Abonează-te la newsletterul Maison Créative ca să afli ce evenimente ți-am pregătit

Se dă o idee, se caută un student

question_answer0
IN Web

shutterstock_174966119_small

M-am întâlnit recent cu o prietenă care lucrează într-o agenţie şi are de ceva timp un proiect on hold. E o idee mişto, foarte utilă pentru întreaga industrie online, de care n-are timp să se ocupe. Aş fi ajutat-o eu, dar stau la fel de prost cu timpul, poate aţi observat asta din modul dezordonat în care apuc să scriu pe aici.

Aşa că ne-am gândit să căutăm un om care să se ocupe de proiectul ăsta sub îndrumarea noastră. În principiu e vorba de un blog/site non-profit, dar dacă se va dezvolta îndeajuns de mult încât să producă bani, totul o să ajungă la cel care se ocupă de proiect. E o idee care ar fi bine să se facă, ar folosi tuturor celor care lucrează în online şi din care nu vrem să scoatem niciun ban.

Noi punem la bătaie domeniu, găzduire, site, metodă de lucru şi câteva sfaturi legate de content din ce-am învăţat în ultimii 7-8 ani.

Se caută un student la comunicare sau marketing care e anul 2 sau 3 (poate şi master, dacă încă mai are timp) şi care e pasionat de online. Avantajul lui e că poate să-şi facă mâna, poate să înveţe cum funcţionează un proiect de publishing şi să mai audă cum e viaţa de agenţie, cu puţin noroc prinde şi o recomandare pe vreun job de junior. În plus, îşi face singur cartea de vizită. Dacă totul merge bine, în câteva luni va putea să spună că se ocupă de proiectul X şi lumea să ştie despre ce e vorba.

Recapităm: dacă eşti student la comunicare sau marketing, vrei să lucrezi în online când te faci mare şi ai nişte timp liber (câteva ore pe săptămână în principiu), scrie-mi un mail pe alex [at] hoinaru.ro şi spune-mi în 2 paragrafe cum ai ales zona de marketing&comunicare şi de ce vrei să lucrezi în online. Deadline: 1 februarie.

PS: Nu e musai să fie din Bucureşti 🙂 Ar ajuta, dar nu e obligatoriu.

Foto: Content via shutterstock

Divan Express: sub aşteptări

question_answer12 comentarii
IN Casual stuff

divan_express

De când s-a deschis Divan Express la Romană am tot zis că ajung, dar a venit iarna cu aglomeraţie, cadouri, Crăciun, sarmale, cârnaţi şi n-am mai ajuns în zonă la o oră rezonabilă. Mi-am făcut drum abia săptămâna trecută cu o foame moderată şi nişte aşteptări destul de ridicate. Speram la ceva mai bun decât Calif, sau măcar la fel.

Divan Express impresionează prin formă, dar dezamăgeşte rău la conţinut. Meniul nu e extrem de diversificat, dar e decent. Eu am ales un Peynirli Kebap de pui, al doilea din listă după cel clasic. Carne, brânză turcească Kars Gravyeri, vinete coapte, cartofi prăjiţi, castraveţi muraţi totul pus într-un ambalaj foarte frumos de carton, în genul celor de plăcintă de la McDonald’s şi vândut cu 10 lei. Celelalte reţete sunt ceva mai interesante, dar şi mai scumpe: Bursa cu miere picantă şi rucola (14 lei), Izmir cu sos de trufe (12 lei), Mersin cu avocado (15 lei) şi Tabakta care e 19 lei şi e la farfurie. Mai au chestii vegetariene, hummus, ciorbe şi câteva deserturi. Meniul complet aici (e jos butonul Menu).

Cum ziceam, ambalajul e frumos, locul e decorat mai drăguţ decât la Calif, pungile în care iei la pachet arată de parcă ar fi de la vreun brand de haine.

Dar gustul e absolut banal. Lipia mi s-a părut cam moale şi cam pufoasă, carnea e corect făcută dar n-are niciun condiment deosebit (sau nu s-a simţit), iar brânza aia turcească este extrem de sărată. Taie orice alt gust al ingredientelor. Kebapul a fost potrivit ca mărime, merge mâncat pe fugă dacă nu vă e prea foame şi dacă treceţi peste gustul ăla de brânză. Sunt curios să încerc şi varianta cu sos de trufe, care n-are brânză printre ingrediente şi revin cu impresii.

Nu faceţi update la Android 5.0 pe Nexus 7!

question_answer18 comentarii
IN IT

nexus7_nexus10_loliipop_update

Folosesc de un an jumate o tabletă Nexus 7 (2012) şi până acum o săptămână am fost extrem de mulţumit. Nu mă joc, nu mă uit la filme, se mişcă suficient de bine pentru browsing, pocket, facebook, instagram, duolingo şi alte 2-3 aplicaţii. Sau se mişca, mai bine zis. A venit updateul la Android 5.0 Lollipop, l-am instalat, tableta a devenit inutilă. Pur şi simplu nu mai putea fi utilizată. Crashuri peste crashuri, freeze de 1 minut, lag şi bateria ţinea vreo 10 ore în standby. Am scos-o de la încărcat seara, dimineaţă era la 15%. Probabil că versiunea a 2-a (2013) se descurcă bine, dar dacă aveţi primul model de Nexus 7 nici nu vă gândiţi să faceţi update.

Dacă cumva aţi greşit-o deja, există o singură soluţie: downgrade. Vă întoarceţi la Andoid 4.4.4 (Kitkat) şi lumea va fi din nou un loc frumos. Cum faceţi asta? Cu un mix de tutoriale.

Primul e aici. Un alt tutorial e aici.  Citeşte tot articolul

O aberaţie mică

question_answer7 comentarii
IN Casual stuff

pista_caleavictoriei

Am văzut poza asta la un articol cu ceva protest al bicicliştilor şi mi-am adus aminte de o chestie despre care voiam să scriu de mult. Lăsând la o parte faptul că pista de biciclişti de pe Calea Victoriri e în mare parte inutilă, mi-a sărit recent în ochi o aberaţie bonus: banda pentru bicicliştii care fac dreapta. După cum puteţi vedea şi în imaginea de mai sus, deştepţii care au făcut amenajarea au îngustat trotuarul ca să facă loc pentru această bandă în plus. Pentru că circulau atât de mulţi biciclişti, încât era nevoie să nu se mai creeze ambuteiaje, iar cei care fac la dreapta să aibă banda lor.

Deci nu era suficient că au luat o bandă auto pentru biciclişti şi una pentru pietoni, pe anumite porţiuni au redus din aia pentru pietoni ca să favorizeze bicicliştii? De ce? Pentru că avem disperaţi ca Ariel, care ţipă în gura mare că vor drepturi. Eh, şi aici chiar că mă revolt, mai ales că sunt 100% îndreptăţit.

Deci maşinile nu au bandă specială de făcut la dreapta, dar au bicicletele. Maşinile pot aştepta una în spatele celeialalte – îngreunând traficul şi poluând mai mult zona, bicicliştii nu pot aştepta unii în spatele celorlalţi, în improbabila eventualitate a supra-populării acelei căi de acces. E ca la avioane: „în eventualitatea puţin probabilă a întâlnirii dintre 2 biciclişti pe acelaşi sens de mers”, cel care face la dreapta are banda lui. Ca să nu deranjeze. Pentru că n-ar putea să intre pe contrasens preţ de 10 secunde! Dacă vine fix atunci un alt biciclist din sens opus? Doar nu-i punem pe aceşti zei pacificatori şi nepoluanţi ai şoselelor să aştepte vreo secundă.

Şi mai e o chestie: pentru că au luat din trotuar, eu sunt discriminat de două ori. Nu era suficient că mi-au luat o bandă pentru autoturisme, m-au şi înghesuit la semafor. Fix acolo unde se strânge lumea să aştepte culoarea verde, acolo avem spaţiu mai îngust, pentru că e necesar să nu aştepte bicicliştii. Eu, ca pieton, dacă vreau să merg în continuare pe Calea Victoriei trebuie fie să mă strecor printre oamenii care traversează, fie să aştept. Sunt discriminat şi ca pieton, şi ca şofer. Pentru că există nişte cetăţeni biciclişti care au ţipat atât de mult şi atât de des încât s-a ajuns la discriminare pozitivă.

Foto via

Sunday’s Media Recap

question_answer0
IN Sunday's Media Recap

Facebook a lansat Facebook @ Work – o aplicaţie disponibilă momentan doar pentru iOs. Detalii.

DigiSport va începe să transmită Liga I şi Cupa Ligii. Detalii.

Adweek a preluat toate siteurile deţinute de MediaBistro şi a format Adweek Blog Network. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Google permite siteurilor social markup, update pe secţiunea video a Facebook, uTok Dorel, a început să emită Realitatea Plus, Diva Universal înapoi la RCS, Playboy România are alt editor, rebranding Cheque Dejeuner, identitate vizuală nouă pentru Electrolux, Twitter Hatch.

Cele două filme de sâmbătă

question_answer1 comentariu
IN Filme

Birdman – cele mai multe nominalizări la Oscar. Statistic vorbind, asta înseamnă că e un film greu de digerat, overrated, neînţeles de majoritatea spectatorilor. Şi Birdman nu iese din statistică. Lumea o să-l vadă pentru că e nominalizat la Oscar. E atât de încâlcit şi cu o poveste atât de fadă încât are mari şanse să câştige câteva premii. Jocul bun, realizarea impecabilă, dar întâmplările sunt când bizare, când banale. Un film pentru care aveţi nevoie de o anumită dispoziţie (ceva spre melancolie poate).

Hacker – o alegere bună în cazul în care vă plac filmele cu chinezi. Pe mine m-a cam obosit că s-a vorbit mult într-o limbă pe care n-o înţelesg. La un moment dat apare băiatul din Thor şi joacă rol de hacker şmecheraş, trecut prin puşcărie – deci bun la bătaie. Imaginaţi-vă un Jackie Chan meets Steve Jobs şi Neo din Matrix. În afară de Chris Hemsworth nu sunt cine ştie ce actori, aşa că trebuie să fiţi cu adevărat pasionaţi de subiect ca să alegeţi filmul ăsta.

Nopţi de povestit nepoţilor. Sau măcar prietenilor 🙂

question_answer10 comentarii
IN Branded

nopti

Majoratele au adus şi primele nopţi cu adevărat memorabile la noi în liceu. Or mai fi fost şi altele înainte, dar nimic nu se putea compara cu un majorat. Pentru toţi puştii de vârsta mea momentul ăla însemna două lucruri: că e legal să bei alcool şi că poţi să-ţi iei carnetul. După cum s-a văzut ulterior, eu m-am axat pe partea a doua :))

Dar ţin minte că un majorat a fost cu adevărat demn de poveşti. Cred că era prima oară când toată gaşca putea să bea alcool, aşa că ne-am dus într-un bar şi am început să comandăm vodkă şi whiskey. Chelnerul s-a uitat la noi, ne-a cerut buletinele, şi pentru că erau cu noi şi nişte băieţi mai mici, a adus Cola pentru toată lumea :)) Până la urmă am scăpat de minori şi ne-am mutat în alt bar, unde aveam impresia că o să bem până dimineaţă. Ne-am cherchelit imediat, aşa că la ora 9 eram în faţa liceului şi cântam melodia lui Dan Spătaru – „Drumurile”. I-am dedicat-o directoarei care avea la vremea aia casa în curtea Şcolii Centrale şi am plecat mai departe spre Piaţa Romană.  Citeşte tot articolul

Evoluţie

question_answer0
IN Casual stuff

Îmi place mult cum a evoluat Sarto în ultimii 3 ani. Un brand construit de nişte băieţi cu ambiţie, care creşte constant pe bucăţica lui.

România asistaţilor sociali

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

Ştiţi că s-a discutat recent despre ajutoarele pe care le dă Statul Român săracilor. E vorba de nişte alimente pe care unii săteni de prin Mureş s-au apucat să le vândă ca să facă şi ei un ciubuc. M-am minunat de situaţie, am dat din cap dezaprobator şi am pus totul pe seama provincialismului. Aia e, oameni de la ţară, fac un ban de o cinzeacă, iar statul le dă bani când ar trebui să le dea una peste ceafă şi să-i trimită la muncă. Asta până să-mi povestească un prieten o întâmplare reală, cu un vecin.

Omul a muncit la un moment dat, până când a intrat în şomaj. Are o casă închiriată din care face nişte bani, are o soţie care munceşte, mai are ajutoare de la părinţi, mai face un ciubuc în stânga şi în dreapta, aşa că de vreo 2 ani stă fără job. A trecut şi ajutorul de şomaj, acum e în categoria persoanelor defavorizate. Aşa că s-a dus şi a stat la nişte cozi enorme, iar mai apoi a cărat baxurile de ulei şi făină până acasă, ca orice om amărât.. A durat cam mult, dar n-a fost nicio problemă, copilul era cu bona, ca în fiecare zi.

Earned media şi statistici

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

utok_dorel_1

Voi fi foarte scurt, că e deja bine acoperit subiectul telefonului Dorel de la UTOK.

Dincolo de comentarii, de critici şi de vorbe de laudă, rămân cel puţin 6 (şase) articole pe nişte bloguri importante de la noi. 1, 2, 3, 4, 5, 6. Şapte, dacă îl punem şi pe ăsta la socoteală. Plus articole în publicaţiile de specialitate şi în câteva generaliste. Totul free, totul obţinut cu o singură idee de nume. Peste câteva luni lumea n-o să mai aibă nicio părere despre asta, dar o să-şi amintească de ăia cu telefonul „Dorel”. Nu e rău atâta awareness pentru un simplu comunicat de presă trimis într-o zi de marţi. Citeşte tot articolul

Despre name dropping şi impostură

question_answer0
IN Casual stuff

Trebuie să recunosc că mă folosesc şi eu uneori de name-dropping. Destul de rar, dar se mai întâmplă, uneori ajută. Totuşi, niciodată n-am aberat pe tema asta. Nu m-am apucat să inventez situaţii, să mă laud cu oamenii pe care nu-i cunosc, cu clienţi pe care nu i-am avut. Ştiu o grămadă de oameni care fac asta fără ruşine şi îi evit pe cât posibil.

Şi când faci asta într-o conversaţie fără vreun scop comercial e ok, dar când vinzi ceva folosindu-te de tehnica asta, se cheamă reclamă mincinoasă şi ar trebui sancţionată ca atare. Am primit azi un mail care se încadrează undeva la limita dintre name dropping şi impostură. Se fac ceva cursuri de actorie cu nişte profesori şcoliţi prin America. Unul dintre profesorii-actori este Mihaela Mihuţ – de care n-am auzit niciodată şi care nu cred că are vreo legătură cu Mariana Mihuţ. Iar capul de afiş este Con Horgan – „cunoscut pentru rolul său din Batman Begins (2005)”. Ce tare! Oare cine o fi tipul ăsta, că nu-mi sună cunoscut numele. Şi-l caut pe google. Apar vreo 2-3 poze + un link la IMDB unde n-are poză, dar unde scrie tot că e cunoscut pentru rolul din Batman Begins. Hai să vedem exact ce rol a avut omul, că au trecut 10 ani de la film, nu mi-l mai amintesc foarte bine. Citeşte tot articolul

Sociale

Dă-mi un ecler!

Cumpără de pe eMAG cu acest link

Descarcă gratuit eBook-ul

ebook Digital Recap 2022
Hoi.La.Minut

Pe scurt:

Statistici TopBlog

Clasament TopBlog
Meniu