IN Casual stuff

daafaceri_10_ani

„- Gata, am vorbit cu Bobby Voicu, vine!
– Seriooos?
– DA! Şi a zis că vine şi cu Cabral şi Andrei Roşca!
– Bestial! O să fie cel mai tare eveniment!”

Şi cam aşa a început pentru mine primul eveniment la DaAfaceri. Era 2008 şi m-am lăsat convins de Simona să intru într-o asociaţie studenţească, un ONGs. Am încropit nişte evenimente, am cunoscut o mulţime de oameni, am blocat activitatea de curăţenie din ASE când a venit Cabral (toate doamnele de la curăţenie veniseră să-şi facă poză).

La un moment dat m-am retras din asociaţie şi mi-am văzut de drum, dar DaAfaceri a continuat cu două generaţii mişto. Sediul înghesuit din ASE a fost schimbat cu unul din Strada Frumoasei, numărul de membri a crescut, proiectele au continuat. Şi s-au făcut în luna martie 10 ani de DaAfaceri, prilej de sărbătoare. S-au strâns câteva generaţii, inclusiv băieţii de la Appscend (ştiaţi că au fost DaAfacerişti?).

Văzând gaşca aia veselă de studenţi mi-am dat seama că au trecut deja 5 ani de când am fost recrutat. Şi că în ăştia 5 ani DaAfaceri a fost o rotiţă importantă în dezvoltarea mea. La fel cum va fi şi pentru tinerii din imaginea de mai sus.

IN Casual stuff

Sorry, man! You’re doing it wrong.

Două advertoriale consecutive la bănci? Pe bune?

ing_otp

Oare cele două companii implicate ştiau dinainte? Şi dacă da, au fost ok cu asta? </retoric>

IN Filme

Seinfeld, Familia Bundy şi Dădaca sunt proaspăt introduse în oferta Voyo. Probabil că e un prim pas într-o strategie foarte bună. Sper să urmeze Friends, poate MASH şi alte seriale foarte mişto pe care să le poţi accesa în orice moment online. Cam asta ar trebui să fie Voyo din moment ce pe segmentul serialelor noi e aproape imposibil să se bată cu pirateria.

Probabil că în câţiva ani o să fie un cont pe care îl are toată lumea inclus în oferta de cablu-TV şi pe care nu îl foloseşte nimeni. Şi în loc de DVDuri cu serialele preferate o să accesăm totul din „cloud”-ul Voyo.

IN Casual stuff

Am renunţat la unul dintre abonamente şi am trecut pe cartelă acum un an şi ceva. De-atunci am rămas pe cartelă şi am plătit în fiecare lună 5 euro pentru 3000 de minute şi SMSuri în reţea plus vreo 100 sau 150 de minute şi SMSuri naţionale. Excelentă situaţie din punctul meu de vedere. Doar că în ultimele luni băieţii de la dealerul la care îmi încarc cartela au început să fie foarte preocupaţi de cartelele astea. Absolut de fiecare dată încearcă să-mi ofere abonamente cu mai multe minute.

– Sunteţi mulţumit de servicii? N-aţi dori o altă ofertă? Uitaţi, am aici o ofertă cu mai multe minute la doar 35 de lei…

Foarte simpatic, doar că eu plătesc vreo 28 de lei pe lună pentru un telefon care e secundar. De ce aş vrea mai mult? Ah, e nasol să ai cartele şi să nu mai consume lumea pe lângă abonament? Încasai mai mult pe vremuri şi ţi-ai dat seama că abonamentele sunt mai valoroase decât orice cartelă? Păţăşti!

Presupun că vânzătorii vor deveni tot mai agresivi cu ofertele astea. După Maximia şi celelalte zeci de oferte pe cartelă, s-au prins băieţii că abonaţii sunt mai valoroşi. Şi că degeaba ai multe milioane de cartele dacă oamenii nu le încarcă.

Ultima oară când am fost să încarc tipul încerca să-mi explice că ceea ce am eu e „practic tot un abonament”, că plătesc lună de lună. Ceea ce teoretic e corect. Doar că nu.

IN Sunday's Media Recap

sundaysmediarecap

Google a lansat Google Keep, un produs menit să rivalizeze cu Evernote. Detalii.

Scandal la Microsoft, în presă se vorbeşte de nişte mită care s-ar fi dat pentru contracte cu Ministerul Comunicaţiilor. Detalii.

Domestic este primul film românesc care foloseşte opţiunea Vimeo on Demand. Detalii.

The Practice a fost desemnată Eastern Europe Consultancy Agency of the year. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: Twitter a împlinit 7 ani, Germanos.ro s-a relansat, s-a lansat aplicaţia SupraFit, StrategAd a dezvoltat o aplicaţie pentru MedLife, Daily Variety renunţă la print, Zynga se rupe de Facebook,  Youtube are 1 miliard de unici pe luna, s-au schimbat regulile la Cover Photo, Pinterest a făcut modificări la design, Facebook a lansat Lookalike Audiences.

IN Filme

jack_domestic

Domestic –  cel mai recent film al lui Adrian Sitaru a avut o super campanie de promovare şi un trailer foarte mişto. Doar că singura legătură între campanie, trailer şi film sunt animalele. Şi chiar şi legătura aia e destul de bizară, cam cum e tot filmul. Un umor negru pe care nu prea l-am înţeles, nişte situaţii domestice destul de mişto, câteva întâmplări abstracte. Abia după ce l-am ascultat pe regizor am înţeles care e ideea de bază.

Jack the Giant Slayer – moda cu reinterpretările unor poveşti celebre continuă. După Vrăjitorul din Oz şi Hansel&Gretel, avem Jack şi vrejul de fasole în varianta cu Ewan McGregor şi Stanley Tucci. Deşi nu prea mai e pentru copii, filmul e undeva între unul de aventuri şi thriller. Uriaşii sunt mai mulţi şi foarte urâţi, boabele sunt mai puternice, povestea e puţin mai complicată. Deşi nu e nimic spectaculos în scenariu, realizarea e destul de mişto, numai bună de văzut într-un weekend. Sfat: cu cât e ecranul mai mare, cu atât o să vă placă mai mult.

IN Casual stuff

Sau „eu sunt sănătos”, „n-are rost să-mi fac vreun control” etc.

Cam asta e reacţia generală când auzim tot felul de statistici îngrijorătoare legate de sănătate. De-asta nu facem controale de niciun fel decât atunci când ne doare ceva.  Depistăm toate bolile când deja sunt într-o stare avansată sau, dacă avem noroc, le depistăm în stare incipientă căutând după altceva.

Medicii se tot străduiesc să pună umărul la campanii de informare a publicului şi în unele domenii s-au făcut progrese reale. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Grevă la Dacia. Pe principiul „să ni se dea„, angajaţii cer bani mai mulţi, eliminarea controalelor cu alcooltestul, ritm de lucru mai scăzut.

După zeci de ani de lucrat la Stat, angajaţii de la Dacia sunt deranjaţi de condiţii. Vor să lucreze mai încet.

Am fost în fabrica de la Mioveni şi am văzut cam cum merge treaba. Se munceşte, dar oamenii nu păreau extenuaţi. Exact ca alţi angajaţi care încă sunt plătiţi de la buget, oamenii ăştia trăiesc într-o bulă. Au senzaţia că în Africa sunt salarii mai mari şi consideră că sunt indispensabili. Industria auto abia mai respiră şi angajatul de la Dacia cere patronului s-o lase mai uşor. Se ţine constant de greve fără să se gândească că francezii au început să mute producţia în ţări mai convenabile şi s-ar putea să rămână fără joburi.

Cel mai mult mi-a plăcut aia cu eliminarea controalelor. Oare de ce s-au introdus testele alea? Dacă n-ai niciun stres, care e problema să sufli în fiolă la începutul programului de lucru?

IN Casual stuff

Ajung zilele trecute în AFI Cotroceni, parchez, dau să plec spre lift şi trage lângă mine un ins într-un Renault Symbol destul de nou, chiar cea mai recentă versiune, proaspăt spălat. Lângă cetăţeanul de o culoare mai închisă se afla o tânără de aceeaşi naţionalitate, iar în spate era o fetiţă.

– Nu vă supăraţi, se poate o întrebare? zice el aplecat peste pirandă încercând să mă privească prin geamul între-deschis.
– Sigur…
– Ştiţi… vă deranjez de la Constanţa, mai am foarte puţină benzină…

I-am zis că nu mă interesează subiectul, el a luat-o înainte şi după ce s-a îndepărtat am întors privirea spre maşina care o luase încetişor în căutarea unui fraier. Maşina avea numere de Ilfov :))

Chiar merg fazele astea? Şi au ajuns băieţii să le facă cu maşini de Ilfov?

IN Casual stuff

Trebuie să moară un om ca să avem taxiuri la preţuri decente în aeroport, trebuie să moară un om ca să avem pază în Centrul Vechi al capitalei. Deja mi se pare sinistră dependenţa asta de pierderea vieţilor umane în orice acţiune ce trebuie întreprinsă.

E ca legenda a meşterului Manole pusă pe repeat şi transformată în (deja) clasica vorbă „e nevoie să moară oameni ca să facem ceva?”. Măcar acolo apărea motivul sacrificiului suprem pentru o operă de artă, în ziua de azi oamenii mor pentru taxiuri şi spaţii păzite. Citeşte tot articolul

Meniu