You’re riding high in April, Shot down in May
Dragă 2013, pa. Ai fost prost. Noroc cu o gaşcă foarte mişto de prieteni, altfel ai fi fost foarte prost, poate cel mai prost an ever. Dar am scos-o la capăt fără pagube prea mari. În 2013 am pierdut pe cineva drag, dar am câştigat o mulţime de prieteni, mulţi dintre ei fiind la un singur telefon distanţă. Citeşte tot articolul
Un post pe care nu ştiu de ce nu l-am publicat în iunie, înainte de Cannes. Titlul original era Hoi’s Cannes Predictions 2013. Aveţi aici 2010, 2011, 2012.
1. Red Bull – Stratos
2. EON – Energy Experiment – altă idee care pur şi simplu mă entuziasmează, aş vrea s-o văd aplicată şi la noi. Citeşte tot articolul
Nu ştiu cum şi de ce, dar pe pagina de Facebook a lui Ghiţă Ciobanul, un personaj dintr-o campanie Vodafone, a apărut o poză cu premierul României, Victor Ponta. Mai mult, şi pe pagina premierului a apărut o poză cu personajul ficţional Ghiţă Ciobanul. Pentru că orice aţi zice, Ghiţă Ciobanul e un personaj creat de McCann pentru Vodafone. Chiar dacă băiatul ăla chiar e cioban şi chiar se numeşte Ghiţă, el rămâne un personaj cu multe elemente preluate din viaţa reală.
Eh, şi cu acest personaj s-a pozat Victor Ponta, aşa l-a sfătuit pe el echipa lui de imagine. Aştept cu interes poze cu Zânul de la Banca Transilvania, cu Văru’ de la Tocmai.ro, sau cu Dorel de la băutura aia ieftină pe care n-o mai ştie nimeni.
Din partea cealaltă asocierea e la fel de bizară. Ce vrea să transmită Vodafone? Că se are bine cu puterea? Că Ghiţă Ciobanul votează USL? Că McCann face reclame atât de bune încât personajele lor sunt luate în seamă de oamenii politici? Oare nu pun şi de-un guest appearence în campania cu Ghiţă? Guvernul Ponta vă îndeamnă să vă cumpăraţi telefoane de la Vodafone, că Orange e portocaliu, deci băsist! Pentru ediţia de Paşti o şi văd pe Daciana făcând drob cu soţia şi sora lui Ghiţă. Ar fi un nou pas în comunicarea politică! Spaţiu electoral la TV pe banii unei companii de telecom. Dar la vedere, fără paravan.
Fiţi fericiţi că n-au apărut încă poze cu Mr. Muscle sau Ronald McDonald. Hai, votaţi Vodafone şi cumpăraţi cartele USL!
În Primul an de publicitate se vorbeşte mult despre Reese Palley, un american despre care Bogdan Enoiu spune că ar fi fost agent CIA, iar mulţi din ceilalţi intervievaţi povestesc o mulţime de lucruri interesante. Cert e că omul avea vreo 70 de ani când a venit Revoluţia şi se nimerise în portul Constanţa la bordul iahtului său de 25 de metri.
S-a apucat de afaceri, a fondat firma Rom-KU alături de Adrian Drăghici şi a pus bazele advertisingului românesc. Mai sus îl vedeţi într-o poză cu autobuzele iscripţionate cu brandul Camel. Eu mi le amintesc perfect, au circulat prin Bucureşti până pe la începutul anilor 2000. Citeşte tot articolul
Mi-am recuperat nişte feeduri dintr-un reader mai vechi pe care îl foloseam acum 3-4 ani şi am făcut un import în The Old Reader. Nu că aş avea prea mult de citit, dar poate că voi mai arunca un ochi din când în când pentru ceva resurse de advertising, mi-e dor să citesc şi alte chestii în afară de cele viralizate.
Şi cum mă plimbam eu prin vreo 300 de bloguri mi-am dat seama că sunt extrem de multe abandonate. O mulţime de oameni care scriau bine, atât din ţară cât şi din afară, şi care au renunţat de mai bine de 1 an. Pe unii îi cunosc personal şi ştiu că nu mai au timp să scrie, alţii pur şi simplu au dispărut, ba chiar şi-au închis de tot blogurile. Şi e păcat de atâtea idei mişto care s-au pierdut.
Dar până la urmă asta e provocarea cea mai mare, să treci testul timpului. Să rămâi motivat, să îţi cultivi inspiraţia şi să-ţi găseşti timp pentru scris. Doar dacă îţi iese ai şansa să laşi ceva în urmă.
În anii trecuţi am avut brad interactiv, urări pe hartă în aplicaţie de Facebook, acum avem şi primul colind interactiv.
Siteul e aici, e o jucărie simpatică cu care vă puteţi pierde 3 minute şi e făcut pentru o cauză nobilă. Există şi o aplicaţie de Facebook pe pagina SOS Satele Copiiilor, beneficiarul direct al acestei campanii. Tot pe microsite aveţi la dispoziţie un buton cu ajutorul căruia puteţi dona din 2-3 clicuri 5 lei sau cât vă lasă inima.
Anul ăsta mi-am primit cadoul de Crăciun ceva mai devreme şi s-a nimerit excelent, era fix ce aveam nevoie. Dacă unii au descoperit Spiritul Crăciunului pe bancheta unui taxi, eu mi-am regăsit speranţa. Trebuie să admit că o pierdusem la un moment dat pe parcursul anului. Însă m-au ajutat să o găsesc prietenii apropiaţi şi încă cineva. E, fără îndoială, unul dintre cele mai importante cadouri pe care le puteam primi în 2013.
De Crăciun m-am gândit că merit un cadou frumos, aşa că mi-am luat volumul de interviuri publicat recent de jurnalistul Petre Barbu.
Excelent demers, chiar dacă sunt foarte puţine exemplare (doar 1000). Un cunoscut se plângea că tinerii nu sunt interesaţi de astfel de poveşti şi că în mod normal cartea asta ar trebui să rupă în rândul studenţilor. Sunt convins că nu va fi aşa, există foarte puţini tineri pasionaţi. Şi nu doar de publicitate, e o problemă extinsă.
Am devorat cartea, sunt o mulţime de informaţii pe care nu le ştiam, o grămadă de piese noi într-un puzzle legat de începuturile advertisingului românesc. Ştiam unele lucruri din auzite, iar acum mi s-au confirmat.
Au la Cărtureşti câteva exemplare, e vreo 40 de lei. Şi se mai comandă de aici. Pentru cei care nu vor reuşi să o găsească, vă fac eu un rezumat: aproape toată lumea a avut pe cineva, undeva, cumva. N-ai pe cineva, nu faci publicitate în România anilor ’90. Ba pe la FRF, ba pe la TVR, ba pe la nişte străini cu bani. Combinaţii la greu, tot felul de artificii, cum se făceau afacerile pe vremea aia.
Mi se pare că o parte din cei 13 intervievaţi au avut nişte poliţe de plătit, mai ales că se cunoşteau între ei cam toţi încă de pe atunci.
Aud că trupa RezidentEX s-a destrămat după ce Kempes a ales să-şi facă proiect solo. Mai devreme l-am văzut pe Cristi Minculescu cântând în concertul de Crăciun al lui Bănică.
Şi apropo de asta, a mai auzit cineva de Iris? Dar de Cristi Minculescu?
Câţi ani nu s-a mai auzit nimic de Cargo după ce a plecat Kempes?
Câţi ani a tras Vama ca să scoată un hit adevărat după destrămarea Vămii Vechi?
Şi-acum mă întreb şi eu: ce-au, frate, toţi artiştii ăştia în cap? Nu vede niciunu că fac foamea după ce se despart de trupă?
– Când vine perioada asta a sărbătorilor eu parcă nu mai pot să intru în magazine. Simt că n-am destui bani!
– Cred că ai un complex comercial.
Pentru cei care n-au plecat în Dubai anul ăsta de Crăciun şi au chef să mai citească una-alta, vă aştept pe aici. Rămânem pe poziţii, ca de obicei. Continuăm programul de postări în fiecare zi, că doar de-asta există vacanţe, să citeşti chestii mişto şi să scrii pe blog. Mai ales dacă faci Revelionul în Bucureşti.
Am pregătit deja câteva materiale restante, pe lângă tradiţionalele topuri cu reclame, fotografii şi campanii româneşti.
Dacă vă apucaţi de paranghelii de acum până pe 3-4 ianuarie, vă urez tradiţionalul „Fie ca!”.
