IN Casual stuff

provizii

Urgie, iadul alb, drumuri închise, cod portocaliu. M-am pregătit cu două lopeţi, geacă de ski, mănuşi groase, bocanci şi de fapt afară era puţin răcoare şi bătea vântul. Vorba lui Andi Anderson, asta numiţi voi „ger”? 😀

Am dat la lopată vreo 15 minute, timp în care Hoimobilul s-a dezgheţat puţin, am ajuns fără emoţii la Cora Lujerului şi am parcat la subsol ca să scap de gheaţă. Nu ştiam că toată planeta venise să-şi facă cumpărăturile de la Cora. Câţiva cetăţeni mai inspiraţi au folosit Cora Drive, restul s-au îmbulzit să-şi facă provizii pentru codul portocaliu.  Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

E foarte frumos să dăm interviuri pe IQads şi pe Smark şi pe AdHugger, dar ideal ar fi să ne gândim foarte bine înainte să facem asta. Pentru că nu vor citi numai oamenii pe care vrem să-i impresionăm, vor citi şi ăia pe care i-am vrăjit ca să ne păsuiască, ăia pe care pur şi simplu i-am minţit.

De-asta nu e bine să declari că ai nişte clienţi mişto şi că ăia care nu plătesc trebuie trimişi la plimbare când tu spui furnizorului de servicii că acei clienţi mişto au dat ţeapă.

De-asta nu e bine să declari ce rezultate financiare bune ai când angajaţii tăi sunt sfătuiţi să îndure salarii mizere pentru că n-are compania bani.

Şi tot de-asta nu e bine să explici cât de bine gândită e cultura ta organizaţională şi ce fericiţi sunt oamenii când ei, de fapt, fac overtime la greu şi pleacă unde văd cu ochii imediat ce au prima ocazie.

În cazul de faţă băieţii de la Marks ar fi trebuit să se abţină. Sau măcar să nu declare singuri că au avut 60 de popriri pe conturi în 3 ani! Nu ştiu câte firme au ei în grupul respectiv, dar 60 de popriri înseamnă cam 2 popriri în fiecare lună, ceea ce e extrem de dubios. Chiar vrei să declari asta sau pur şi simplu vorbeşti fără să gândeşti?

IN Casual stuff

De când s-a deschis un Lidl foarte aproape de mine, am devenit abonat. Cred că ajung de vreo 3 ori pe săptămână ca să cumpăr diverse chestii. Îmi place că sunt locuri destule de parcare, ziua e liber, băbuţele nu prea au cum să ajungă pentru că e de mers cu maşina.

Şi cum oamenii au ditamai raionul de dulciuri, am început să testez de toate, până când m-am oprit la nişte biscuiţi Sondey. Sunt mari, dulci şi au şi un preţ excelent, vreo 6 lei un pachet imens, de 500 de grame.

Eh, şi zilele trecute mă apropiam de finalul unui pachet, aşa că am avut următoarea revelaţie: Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Launch Print_digitalPRbeta, The Agency e încă un pas făcut de bloggeri spre nivelul următor. Am auzit multă lume care zicea că e pasul normal, că nu e nicio surpriză. Sigur, nu e o surpriză, dar trebuie să ai curaj uneori pentru a face nişte paşi în zona asta de antreprenoriat, chiar dacă par mici şi previzibili.

Cristina şi Oltea lucrau de mult timp împreună ca „echipă freelance”, au organizat o mulţime de evenimente, au făcut şi muncă de agenţie. Le ieşea bine treaba asta, nu era nevoie să se lege la cap.

Dar au vrut să evolueze, să-şi forţeze iarăşi limitele, cum am observat că tot fac de câţiva ani încoace. De-acum provocarea pentru ele e să ajungă să se impună pe piaţa din Vestul ţării şi să conteze la nivel naţional. Să nu mai plece clienţii din Timişoara în căutarea unei agenţii „de la Bucureşti”, să lucreze acolo, pentru că acum au o opţiune reală, cu oameni care în permanenţă sunt conectaţi la ce se întâmplă în Capitală.

Foarte interesantă implicarea lui Ştefan Szakal în calitate de Business Advisor şi investitor, o să le prindă foarte bine sfaturile unui om cu experienţă mare.

Sunt cu ochii pe voi, fetelor! Şi trebuie să admit că am aşteptări foarte mari 🙂

IN IT

Nexus71

M-am trezit cu întrebarea asta în cap pe la finalul anului trecut, când ecranul telefonului mi se părea prea mic şi mă plictisisem să stau cu netbookul în braţe.

Înclinam spre o tabletă de 7″, dar nu eram foarte convins, mai ales că majoritatea prietenilor au tablete de 10″. E de ajuns? Nu e un ecran prea mic? O să-mi doresc repede să o schimb? Chiar am nevoie de o tabletă? Mă oprisem la Nexus 7, mai ales după reviewurile lui Radu, atât la modelul 2012, cât şi la modelul 2013. Şi-apoi a venit ofeta de la Emag, cu Nexus 7 2012 la 600 de lei. Citeşte tot articolul

IN Caterinci

Încă vreo oră până începe sfertul de finală de la Australian Open, toată România e cu sufletul la gură şi aşteaptă meciul de tenis dintre Simona Halep şi o fată care habar n-avem cine e dar trebuie să piardă, pentru că Simona noastră oricum e mai bună, că doar e a noastră şi e talentată şi datorită descendeţei ei din poporul român a ajuns acolo unde este.

Deoarece sunt foarte mulţi fani-de-mici ai Simonei care se vor uita în noaptea asta pe Eurosport, să facem o recapitulare sumară a regulilor după care ne ghidăm. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

De 12 ore, de când s-a aflat că accidentul de avion din Munţii Apuseni a avut două victime, toată ţara caută vinovaţi.

„Păi cum, bă, să ajungă pădurarii înaintea SMURDului?”
„Bine că ne ascultă telefoanele şi nu sunt în stare să găsească nişte oameni prăbuşiţi”
„De ce nu s-a acţionat mai repede?”
„Cum e posibil să ajungă mai repede nişte băieţi pasionaţi de offroad?”

(a se observa că şi băieţii de la offroad au ajuns primii, şi pădurarii au ajuns primii, şi localnicii)

Problema cea mare e că lumea nu caută vinovaţii pentru a lua măsuri. Nu. Cei mai mulţi caută vinovaţii ca să-i înjure straşnic şi să-şi vadă de viaţă. În ţările civilizate astfel de accidente dau naştere unor proceduri. Mereu mai stricte, mereu mai sigure.

Iar apropo de semnal şi localizarea avionului, pot să vă spun că cei 4 supravieţuitori au avut zile. Am bătut în lung şi în lat ţara asta în ultimii ani şi sunt mari porţiuni în care nu ai semnal deloc. Zero. GPS nici atât. Şi fără celula aia prin care i-au reperat cât de cât, şi care le-a salvat viaţa până la urmă, erau condamnaţi la moarte cu toţii. Chiar dacă au avut noroc de un pilot bun.

King of the bombo

question_answer0
IN Caterinci

Bune de tot versurile, o pun aici pentru că e păcat să rămână doar cu 500 şi ceva de viewuri.

Good job!

question_answer1 comentariu
IN Casual stuff

tudoran_sony

Cum ştii că ai făcut o treabă bună cu o campanie de comunicare? De obicei măsori rezultatele şi dacă ai zeci de apariţii în presă şi pe bloguri, foarte mult buzz stârnit în social media şi o prezenţă decentă pe radio poţi spune că te-ai descurcat bine. Dar când un alt brand, care nu ţi-e client, recunoaşte personajul pe care l-ai creat, abia atunci poţi să zici că ai făcut o treabă excelentă şi ideea ta a rămas în mintea tuturor.

În cazul de faţă Cosmin Vikingul a ajuns pe o cutie personalizată de Sony pentru mister Tudoran. Dovadă metalică a notorietăţii de care s-a bucurat toată lansarea serialului Vikings în România. Good job, Golin Harris!

IN Sunday's Media Recap

sundaysmediarecap

Google a cumpărat producătorul de echipamente pentru case inteligente Nest Labs pentru 3.2 miliare de dolari. Detalii.

Grupul Kolectiva, compania care deţine fundeal.ro în România, a cumpărat o parte din Zumzi. Detalii.

Facebook a lansat secţiunea intitulată „Trending”. Detalii.

Alex Negrea a lansat e-bookul „Marketing şi Comunicare pe Facebook în 2014”. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: noul Capital.ro, design nou pe web pentru Twitter, investitor nou la Brandient, magazin online de printuri 3D, Facebook a cumpărat Branch, Winamp a fost cumpărat.

IN Filme

12years_butler

Lee Daniels’ The Butler – un film care trece prin vreo 50 de ani de istorie a SUA privită de la Casa Albă. Forest Whitaker face un rol excelent şi tind să cred că are mari şanse la Oscar anul ăsta. Iar a venit trendul cu filme despre abuzurile albilor asupra negrilor şi procesul de eliberare care a durat câteva zeci de ani. Poveste de Hollywood în care au încercat să bage câte puţin din toate: şi nişte adulter, şi un băiat revoluţionar, şi un erou de război, şi pe Oprah, şi pe majordomul ăsta care toată viaţa şi-a văzut de ale lui indiferent de ce se întâmpla în familie sau la Casa Albă.

12 years a slave – ceva mai dur şi focusat pe modul în care erau trataţi sclavii de sudişti în condiţiile în care Nordul lupta pentru abolirea sclaviei. Imagini foarte violente, clar trebuie să aveţi dispoziţia necesară ca să-l vedeţi. Destul de static, ceea ce îl face pe alocuri plictisitor. Mi s-a părut că s-a pus prea puţin accent pe faptul că personajul principal era un om liber şi mai mult pe modul în care erau trataţi sclavii. Oricum, e de văzut, mari şanse la un Oscar.

Meniu