IN Sunday's Media Recap

Câteva noutăţi de la Facebook: Graph Search-ul permite căutarea în interiorul postărilor, update în insights, opţiuni noi de targetare, buton de call-to-action pe pagini.

Instagram a trecut de 300 de milioane de utilizatori şi a depăşit Twitter. Detalii.

Facebook a renunţat la motorul de căutare Bing şi urmează să lanseze un motor propriu. Detalii.

Continuă ancheta în cazul presupusei evaziuni fiscale de la Mediafax Group, 4 persoane au primit mandate de arestare. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Slideshare are analytics pentru toţi userii, Tumblr are funcţia de Explore, Google News se închide în Spania.

IN Caterinci

De publicitarii nebuni care au plecat prin Asia #pebaniilor v-am mai zis. Mă bucur că se ţin de scris, mai râdem şi noi din faţa calculatoarelor.

Un video care a strâns 10.000 de vizualizări şi care nu ştiu cum de mi-a scăpat până acum. Şi apropo de asta, nu mă prind de ce n-a dat nimeni jos bannerele după alegeri, oare speră la o rejucare?

IN Casual stuff

Mi-a sărit lumea în cap că n-am mâncat ce trebuia în restaurantul „La Plăcinte”. Păi cum să mergi la un restaurant de plăcinte şi să nu mănânci plăcinte? Păi cum să ratezi asemenea bunătăţi? Ok, my bad.

Şi s-a deschis pe la Baba Novac (mai exact, undeva între Piaţa Muncii şi Baba Novac) un „Plăcinte Point„. Un fel de pick’n’go, care are şi câteva mese. Doar plăcinte şi sucuri, aceeaşi franciză. Au plăcintă domnească cu varză murată, cu brânză de oi, cu piept de pui şi caşcaval, învârtite cu mere, vişine şi dovleac, plus ceva shakeuri. Am luat cu vişine, mere şi una domnească, cu piept de pui şi caşcaval. Au fost 24 de lei pe care mai bine îi dădeam unui om de pomană. Sau unui parcagiu (şi eu nu dau niciodată bani parcagiilor).

Înţeleg că oamenii sunt specializaţi pe plăcinte, aşa că mă aşteptam să fie excelente. Doar că astea cu fructe sunt absolut banale, şi să dai 7 lei pe o bucată de plăcintă este enorm. Ba nu, mint. Să dai 7 lei pe plăcinta AIA este enorm.

Cât despre plăcinta domnească, are un gust de parcă puiului i-a părut rău că a fost tăiat şi făcut plăcintă. Simţi în gură regretul, dar e foarte probabil să fie regretul tău personal, că ai dat 11 lei pe aşa ceva. Ce-i drept, are mult pui. Aş prefera să aibă mai puţin pui şi mai mult gust.

Deci da, m-am lămurit şi cu „La Plăcinte”, ne orientăm spre ceva mai interesant.

IN Advertising/PR

robbie_williams

Foarte simpatic clipul postat de Robbie Williams pe Facebook. Omul caută un job adevărat în Germania, multe branduri au intrat în joc şi au postat chestii, generaţia tânără s-a entuziasmat, avem încă un exemlu de ghiduşie pe care s-o punem în prezentările noastre despre Social Media. Doar că Social Media nu despre asta este. Nu înseamnă răspunsuri şirete date de pe pagini ale unor branduri uriaşe către staruri rock.

Social media e, de cele mai multe ori, despre oameni nemulţumiţi care îţi pun întrebări la 2 noaptea, despre comunicarea programului de sărbători cât mai eficient către toţi clienţii, despre cum faci să schimbi un aspirator stricat, despre cum deblochezi un SIM, despre recomandări pe care le dai unui client duminică dimineaţa, despre mulţumiri, despre încurajări, despre interacţiune.

Şi hai să fim serioşi, cei mai mulţi nici nu vor ajunge să aibă acces la o pagină a unui brand atât de mare. Nu vorbim aici de ţări ca România, aici degeaba ai acces la pagina brandului X, dacă vrei să faci ceva durează vreo 3 săptămâni până când ideea ta pleacă din agenţie, ajunge la client, clientul dă mai departe la şef, şeful trimite în afară, cei de la centru dau la şefi, şefii aprobă, pe urmă aprobarea pleacă pe acelaşi drum până în ţara slab dezvoltată. Deci excepând cazul în care soarta vă duce prin ţări străine, n-o să aveţi acces la niciuna dintre paginile care au comentat mai sus.

În plus, chestia asta n-o să treacă mai departe de grupurile de social media wannabes, sau social media enthusiasts sau cum vreţi să le ziceţi. Pentru că omul de rând nu vede nicio utilitate, nu înţelege coolness-ul şi o să uite imediat după ce a plecat de pe pagina respectivă.

 

IN Muzici

Rieu, Vrijthof, Maastricht

Update: Sold out şi concertul 2, dar există şi un al treilea concert, pe 14 iunie. Eu la ăla am prins bilet 🙂 Găsiţi şi voi suficiente aici.

——————-

Later edit: chiar dacă e sold-out concertul, există veşti bune! În programul oficial există două concerte la Bucureşti, pe 12 şi 13 iunie. Deci cine n-a prins bilete la primul concert mai are o şansă! Bilete pentru concertul de pe 12 iunie sunt aici.

Avem şi cifre oficiale: 12.500 de bilete au fost puse în vânzare iniţial şi s-au epuizat în 3 ore.

——————-

Ieri s-a anunţat concertul lui Andre Rieu la Bucureşti: 13 iunie, Piaţa Constituţiei. Biletele s-au pus în vânzare pe Eventim.ro la ora 9:00, dar concertul e sold-out. Iar preţurile nu sunt deloc mici:

800 de lei VIP andre_rieu
650 de lei categoria 1
550 de lei categoria 2
450 de lei categoria 3
350 de lei categoria 4
250 de lei categoria 5
190 de lei categoria 6
160 de lei categoria 7

Sau cel puţin astea erau preţurile oficiale, comunicate de organizator. La asta, s-au mai adăugat şi taxele Eventim, astfel încât preţurile au crescut destul de mult. Biletul VIP a fost 864 de lei! Cel de 160 de lei a fost de fapt 172 de lei. Şi tot aşa. Nişte taxe nesimţite aş zice.

Citeşte tot articolul

IN Web

future_of_media

Am ajuns astăzi spre finalul primului panel de la Future of Media 2014 şi am prins şi prezentările din panelul 2. Concluzia pe care o pot trage este că habar n-avem ce va fi în viitor, dar avem câteva bănuieli. Prezentările pe care le-am prins se cam băteau cap în cap, fără ca asta să fie neapărat un lucru rău. Era doar un indicator al acestei confuzii generale.

S-a zis că e anul video, în mai multe prezentări chiar. Şi mai apoi cineva a vorbit 20 de minute despre whatsapp şi content preponderent text.

Pe urmă s-a zis că viitorul constă în wearables (gadgeturile purtabile) şi imediat cineva a explicat că durata lor de folosire e, în medie, sub 3 luni.

S-a vorbit despre  programmatic buying, automatizări sofisticate, targetare automată, iar mai apoi s-a vorbit despre campanii făcute manual pe Whatsapp, cu telefonul în mână.

Dintre lucrurile interesante pe care le-aş fi vrut discutate mai pe larg: Mugur Pătraşcu a invitat companiile să îndrăznească mai mult cu investiţiile în aplicaţii de TV şi să nu aştepte până când toată lumea va avea televizoare smart. Să facă ei conţinutul, să creeze nevoia oamenilor de a-şi cumpăra Smart TV-uri. Foarte bun gândul, dar cine naiba investeşte 10.000 de euro (sau cât o fi o aplicaţie bună de TV) sperând că o să crească piaţa. Cine are banii ăştia?

În rest, simpatici oamenii de la Spoon Media, cum erau ei pionieri în campaniile pe Whatsapp. N-a fost greşit că au venit cu o prezentare în care 75% din timp au prezentat serviciul (wikipedia style), n-a fost greşit că au testat ceva pe net şi au venit cu rezultatele. Dar asta nu-i transformă în pionieri. Sunt doar nişte oameni care irosesc timp preţios pe prostii. Dacă mă apuc să îmi împing maşina până la Piaţa Romană nu înseamnă că sunt pionier în ecologie, înseamnă că sunt un idiot.

La fel şi cu campaniile pe Whatsapp, nu poţi face comunicare de masă printr-o aplicaţie din care faci broadcasting doar de pe telefon, cu limită de 10.000 de contacte. Ce-am văzut eu că se face în acest moment pe Whatsapp e spam. Habar n-am cine e responsabil de asta, dar există şi spam.

Simpatic Mihai Gongu de la GMP, simpatic şi Ilyan, chiar dacă a demontat toate miturile privind trendurile din 2015. Cel mai concis a fost Mugur Pătraşcu, dar mă aşteptam ca cineva să vină cu vreun pariu îndrăzneţ.

IN Advertising/PR, Web

cadouri

Sunt oameni care desconsideră joburile din social media pe motiv că n-ar fi joburi adevărate. Asta şi pentru că tot felul de puşti cu pregătire în nimic au ajuns să se dea pe pagini de Facebook cu sute de mii de fani. De fiecare dată mă enervează miştourile legate de joburile din social media, dar mă enervează mult mai tare când văd oameni care merită să fie luaţi la mişto pentru munca lor. Să luăm ca exemplu imaginea din dreapta.

Nu zic de poza care e salvată în format .jpg, în loc să fie .png şi asta strică aspectul pe la fonturi, astea sunt fineţuri.

Dar nu e posibil să scrii „codouri”, să uiţi cuvinte şi, în general, să faci comunicare cu picioarele. Nu pentru un brand atât de mare. E vorba de Auchan România.

Descoperă miile de CODOURI mult dorite [DE?] copii şi   aşteptate de părinţi.

Auchan este un cont destul de bun, are 32 de magazine, dintre care 7 în Bucureşti. Se poate comunica extrem de bine pentru un astfel de client, dar trebuie să şi vrea cineva să facă asta.

De site cică s-ar ocupa Kondiment (cel puţin aşa e semnătura), nici acolo lucrurile nu stau mai bine. Dar pe social media e clar că cineva munceşte la mişto (am înţeles că s-ar putea să fie gestionat intern).

Dacă vrem ca meseria asta să fie privită cu seriozitate, trebuie să învăţăm să o practicăm.

Bonus: şi cu partea de customer care stau foarte prost.

IN Sunday's Media Recap

Orlando Nicoară încheie perioada petrecută în fruntea Mediafax Group, aşa cum se zvonea în urmă cu câteva săptămâni. Detalii.

Project Agora a fost lansat oficial în România. Detalii.

MobilPay permite plata în Bitcoin către comercianţii care le folosesc sistemul de procesare. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: noi filtre foto pe Twitter, Tumblr are buton de „Buy”, Brandient s-a ocupat de rebrandingul HelpNet, RTL renunţă la licenţele din România, Cristi Burci a preluat MyNeleTV, PlayStation Store e disponibil în România, alternativă la CAPTCHA de la Google.

IN Advertising/PR

Poate că aţi urmărit schimbările care s-au petrecut în ultima perioadă pe piaţa de advertising de la noi. Brandul Saatchi&Saatchi a trecut în ograda Publicis Groupe, Leo Burnett, iLeo şi The Practice au trecut sub aceeaşi entitate legală. Astea sunt informaţiile oficiale.

Mai exact, francezii au făcut nişte operaţiuni prin care au preluat controlul tuturor afacerilor din România, exact cum era de aşteptat. Chiar dacă cei doi şefi de la Publicis şi Leo Burnett România aveau alte planuri, au trebuit să se ocupe de consilidarea dictată de la centru.

Radu Florescu a fost invitat să se alăture grupului şi probabil că a refuzat, pentru că are destulă notorietate deja, iar clienţi pe reţea de la Saatchi nu erau. Urmează să vedem dacă se va mai încropi o agenţie nouă sub brandul Saatchi&Saatchi în România. Centrade merge înainte şi cred că o s-o ducă foarte bine fără să se observe pierderea brandului.

În rest, mari schimbări nu sunt, e o înfrăţire în limitele legii, cât să nu ţipe consiliul concurenţei prea tare.

Şi mai înseamnă că Mugur Pătraşcu, Monica Jitariuc, Oana Bulexa şi Gabriela Lungu nu mai sunt acţionari la iLeo şi The Practice (oricum nu ştiu dacă mai erau). Zice la ziar aşa:

Cele trei societati absorbite – Practice PR, iLeo Marketing si Leo Burnett – vor fi dizolvate prin lichidare, Lion urmand sa preia activele si pasivele fiecareia. Dupa fuziune, Publicis Groupe Holdings B.V. va detine 39,56% din Lion Communication, Stefan Iordache – 30,45%, iar Teddy Dumitrescu – 29,9%

So cute

question_answer0
IN Advertising/PR

http://youtu.be/0IsL5AMqLMY

Sper, totuşi, ca părinţii să-l îndrepte spre ceva mai interesant în viaţă 🙂

IN Casual stuff

emag_resigilate

N-am simţit nevoia să scriu ceva pe tema asta până acum. Nu cred în teorii ale conspiraţiei, dar am ceva îndoieli privind ce-a fost şi ce n-a fost. 3 ore să-ţi fie buşit siteul şi să nu te prinzi e uşor dubios, dar să zicem că acceptăm. Dar suma, eu cu suma aia de 200.000 de euro am o nelămurire. Cum s-a calculat, la preţul de listă? Dacă da, hai să vedem ce preţuri mişto sunt uneori la resigilate.

Caz concret.

Tabletă Google Nexus 7, model 2012, 32 de GB – a fost în ofertă la eMag la 400 şi 450 de lei. E vorba de o tabletă nouă.

Tabletă Google Nexus 7, model 2012, 8 GB – Resigilat, 989 de lei. Deci dublu. Din câte ştiu eu, versiunea asta n-a fost 989 de lei nici măcar nouă, acum 2 ani! Eu am luat versiunea la 16 GB cu 600 de lei, de Black Friday în 2013. Dacă se vinde din greşeală la 1 leu, înseamnă că prejudiciul este de 988 de lei?

Bonus: tableta de 8 GB e mai scumpă decât tableta de 16 GB.

Meniu