Cred că cel mai bun ajutor pentru furnizorii de servicii din România ar fi o campanie de educare a populaţiei privind termenul de „know-how”. Ce este el, de ce e important şi de ce are sens să plătim pentru anumite servicii în loc să ne chinuim să le facem singuri. Pentru că românii pur şi simplu nu au noţiunea asta. Pentru ei prestarea unui serviciu se rezumă la scule.

„Păi ce mare lucru face frizerul, de ce să-i dau eu 20 de lei? Lasă, că îmi iau şi eu maşină de tuns şi mă tund singur, fac o economie. Să plătesc pe cineva care să-mi tundă iarba? Nu, nene, îmi iau şi maşină de-aia. S-a stricat frigiderul? Trebuie să fie un tranzistor sigur, doar am făcut şi în liceu, hai să-l desfac, doar am scule!”

Nişte colegi de serviciu i-au făcut cadou unei cunoştinţe un compresor de apă cu care să-şi spele singur maşina! Pentru că, nu-i aşa, după doar 30 de spălări îţi recuperezi investiţia. De la 35 încolo eşti pe profit! Ah, se consumă şi apă? Trebuie să munceşti tu şi nici n-o speli la fel de bine că nu faci asta zilnic? Ce contează, economiseşti câte 15 lei!

Şi chestia asta se transpune şi în alte domenii. „Ce mare lucru face ăla? Are Photoshopul instalat şi se joacă puţin din mouse. Mare lucru, păi dacă îmi mergea mie Photoshopul pe calculator… ”

„Ziceţi că faceţi strategie de comunicare de 10 ani? Păi un slogan am inventat şi eu pe loc, şi n-a trebuit să stau cu Wordul în faţă pe mii de euro.”

Şi, preferata mea, „cât ţi-a luat să pui un wordpress?”. A luat acum câteva ore, dar a mai durat şi câţiva ani, timp în care s-au acumulat cunoştinţele. „Păi şi vrei atâţia bani? Eu ştii cât muncesc pentru banii ăştia?”. Da, dar poate că munciţi prost.