Aseară a fost ceva party Absolut. N-am fost pe lista selectă de 10.000 de invitaţi. Evident, chestia asta m-a întristat groaznic, cum să ratez EU petrecerea anului? Frate, păi eu beau vodkă şi când dorm 😛 Saluuuut, 2ActivePR *wave*, love you too 🙂 *
Revenind. Problema cu articole de genul ăsta şi ăsta e că oamenii de PR şi marketing le vor citi şi vor spune „sigur, am avut şi nişte mici neplăceri, dar uite, 5000 de oameni (sau câţi au fost înăuntru) s-au simţit foarte bine, a fost petrecerea vieţii lor. Ne pare rău că n-am reuşit să mulţumim pe toată lumea, data viitoare o să facem mai bine”. Şi atât. Aici se încheie stresul lor. Vor învăţa ceva din asta? Nu.
A învăţat cineva ceva din petrecerea Desperados? Nu, drept dovadă că scenariul s-a repetat şi acum. Facem teasing bun, dăm naştere unor aşteptări cât cerul, aducem un cântăreţ pentru hipsterime şi pe urmă vedem noi. Am creat buzz, nu? Măcar la Desperados agenţia de PR (saluuut McCann!) a avut grijă să intre bloggerii şi ceilalţi invitaţi speciali.
Şi mai mişto e dacă privim problema de ansamblu. Petrecerea a fost un fail, asta e clar. Ce vor spune cei care au intrat? „Nu ştiu frate, eu am reuşit să intru, mie mi-a plăcut, eu zic că a fost un party tare!”. Cum se traduce asta în viaţa reală? „Nu ştiu frate, eu am votat cu socialiştii că mi-au dat o găleată nouă şi vor mări salariile la bugetari. Ah, sufocă economia? Mie îmi place să am salariu mai mare, nu ştiu eu cum e cu creşterea taxelor chiar dacă asta se simte în toate preţurile.”
____
*Evident, glumesc, n-aveam absolut nicio treabă cu petrecerea vieţii, nu eram absolut deloc în target. Şi de woodkid ăla am auzit abia aseară. Probabil că n-a fost în Rat Pack, de-asta nu-l ştiu.
