I’m like Hugh Hefner… minus the mansion, the exotic cars, the girls, the magazine and the money.
So basically, I have a robe.
—
My girlfriend says she enjoys sex more whilst on holiday.
Well, I can tell you, that was an awkward postcard to receive.
—-
I think the best thing about Christmas is waiting to see what Christmas movie North Korea has allowed us to watch.
via Sickipedia
M-am uitat la primul episod din noul serial produs de HBO Europe fiind convins că o să-mi placă. Din păcate, serialul e slab documentat, iar scenariul e plin de momente ilogice.
Niște recuperatori versați se apucă să taie un cadavru ziua în amiaza mare la câteva zeci de metri de o șosea circulată, personajul principal e taximetrist dar îl pune pe altul să conducă până la un spital, șoferul de ocazie merge de parcă ar avea zi liberă, șeful cel mare nu e nici cizelat, pe modelul Dorin Cocoș, dar nici nu e un interlop adevărat, un gigel care trebuia să plătească taxa de protecție se revoltă total neverosimil etc.
Toate astea răpesc câte puțin din farmecul poveștii, care chiar are potențial. Mai vedem încă 2-3 episoade, poate își revine.
Nu mai zic de înjurăturile prost plasate, uneori inutile, alteori lipsă. Plus că actorii din rolurile secundare sunt tare slabi. Păcat de banii investiți, cei de la HBO chiar se străduiesc.
Toată presa din Anglia vorbește despre asta, probabil că e adevărat. Cu 6 luni înainte de expirarea contractului, cei de la Liverpool încă n-au anunțat nicio prelungire pentru căpitanul-simbol. Probabil că mâine se vor anunța detaliile, Gerrard pleacă de la Liverpool fără să-și îndeplinească cel mai mare vis: titlul în Premier League.
A fost de două ori foarte aproape, prima dată cu Torres în rol de golgheter, a doua oară cu Suarez, Sturridge și Sterling în față. De fiecare dată au câștigat echipe din Manchester. Probabil că fără celebrul slip din meciul cu Chelsea din sezonul trecut ar fi reușit să aducă titlul pe Anfield. Așa a fost să fie, căpitanul iese din scenă într-un moment în care prestațiile sale sunt tot mai slabe, iar jocul lui Liverpool nu merge.
Thank you, Stevie!
https://www.youtube.com/watch?v=avyMpJLasow
It was a very good year…
Se termină pe plus 🙂
A fost un an lung, cât vreo 3 la un loc. Îmi propusesem să fie un an mai liniștit, până la urmă am bătut iar țara în lung și în lat. Mă bucur că am ajuns și anul ăsta la FITS, mă bucur că am avut o vacanță memorabilă cu o gașcă mișto, plus două săptămâni de vis cu familia Ideo Ideis.
Mulțumesc tuturor celor care au dat pe aici în 2014, YOY avem creștere de 104% 🙂 La anul îmi propun să mă ocup ceva mai bine de locul ăsta.
Vă doresc tradiționalul „Un an nou!”
Profit de vacanţa de iarnă să mai citesc şi ce-mi place, aşa că mi-a picat în mână „Douăzeci de ani în România (1889 – 1911)” o carte apărută la editura Humanitas, colecţia Vintage. Autoarea este Maude Rea Parkinson, o irlandeză aventurieră care a venit în România la sfârşitul secolului XIX ca să predea engleza.
Întotdeauna este foarte amuzant când au loc alegeri generale. Conservatorii şi liberalii sunt ocupaţi până peste cap cu campania şi pretutindeni se ţin întruniri. Când începe ziua alegerilor, începe şi distracţia. (…) Înăuntrul secţiei de votare se află, pe lângă oficiali , câte un reprezentant al fiecărui partid, conservator sau liberal, care studiază foarte atent fiecare votant şi are grijă să voteze corect. Se practică foarte frecvent înşelătoria, aşa că amândoi trebuie să fie atenţi. Într-un fel sau altul, numele unor persoane de mult decedate sunt introduse pe listele electorale; am auzit pe cineva spunând la una dintre alegeri: „Pe vremea lui, tata nu avea drept de vot, bine că-i dau dreptul acum, când a murit”.
Autoarea mai povesteşte şi că trenul spre Viena urcă mai greu odată ajuns pe Valea Prahovei, iar după ceva timp „trenul face popas în vârful trecătorii, la Predeal. Gara este construită astfel încât jumătate se află pe teritoriul României şi jumătate pe cel al Ungariei.”
Despre turismul de la 1900, numai de bine:
Pe lângă băile de iod, sulf şi nămol, există Băile Govora şi Călimăneşti, sprijinite de stat, aflate în minunate zone ale Carpaţilor. (…) Cazarea la aceste izvoare este din păcate destul de proastă, deşi preţurile sunt exorbitante.
La fel ca acum.
Lista de asemănări dintre România de azi şi cea de acum 100 de ani continuă 1, 2, 3, 4 şi 5. Cert este că societatea românească are o imagine puternic romanţată despre perioada interbelică. După 50 de ani de comunism, am avut nevoie de încă vreo 25 ca să realizăm că ne-am întors de unde am plecat. Nu s-a schimbat decât decorul.
Au trecut mai bine de 6 luni de când a început iureşul în ProTV. A plecat echipa de PR, s-au schimbat vedetele, Antena 1 a luat tot ce se putea. Hai să vedem un bilanţ provizoriu, că s-au încheiat primele sezoane în care ar fi trebuit să rupă norii Antenele.
Masterchef o duce excelent, Adi Hădean a povestit puţin din culise. Hell’s Kitchen a fost constant pe locul 2, juriul de acolo a devenit mai isteric şi mai vulgar odată cu trecerea în cealaltă tabără.
Vocea României s-a reinventat odată cu venirea lui Chirilă. Lumea a urmărit cu interes emisiunea, s-a comentat la fel de mult ca pe vremea Monei Segall, nu prea se simte că a plecat mare parte din echipă. Parcă baletul e mai slab.
X Factor a rămas o emisiune de categoria B. Cu tot cu Bănică şi Horia Brenciu, tot nu s-a uitat lumea. Ok, publicul de la Antene a rămas, dar nu s-a produs niciun transfer de telespectatori. Drept urmare, un episod din Las Fierbinţi a reuşit să aibă audienţă dublă faţă de finala X Factor.
Probabil că şi Românii au talent o să se descurce la fel de bine fără Mihai Petre. Între timp, emisiunea Dansează printre stele a ajuns pe locul 3 de câteva ori şi a fost oprită mai repede.
În rest, numai de bine. ProTV a cumpărat din nou UEFA Champions League, după ce ani la rând s-au identificat cu competiţia asta. Marţi şi miercuri de la 21:45 o să ascultăm iar imnul UCL, Pro a cumpărat opţiunea free to air. Sunt în pregătire două formate noi, staţiile radio au fost vândute către RCS RDS. Mediafax o duce rău de tot după ruptură, cu ANAFul pe cap şi Orlando Nicoară plecat de la conducere.
Impresia mea după aceste luni e că lituanianul venit la conducerea grupului Pro face treabă bună. A vândut sau scăpat de ce nu era profitabil, a păstrat miezul trustului şi construieşte o grilă care poate să menţină poziţia de lider. De partea cealaltă, Antena s-a lămurit că nu poţi face minuni aruncând cu bani în nişte oameni din Pro. Mai ales dacă nu reuşeşti să rezolvi imaginea aia oribilă din liveuri.
Twitter lansează Mobile Tweet Analytics pentru iOs. Detalii.
După câţiva ani de absenţă, revista CHIP revine pe piaţă. Detalii.
DolceSport a cumpărat drepturile de televizare pentru Uefa Champions League, ProTV are opţiunile free to air. Detalii.
RCS RDS a cumpărat posturile de radio ProFM, InfoPRO, MusicFM şi Dance FM. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: social media în România (decembrie), video module pe Facebook, Stickered app, buton sell something.
Privim de vreo 2 ani cum tot mai mulţi şmecheri ajung la puşcărie. Însă n-am auzit de prea multe cazuri în care averile dobândite ilegal să fie confiscate. Iar băieţii deja s-au obişnuit cu ideea, ba chiar consideră că e un sacrificiu care merită.
Ia uitaţi ce discuta cu soţia un director din Primăria Capitalei:
Mădălin Dumitru: M-am gândit la alții și alții, la enigmele tale de care mi se rupe-n paișpe și care la un moment dat m-au înrăit și-am zis: Ce o să fac? Trei ani de puşcărie, cinci, opt, nouă, cincişpe şi tot scap. Și?
Păi nu merită să faci 3-5 ani de puşcărie pentru un teren intravilan în judeţul Dâmboviţa de 500 metri pătraţi, un teren intravilan în Bucureşt 220 de metri pătraţi, trei apartamente în Bucureşti, două case de locuit, în Capitală şi Ilfov, un spaţiu comercial de 1.000 de metri pătraţi, în Dâmboviţa şi 150.000 de euro în conturi? Cum să strângi toate astea într-o viaţă de om când salariul la primărie e de 2500 de lei pe lună? După 5 ani, omul se întoarce liniştit la vilele alea.
Ce mai înseamnă 5 ani de puşcărie în ziua de azi? O nimica toată!
Practic, denumirile alea sunt total inutile, din moment ce trebuie oricum să te uiţi pe ingrediente. De exemplu, la Trenta, Capriciossa este cu ardei, pui, salam, mozzarella şi ciuperci, la Presto e cu măsline, cârnaţi şi şuncă. Prin alte părţi are măsline şi n-are ciuperci, are cârnăciori şi n-are salam. E chiar aşa de greu să se facă o asociaţie a pizzarilor care să reglementeze treaba asta? Să pot comanda toată viaţa Capriciossa sau Prosciutto e funghi fără să fie nevoie să mă uit pe ingrediente. Serios, pierd o grămadă de timp încercând să-mi aleg pizza, şi de multe ori se întâmplă să-mi fie foame.
Deci hai să rezolvăm problema asta şi pe urmă putem să ne ocupăm şi de autostrăzi.
După ce ne-au dat pe spate cu House of Cards, băieţii de la Netflix vin iar cu ceva mişto. Pe 12 decembrie au lansat primul sezon din Marco Polo. Sunt 10 episoade cu diverşi regizori şi scenarişti, iar din primele episoade pare să fie foarte tare. Fiecare episod are o oră şi sunt urmărite începuturile lui Marco Polo la curtea lui Kublai Khan, nepotul lui Genghis Khan.
E pe stilul ăsta nou de a face seriale: costume mişto, decoruri, imagine bună, nişte sex + bătaie. Reţeta Game of Thrones, cum s-ar zice.
Nu sunt un fan al spălatului de vase. Mă mai lovesc de burete din când în când, fără să existe legături prea strânse. Totuşi, mi se pare rezonabil ca de sărbători să contribui ceva mai mult la treburile casei. E normal, sunt mai multe mâncăruri de pregătit şi mult mai multe vase de spălat. Parcă nu e ok să le spele tot doamnele din viaţa noastră, chiar dacă s-au obişnuit cu lenea noastră şi nu mai au mari aşteptări. Însă putem noi, ca oameni, să le depăşim aşteptările? 😀 Eu cred că putem!
Aşa că am răspuns cu curaj invitaţiei lui Adi Hădean de a mă alătura în echipa naţională a spălătorilor de vase, echipă susţinută de Fairy România. Aveţi mai jos un video cu cele mai bune momente ale mele pe terenul de joc, comentate magistral de Mihai Mironică.
