… e că unele îmi plac şi celelalte nu 😀
O explicaţie documentată aici.
Poziţia actorului
Probele sunt obligatorii. Dacă le iei nu înseamnă că eşti genial, dacă nu le iei nu înseamnă că eşti un actor prost.
Luminiţa Gheorghiu la vizionarea de presă „Poziţia Copilului”
Poziţia câştigătorului
M-am bucurat aseară să particip la una dintre proiecţiile speciale pregătite pentru „Poziţia Copilului”, filmul care a luat Ursul de Aur la Berlin anul acesta. O parte din distribuţie a fost prezentă pentru o sesiune de Q&A la final, sesiune în cadrul căreia s-au pus tot felul de întrebări banale. Şi ascultând echipa în timp ce vorbea despre timpul scurt de filmare, scrierea scenariului şi toată munca ce a precedat acest succes, mi-am dat seama că pentru fiecare film se munceşte la fel de mult. Şi banii sunt la fel de puţini în toate cazurile, iar multe dintre aceste filme se dovedesc a fi bune. Însă nu toate câştigă premii.
Practic, şansa filmului românesc de calitate e să câştige premii în străinătate pentru a atrage atenţia în ţară. Iar asta mi se pare nedrept.
Mi-a căzut ochii pe ceva ştire din ZF despre clădirile de birouri din Bucureşti. Printre altele, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România se plânge că nu s-a mai construit niciun liceu nou în ultimii 15 ani şi că singurele construcţii în domeniul învăţământului au fost „o şcoală şi o grădiniţă privată”.
Înţeleg că omul vrea clădiri noi ca să meargă businessul, dar pe ce lume trăieşte? La ce ne-ar folosi licee noi când alea pe care le avem au devenit subpopulate? Şi dacă abia reuşim să-i plătim prost pe profesorii ăştia care sunt. Clădirile au nişte costuri de întreţinere importante şi oricum nu ajung banii.
Unde să facem licee? În oraşe? Populaţia României scade, oamenii nu mai fac copii. În scoala generală pe care am terminat-o eu abia dacă se mai strâng 3 clase noi în fiecare an şcolar, pe vremea mea eram 15!
Ştiu că înainte de Revoluţie se învăţa în 3 schimburi, acum suntem pe cale să ajungem la unul singur. Ce-i drept, în liceele importante o să fie mereu aglomeraţie, dar asta nu înseamnă că avem nevoie de licee noi, ci de o selecţie mai dură.
Şi când te gândeşti că preşedintele OAR ar trebui să înţeleagă nişte lucruri simple…
Am promis că revin cu un post legat de noua politică de pricing a celor de la Ford. Pe lângă asta, am uitat să menţionez cea mai importantă inovaţie pe care am întâlnit-o la noul Ford Fiesta facelift.
Sistemul MyKey permite o ierarhizare a cheilor pentru autoturism. Există un Master Key şi o altă cheie ce poate reţine anumite setări. Mai exact, părinţii pot seta o viteză maximă admisă, un anumit nivel pentru volumul sistemului audio şi alte câteva restricţii menite să-i pună la adăpost pe copiii lor. Citeşte tot articolul
Câteodată am impresia că trăiesc în zona crepusculară. Oameni care la prima vedere par a stăpâni nişte concepte dovedesc uneori contrariul.
Am auzit deja de prea multe ori întrebarea „social media vinde?„. Sau pe aia cu „oare brandurile ar trebui să vândă pe Facebook?„.
Subiectiv tratează subiectul uşor ironic, nu mă prind de ce.
Dincolo de nişte păreri prezentate drept realităţi (lumea face aia şi ailaltă pe Facebook, lumea vrea aia şi aia), avem două fraze importante:
Nimeni n-are chef să cumpere ceva online când e la birou. Nimeni n-are chef să vadă ce mai face banca X sau banca Y, mai ales dacă are credite.
Poate că aţi avut noroc şi n-aţi făcut nicio vizită pe la medic anul acesta. Dacă ar fi fost cazul, v-aţi fi întâlnit fără îndoială cu reţeta electronică. Cea mai nouă ghiduşie a sistemului medical românesc are nişte idei bune la bază, dar a sfârşit prin a fi implementată prost (ce surpriză!).
Lansată încă de la mijlocul lui 2012, reţeta electronică trebuia să fie complet funcţională la 1 ianuarie 2013. Doar că au apărut ceva probleme în sistemele de gestiune şi termenul s-a amânat pentru 1 februarie. Iată că e 3 martie şi lucrurile nu s-au rezolvat. Citeşte tot articolul
Mi-am dat seama că nu-mi plac surprizele. Poate că am îmbătrânit. Îmi place la nebunie să le pun la cale până în cele mai mici detalii, dar e tare complicat dacă e vorba să mi se facă mie o surpriză.
Zilele trecute primesc telefon: hai să ne întâlnim la Aviatorilor. N-am prea înţeles de ce la Aviatorilor şi nu la Victoriei, dar m-am conformat. Pe urmă primesc mesaj: vezi că am intrat 2 minute la KFC (ce bine, poate primesc bonus un Twister că am venit până aici, am gândit eu ca un profitor; în continuare nu înţelegeam cum s-a produs alegerea). Citeşte tot articolul
Săptămâna aceasta a avut loc Mobile World Congress 2013. Costin Cocioabă şi Radu Dumitru au fost acolo.
Zenyth, compania care deţine ColonHelp, a pierdut procesul împotriva celor de la Atomattic, compania care produce WordPress. Detalii.
Facebook a cumpărat Atlas de la Microsoft şi pregăteşte o reţea externă de advertising. Detalii.
Groupon şi-a concediat CEO-ul ca urmare a rezultatelor dezastruoase din ultima perioadă. Detalii.
Google a lansat Google+ sign-in – posibilitatea de a integra în siteuri logarea prin contul Gmail, Youtube sau Google+. Detalii.
Alte ştiri pe scurt: Vodafone a lansat Zonga Music Space la metrou, Crucea Roşie a lansat o aplicaţie de Prim Ajutor pentru iOs, Evernote Business s-a lansat în România, România Liberă a făcut grevă, Instagram are 100 de milioane de useri activi, traficul pentru Facebook Messenger va fi necontorizat în 14 ţări.
Cu siguranţă România are nevoie de domenii în care afacerile să meargă bine. Un bun indicator al modului în care evoluează lucrurile e comunicarea. Preocuparea românilor pentru turism e tot mai vizibilă în ultimii ani. Asta s-a reflectat şi în lupta pentru vizibilitate pe care o duc principalii jucători din domeniu. De la agenţii de turism, hoteluri până la restaurante şi transportatori, toată lumea a comunicat din ce în ce mai mult.
Pasul următor, absolut firesc, a constat în apariţia evenimentelor dedicate acestei nişe, ba chiar şi agenţiilor de comunicare specializate. Teoretic, rezultatul acestor evoluţii ar trebui să fie vizibil în abordarea pe care o vor avea de-acum încolo părţile implicate în proces. Pe măsură ce interesul publicului larg va creşte şi companiile implicate vor comunica mai bine, această ramură a economiei va creşte.
Nu ne mai rămâne decât să aplicăm reţeta asta în 5-6 alte domenii şi o să fie excelent.
La începutul anului Facebook a anunţat un nou sistem de măsurare a conversiilor – Conversion Tracking.
Pe scurt, introduci un „conversion pixel” pe siteul tău în pagina pe care vrei să faci monitorizare şi îţi apar nişte rezultate în Ads Manager. La asta se adaugă şi un „oCPM” – optimized cost per mille, care se spune că livrează aduri „based on who is most likely to convert„.
Aşa cum bănuiam de la început, e varianta celor de la Facebook pentru sistemul de Remarketing de la Google. Zilele trecute am intrat pe siteul Blendtec ca să văd cam de unde pornesc preţurile la producător. Azi Facebook mi-a servit adul de mai sus. După ce am dat click aveam următorul link:
„?utm_source=Adroll&utm_medium=retargeting&utm_campaign=Blendtech+FBX”
Deci tot un remarketing numai că altfel.
Update: era, de fapt, un 3rd party site – Adroll. Deci încă nu avem un exemplu prin conversion tracking.
Pentru că blogosfera românească e tot mai aglomerată, urmează să se introducă nişte reguli drastice în baza cărora tinerii întreprinzători îşi vor putea deschide un blog.
1. Trebuie să ai cel puţin 2 duşmani din blogosferă. Haterelile fine nu se acceptă, e nevoie de un dosar solid de printscreenuri care să dovedească conflicte dure.
2. Obligatoriu trebuie să demonstrezi că ţi-a căşunat pe cineva la întâmplare în fiecare din ultimele 3 luni înainte de depunerea cererii de deschidere a blogului.
3. Cel puţin un eveniment trollat (preferabil unul la care te oftici că nu ai fost invitat).
4. Trolling şi hatereli solide pentru câteva evenimente random.
5. O părere tâmpită în cel puţin o privinţă. Nu contează subiectul.
6. Ai nevoie de printscreenuri doveditoare care să demonstreze că eşti capabil să insişti la nesfârşit pe un subiect.
7. În strânsă legătură cu punctul 6, printscreenuri care să demonstreze că poţi să ignori la nesfârşit nişte discuţii.
Dacă îndepliniţi toate aceste puncte, achitaţi o taxă de timbru de 2 lei şi staţi la cel puţin două cozi (pentru a face rost de subiecte mai mult) sunteţi gata să înregistraţi propriul blog. Ceartă plăcută!
Cumpără de pe eMAG cu acest link
