Simpatic 😀
Aberaţii în lanţ cu Primăria Sectorului 6
În zona în care (încă) locuiesc era până mai ieri paradisul locurilor de parcare. Tot betonul pe care îl vedeţi era acum câţiva ani un mare maidan. După Revoluţie, au rămas ani buni mormane de pământ pe spaţiul ăla. Legenda locală spune că era în proiect un teatru, care să vină ca opţiune secundară de divertisment după cinematograful Pacea (sala în care e Teatrul Masca în prezent).
Cred că abia prin 1995 s-a strâns pământul respectiv, care avea şi o mulţime de moloz, resturi de pe şantier etc. Blocurile din jur au fost terminate în ’88-’89, probabil n-a mai interesat pe nimeni igienizarea după căderea lui Ceauşescu. Cert e că a rămas acel spaţiu generos pe care au apărut la un moment dat garajele. Erau probabil vreo 200 de garaje de tablă şi beton care adăposteau mese de ping-pong, butoaie cu varză, truse de scule, saci de haine, uneori chiar şi maşini. Frecvent se întâmpla să mai ia foc un garaj, veneau pompierii, se strângeau copiii. La un moment dat primăria de sector s-a hotărât să civilizeze zona, aşa că au dărâmat toate garajele, mai ales că erau amplasate ilegal. Şi au făcut în loc o mare parcare. Citeşte tot articolul
De râsul curcilor
De câteva săptămâni se promovează intens catalogul Panini cu Liga I. Da, nu e glumă, în 2015 cineva s-a gândit să printeze o cărticică pe care copiii să lipească nişte stickere cu fotbalişti din campionatul intern. Acum 20 de ani chestia asta mi s-ar fi părut fabuloasă, doar că între timp s-au întâmplat 2 lucruri: am crescut şi jumătate de ţară şi-a pus internet.
Puştii din ziua de azi îşi cumpără cartonaşe de-alea în FIFA (secţiunea se cheamă FifaUltimateTeam), joacă cu fotbaliştii care le pică în pachete, iar noi tipărim. Sigur, e un clasic, e pentru colecţionari, blabla. Dar cine naiba o să se bucure când pică Rusescu? Sau Ţucudean?
Din ce-am înţeles, preţurile vor fi moderate: 2,2 lei per plic (5 stickere într-un plic). Nu ştiu ce bani mai primesc puştanii în ziua de azi, eu cred că aveam în şcoala generală echivalentul a 10 lei pe săptămână. Abia dacă iei 5 plicuri cu banii pe o săptămână + vreun rest rămas de la pâine.
2014 Media Recap
A venit momentul ăla din an în care lansăm 2014 Media Recap. E deja o tradiţie, joi am prezentat în avanpremieră ebookul la sediul Golin.
Rubrica Sunday’s Media Recap e în al cincilea an de existenţă deja, colaborarea cu Golin e la ediţia a 3-a. M-am bucurat la începutul anului, când m-au întrebat mai mulţi oameni când urmează să lansăm ebookul. Ştiu că mulţi îl consideră util, eu verific lucruri constant, mai ales că am câte un exemplar printat din fiecare ediţie (nu săriţi, au ieşit foarte puţine, dacă e cerere putem să facem un deal cu GSP 😀 ).
După ce daţi click pe butonul de mai jos (dacă n-aţi dat deja) o să ajungeţi într-un landing page care conţine linkuri de download către ediţiile de până acum + nişte linkuri de share pe reţelele de socializare. Ne-ar ajuta să îl daţi mai departe. De asemenea, orice feedback ajută. Faţă de prima ediţie, materialul ăsta a evoluat foarte mult datorită oamenilor care s-au obosit să scrie 2 rânduri de critică. Citeşte tot articolul
Sunday’s Media Recap
eMag lansează Wink şi Star-Light, două branduri proprii de electronice şi electrocasnice low-cost. Detalii.
Alex Negrea a lansat ebook-ul Marketing şi Comunicare pe Facebook în 2015. Detalii.
Google indexează în timp real tweeturile publice. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: LookTV şi Look Plus în pachetul RCS-RDS, Tinder cu plată, Facebook Place Tips, Quick Promote de la Twitter.
Jurnalism şi social media
Să mai dăm şi exemple pozitive, că de alea negative cred că ne-am săturat.
Povestea e aşa: ieri toată lumea dădea share la o chestie legată de vizita lui Iohannis. „Vai, ce tâmpiţi”, „Click aici să vezi o gafă legată de preşedintele Iohannis” bla bla. Click bait.
N-am avut timp să dau click, aşa că am reţinut doar că-i ceva în neregulă legat de o vizită. Nu ştiam unde, nu ştiam care e povestea, ştiam doar că e cu Iohannis şi că e nasol.
Seara, mi-a apărut în newsfeed postarea pe care o puteţi vedea în dreapta. Un scurt rezumat care îndeplinea nişte reguli, răspundea la nişte întrebări simple: ce s-a întâmplat, unde, cu cine. E drept că n-am dat click, informaţia era suficientă, dar asta m-a făcut să apreciez ce se întâmplă cu Adevărul în social media. Că puteau şi ei să facă click-bait foarte bine, toată lumea face.
De-aia am strâmbat din nas când i-a luat lumea apărarea lui Lucian Mândruţă, noul consultant pe social media de la Ringier. Mi se pare super amuzant că în ştirea de pe Pagina de Media s-a dat chestia asta drept exemplu al contribuţiei lui Mândruţă.
Despre fake experts în Business News
Acum vreo lună mă întreabă domnul Bunoiu ce le-aş transmite eu oamenilor de business din Oradea în legătură cu comunicarea online dacă aş avea ocazia. M-am gândit puţin şi i-am zis că le-aş transmite exact ce le-aş transmite tuturor oamenilor de business de pe lumea asta: să se ferească de toată gaşca de specialişti de carton care practică preţuri de dumping, dau ţepe şi fac treabă de mântuială.
Ceea ce am şi povestit, pe scurt, într-un articol pentru revista Business News, patronată de domnul mai sus menţionat. Şi pentru că în revista respectivă jumate din articole sunt în engleză, iar jumate în română, am fost publicat cu traducerea, pe care o vedeţi în dreapta.
Subiectul e amplu, aş putea să vorbesc despre asta o grămadă. Mai ales că la noi la întreprindere ne-am nimerit să reparăm de multe ori stricăciuni făcute de astfel de „experţi”. Şi sunt o grămadă de poveşti pe care le-am auzit, inclusiv fani cumpăraţi din Asia, baze de date cu milioane de mailuri sau leaduri false.
30 de proiecte mici în 30 de zile
Un tip din Constanţa, Sorin Amzu, şi-a propus să lanseze 30 de proiecte mici în interval de 30 de zile. A lansat deja vreo 9, printre ele: Îţi scrie conţinut pentru blog, Îţi citeşte mailurile lungi şi îţi trimite un rezumat, îți face o copertă pentru cartea de pe Kindle sau îți citește cu voce tare un text scris de tine. Detalii găsiți aici.
Mie mi-a plăcut că face experimentul ăsta mai ales în privința timpului. La Școala ADC*RO țin minte că ni s-a cerut să scriem de câteva ori 60 de idei legate de un anumit subiect în 60 de minute.
90% din ele au fost extrem de proaste, câteva decente, dar e un antrenament excelent pentru munca într-un ritm alert. În plus, e suficient să ai o singură idee foarte bună pe care mai apoi să construiești.
O veste bună şi o veste rea
Începem cu vestea rea, că noi suntem nişte optimişti incurabili: n-o să vă iasă din cap prea curând melodia asta tâmpiţică după ce o ascultaţi.
Vestea bună e că cel care a dat aprobarea să se copieze spotul ăsta o să-şi caute în curând joburi joburi joburi, joburi joburi joburi.
PS: Probabil că a fost cam aşa dialogul „uite, vream să ne faceţi un spot exact aşa” – „dar ştiţi, noi suntem o agenţie creativă, putem să venim cu idei mai bune!” – „nu, eu vreau fix aşa!”.
Refuz să cred că în 2015 vreo agenţie îşi mai permite să copieze un spot cap-coadă şi să spere că scapă fără să observe nimeni. Mai ales pe net.
Poveste cu final aşteptat
Am avut ocazia să-l văd pe Adrian Sârbu de câteva ori, în diferite contexte în care participa ca speaker. Întotdeauna m-a fascinat personajul, are o atitudine ce te duce cu gândul la un cap mafiot, sau la un senior din Evul Mediu. Altfel zis, un tătuc trecut prin multe, care e pregătit pentru orice.
Sunt parte din generaţia PRO, am crescut cu fascinaţia asta pentru Sârbu şi tot ce-a construit. Ţin minte că la mijlocul anilor ’90 nu exista job mai bun decât în ProTV. Se formase o legendă conform căreia angajaţii din trust câştigau extrem de bine, duceau o viaţă fără griji şi erau ACOLO, în locul în care se trăia visul capitalist de după Revoluţie.
A devenit CEO al CME, iar la momentul ăla am considerat că e cu adevărat uriaş. Cumva, credeam că asta validează şi afacerile din România, că le face 100% curate. Acum sunt convins că la nivelul ăla n-ai cum să faci totul curat. Sau, mai bine zis, ca să ajungi la nivelul ăla, nu se poate să fi făcut totul 100% curat. Mult timp l-am considerat intangibil crezând că are în continuare aşi în mânecă din filmările făcute la Revoluţie. Toate filmările din sediul CC îi aparţin, probabil că sunt o mulţime de lucruri care s-au întâmplat acolo şi care n-au fost publicate. Citeşte tot articolul
Starea naţiunii – faza pe facultăţi
Am anunţat acum câteva săptămâni că o prietenă caută pe cineva care să se ocupe de un proiect, iar eu dau o mână de ajutor. Am primit câteva zeci de înscrieri, le-am analizat şi am tras nişte concluzii. Din păcate, sunt văicăreli clasice de tipul „nu vine nimeni din urmă”. Cred că fiecare generaţie a zis asta, însă pe vremea mea… 😀
A fost un bun prilej să văd cum reacţionează studenţii care au ceva timp liber şi vor să lucreze în zona de online. Două tipuri de probleme: de formă şi de atitudine. Alea de formă sunt perfectibile, celelalte nu prea.
1. Dacă eşti student şi ai un deadline lejer, nu te grăbi să trimiţi aplicaţia pentru că vei ajunge să faci typos. Şi nu vrei să faci typos într-un mail în care trebuie să demonstrezi că eşti bun.
2. Când aplici pentru un proiect de publishing, ar fi mişto să încerci să scrii cu diacritice. Nu e obligatoriu, nici eu nu scriu în toate situaţiile cu diacritice, dar măcar când sunt chestii mai importante.
3. Stick to the brief. Dacă ţi s-a cerut să spui ce culoare îţi place, nu ajută pe nimeni să spui şi ce maşini îţi plac, şi care e numărul tău de la pantofi, şi ce muzică asculţi. Citeşte tot articolul
Dă-mi un ecler!
Cumpără de pe eMAG cu acest link
Ce mai zice lumea.
- maxu la Mi-am instalat aplicaţia P-app de la Interparking
- C la Am luat un aspirator de spălat canapele şi covoare
- eBogdan la Cum să asociezi RoPay cu contul tău de ING?
- hoinaru la Opinie nepopulară despre comasare
- Nestian la Nu cred că o să mă uit la noua serie Harry Potter
- Alin la Opinie nepopulară despre comasare
- hoinaru la Vă recomand Masterul de Istoria Ideilor, Mentalităților și a Culturii de Masă
- hoinaru la Vă recomand Masterul de Istoria Ideilor, Mentalităților și a Culturii de Masă
















