The boys are back! 😀 😀 😀
Când vine vara lui 2015?
Mică ironie cu Google şi Antena 1
question_answer0
IN Caterinci
În ultima vreme am tot primit trafic mult pe articolul ăsta despre bătălia dintre ProTv şi Antena 1. Mă rog, nu vă gândiţi la milioane de vizitatori, ci vreo 4-500 pe zi, în anumite zile. Am săpat puţin şi mi-am dat seama că veneau prin Google, pe căutarea de mai sus. Fix în zilele în care era Hell’s Kitchen. Şi mi se pare extrem de ironic ca publicul care se uită pe Antena 1 să caute câştigătorul, să ajungă pe blogul meu şi să găsească un articol despre cum o ia pe coajă Antena de la Pro :))
Habar n-am cine e câştigătorul la emisiunea aia, dar cred că se putea ceva mai bine pe partea de SEO 🙂
În vizită la fabrica Stalinskaya
question_answer1 comentariu
IN Branded
Cred că nu e brand românesc care să aibă un slogan atât de bine întipărit în mintea consumatorului cum e cazul celor de la Stalinskaya. Asta pentru că fiecare reclamă pe care am văzut-o în ultimii 15 ani se încheia cu „Pentru cei puternici”. Pentru cei puternici, pentru cei puternici, pentru cei puternici. Când am primit invitaţia de a merge la fabrica Stalinskaya, am zis imediat în gând „pentru cei puternici”.
Fabrica
Zilele trecute am avut surprinderea să aflu că vodca Stalinskaya se face la 2 paşi de Bucureşti, în comuna Cernica. Fabrica a fost construită în 1994 de doi medici străini, stabiliţi în România şi retehnologizată complet în 2007. În momentul de faţă, 90% din procesul de producţie se face automat, motiv pentru care în fabrică sunt destul de puţini angajaţi. Majoritatea supraveghează maşinăriile, aprovizionează cu materie primă (baxuri de sticle, capace etc.) şi fac o verificare suplimentară. Fabrica produce mai multe băuturi, printre care: Wembley Dri Gin (pentru a cărui reţetă s-a testat vreme de 3 ani), Săniuţa şi Stalinskaya. Citeşte tot articolul
Fabulos: IQads povesteşte clipuri de pe Youtube
question_answer0
IN Casual stuff
Credeam că le-am văzut pe toate în materie de content de umplutură. Click aici ca să vezi nimic, intră şi n-o să-ţi vină să crezi, apasă şi vei rămâne uimit. Postările de tipul „poză şi un rând de text care se regăseşte şi în titlu” nu mai sunt suficiente. Acum am început să povestim şi clipuri de pe Youtube.
Concret: agenţia Jazz Communication a făcut clipul de mai jos. Haios, pe o idee care tot circulă de vreo 2-3 ani pe net. Foarte frumos.
Iar cineva de la IQads a avut geniala idee să ia frame cu frame, să pună nişte screenshoturi şi să facă câteva comentarii, multe din ele explicative. Şi vorbim de o publicaţie care cocheta cu ideea de paywall. Nu, nu se pune că e la secţiunea showcase. Dacă îmi arătaţi pe Adsoftheworld vreun clip prezentat în modul ăsta, îl printez şi îl mănânc.
Sunday’s Media Recap
question_answer0
Instagram introduce 5 filtre noi şi schimbă puţin opţiunile prin aplicaţie. Detalii.
Skype a anunţat Translator Preview – un tool de traducere în timp real pentru o conversaţie pe voce. Detalii.
Larisa Petrini părăseşte Saatchi PR, Radu Florescu va prelua conducerea agenţiei Centrade PR (noul nume, începând cu ianuarie 2015). Detalii.
Mihaela Rădulescu a fost obligată de instanţă să şteargă nişte postări de pe Facebook. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: butoane call-to-action pe paginile de Facebook, video Analytics în Adwords, TVR nu mai cumpără Champions League, platforma mobuy s-a relansat, Andreea Raicu a plecat de la PrimaTV, Jurnalul Naţional are format mai mic.
Cele două filme de sâmbătă
question_answer0
IN Filme
The Hunger Games: Mockingjay – Partea I din ultima parte a trilogiei. N-are niciun sens ce zic, nu? Exact ca filmul! Teoretic era trilogie, dar s-au gândit să împartă filmul 3 în două. Proastă alegere, filmul ăsta a devenit un fel de moment de trecere care ţine 2 ore. Pentru fanii seriei o să fie foarte ok să o vadă pe Jennifer Lawrence transformată în Tomb Rider, iar pentru cei care nu sunt fani dar s-au uitat până acum, e un must, ca să poată înţelege ceva din toată povestea. Dar nu e nimic spectaculos, m-aş fi putut lipsi.
The Hobbit: The Battle of the Five Armies – ultima parte dintr-un Hobbit care a fost întins destul de mult. Practic, tot filmul e o mare bătălie finală, întâi cu dragonul, pe urmă între cele 5 armate. Chiar şi aşa, te ţine cu sufletul la gură, e bine făcut. Multă dramă, Evangeline Lilly e mişto de tot, dwarfii au câteva momente haioase. Se încheie frumos trilogia, merge văzut în perioada asta de sărbători. Prima oară când mă nimeresc la IMAX în lateral, chiar se vede excelent şi de pe ultimele scaune, deci #epebune ce zic ei cu ecranul ăla curbat.
Registrul comerţului e ca o misiune din Assasin’s Creed
question_answer0
IN Caterinci
Zilele astea iar mă distrez pe la Registrul Comerţului. Asta e, când conduci un imperiu financiar, trebuie să-ţi ocupi timpul şi cu chestii de genul ăsta. Şi tot plimbându-mă pe acolo, mi-am dat seama că orice interacţiune la Registrul Comerţului seamănă foarte mult cu misiunile din Assasin’s Creed.
În primul rând, nu poţi începe nicio misiune dacă nu faci înainte o misiune mai uşoară, exact ca în Assasin’s Creed. Aşa că eşti trimis la o papetărie şi iei un dosar cu şină. După ce ai dosarul, încerci să reiei misiunea, dar îţi dai seama că îţi mai trebuie un artefact: timbrul fiscal. Dacă eşti încăpăţânat, încerci misiunea fără artefact şi pierzi imediat.
Şi la fel ca în Assasin’s Creed, mori de mai multe ori până când reuşeşti. Reiei misiunile într-o veselie până când se aliniază planetele, stai la cozi, te lupţi cu nesimţiţi care se bagă în faţă, le înjuri pe duduile venite cu 15 dosare.
Şi încă o chestie care i-a inspirat pe creatorii jocului: orice interacţiune cu oamenii din jur poate fi periculoasă. Te loveşti de vreun cetăţean de pe-acolo şi ţi-ai dat peste cap misiunea.
PR stunt sau punct de cotitură?
question_answer1 comentariu
IN Web
Povestea e aşa. Sony Pictures a făcut un film în care James Franco şi Seth Rogen merg să-i ia un interviu lui Kim Jong-Un, dictatorul din Coreea de Nord (trailer mai jos). E o băşcălie americană cum se tot fac pe bandă rulantă la ei. Sony e în plin scandal după cineva le-a spart mailurile şi a început să dea publicităţii tot felul de conversaţii pe diverse teme. Între timp, nişte hackeri au ameninţat că toată lumea care merge să vadă filmul ăsta va avea de suferit, motiv pentru care cele mai mari lanţuri de cinema din SUA au ales să amâne difuzarea filmului, iar Sony a venit cu un statement pe tema asta.
Iar aici sunt două ipoteze: fie e un PR stunt menit să dea un imbold lansării pe VOD (video on demand, platforme gen Netflix, Hulu, Voyo), fie asistăm la crearea unui precedent extrem de periculos. Un hacker anonim ameninţă că se vor întâmpla lucruri rele dacă lumea nu face cum vrea el, şi ca urmaretoată lumea se conformează. Citeşte tot articolul
Am îmbătrânit
question_answer0
IN Casual stuff
Zilele astea am primit tot felul de propuneri de campanii/advertoriale, că doar e sezonul potrivit pentru aşa ceva. Dar una dintre propuneri a fost absolut stupidă, şi aş fi sancţionat-o imediat pe vremuri. N-aş fi stat pe gânduri nicio clipă! Aş fi dat cu ditamai agenţia de pământ, una pe care s-a mai întâmplat să o taxez pe aici. Dar acum m-am întors obosit acasă după o grămadă de treabă, pregătind ziua de mâine şi n-am făcut decât să dau din cap dezaprobator când am citit gogomănia. Probabil că am îmbătrânit.
Foto: Aging via shutterstock
Cum faci 240 de mii de euro în 2 zile
question_answer10 comentarii
IN Casual stuff
Încă de când s-au anunţat concertele Andre Rieu în România am zis că Eventim are nişte comisioane nesimţite. 64 de lei comision pentru un bilet la categoria VIP este enorm. La fel şi 52 de lei pe un bilet de 650 şi tot aşa. Comisionul este de 8%. În medie, cam aşa practică Eventim: între 9 şi 12%, uşor negociabil când sunt mai multe bilete. Şi pentru că eram curios câţi bani a reuşit să facă Eventim cu 4 concerte vândute în vreo 2 zile, am calculat câte locuri sunt şi comisioanele pentru fiecare zonă.
4 concerte X 12492 locuri, câte apar pe planul de pe site. ÎNSĂ vor fi multe invitaţii, asta e clar. Aşa că am tăiat un concert, mai mult de 12500 de invitaţii nu cred că vor fi. E foarte posibil să fie mai puţine invitaţii, dar nu-i nimic, rotunjim în favoarea Eventim.
Iată calculele: Citeşte tot articolul
Viziune şi branding pe o piaţă a discounturilor
question_answer0
IN Casual stuff
Încă de la lansarea brandului Kruger&Matz mi-a făcut o impresie plăcută Michal Leszek – fondatorul brandului şi directorul de marketing al companiei-mamă, Lechpol. Şi dacă tot era în vizită prin România, am profitat de ocazie şi m-am întâlnit cu Michal pentru a afla mai multe detalii. Teoretic ne-am întâlnit să vorbim despre brand, practic am vorbit mai mult despre el, că asta mă interesa. Povestea e clasică, băiatul rebel dintr-o familie bogată care s-a cuminţit şi a intrat în business. Familia Leszek a început afacerile în Polonia în 1990, iar astăzi Zbigniew Leszek, capul familiei, este în top 300 cei mai bogaţi oameni din ţară. Până să ajungă aici a pornit de la zero.
Michal a fost mai întâi muzician, se visa rockstar, dar a ajuns să activeze în domeniul financiar. A intrat în audit şi a început să facă bani mulţi şi să cheltuiască la fel de mult. Din câte am înţeles, viaţa pe care o ducea în momentul ăla era cam ca în „Wolf of Wall Street” 🙂
Şi la un moment dat pur şi simplu s-a liniştit, a intrat în afacerea familiei şi a început să înveţe despre marketing. Şi ca să poată experimenta cât mai bine, a creat de la zero brandul Kruger&Matz (a ales inclusiv numele), un fel de jucărie personală cu scop lucrativ. Evident, nu toată lumea are şansa să primească mână liberă într-o companie cu afaceri de zeci de milioane de euro, dar merită apreciat efortul. Mai apoi a avut la dispoziţie o reţea mare de distribuţie, sprijinul familiei şi liniştea necesară pentru a testa foarte mult. Citeşte tot articolul
Sociale
Descarcă gratuit eBook-ul
Statistici TopBlog
