi am dat oferta, bineînţeles că nu s-a mai întâmplat nimic, ne-au zis că analizează oferta când am revenit cu telefoane. Şi din 3 în 3 luni îmi aduc aminte de clientul ăsta şi intru pe siteul lor. Au aceeaşi pagină în construcţie pe care o aveau şi acum 2 ani. Pentru că oricâte firme le-au trimis oferte, pentru doamna de la marketing nu a fost nimeni îndeajuns de bun. Probabil că duduiţa a ales la fel de bine şi bărbatul, părea undeva la 30+ fără copil, încă mega aranjată cu scopul nedeclarat de a prinde prinţul visat.

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu