În 2027 ar trebui să circulăm pe autostradă de la Bucureşti la Nădlac fără oprire. Se termină şi ciotul ăla lipsă de lângă Timişoara, se încheie şi Piteşti-Sibiu.
Reparaţiile la Podul Prieteniei se termină până atunci.
Autostrada Moldovei o să fie gata, moldovenii vor circula într-o veselie spre Suceava şi înapoi.
A0 o să fie deja tocită de atâta trafic. Citeşte tot articolul
Am revenit de la Sibiu, apoi am fost două săptămâni prin Europa, cel mai mult în Italia, apoi am plecat direct la Alexandria pentru Ideo Ideis.
S-au adunat atât de multe chestii de spus încât pot să scriu de acum până la finalul anului zilnic chiar dacă mă închid într-o cameră fără niciun fel de informații din afară.
N-a fost timp de scris pe blog și nu e vorba de priorități aici. Pur și simplu nu am avut vreme de așa ceva. Citeşte tot articolul
Încă de anul trecut am avut nişte gânduri privind chestia asta, dar până la urmă am hotărât că nu sunt la vârsta la care plec cu şezlongul după mine în concediu.
În Lefkada, acolo unde mergem de câţiva ani încoace la mare, sunt câteva plaje fără şezlong, fără umbreluţe. Doar nisipul şi marea.
Anul trecut am luat o umbrelă (după ce ne-am prăjit destul de tare în anii anteriori), cu tot cu un suport de umbrelă cu şurub şi toate accesoriile. Citeşte tot articolul
Băiatul din imagine n-a vrut să îşi închidă balconul. Că n-a vrut el. Care e problema voastră?
Nu contează aspect urban, nu contează nimic, el a vrut să fie cu moţ. Cetăţean liber, independent, chiar dacă traiul e la comun. Citeşte tot articolul
Mi se pare că englezii au jucat din ce în ce mai prost la acest Euro. Mijlocul fără Trent Alex Arnold e mai plictisitor decât cu el în echipă, Kane e total ieşit din formă, iar echipa mi se pare că joacă la alibi.
Probabil că aşa se câştigă turneele finale, cu un joc la rezultat, cu speranţa că faci egal şi câştigi din vreun autogol al adversarilor sau te califici cu jocul rezultatelor. Citeşte tot articolul
Merg de vreo 12 ani la FITS. Am văzut peste 100 de spectacole, nu ştiu exact câte, dar au fost ediţii la care am stat câte 10 zile şi am reuşit să văd câte 3 spectacole pe zi.
Mă rog, am tot văzut spectacole, iar (cât se poate de) goală puşcă este în top 10 pentru mine. Titlul original este stark bollock naked. E spectacolul scris de Larisa Faber, o tipă care s-a născut în România şi care acum stă în Luxemburg. Citeşte tot articolul
Maşină de spălat vase? Fiţă. Aspirator Dyson? Fiţă. Uscător de rufe? Fiţă.
Fiecare dintre chestiile astea, alături de robotul aspirator şi altele care nu-mi mai vin acum în minte mi se păreau super fiţe. Citeşte tot articolul
Deşi nu pot să spun că mă omor după numele ăsta, îmi place site-ul Golazo. Parte din grupul HotNews, noul site de sport al lui Tolontan şi Ţepelin adună o bună parte din echipa de la GSP (apropo de asta, cum l-or fi ţinut pe Ovidiu Ioaniţoaia acolo?). Citeşte tot articolul
Cred că întrebarea din titlu mă blochează de fiecare dată. Am constant discuţii cu oameni care ar vrea să înceapă un business, dar care nu ştiu exact ce să facă. Au banii, poate că au şi timpul să investească în ceva, dar „nu se pricep la nimic”. Adică le lipseşte know-how-ul într-un anumit domeniu.
Mie mi se par uşor suprarealiste discuţiile astea, pentru că trăim într-o ţară care e plină de oportunităţi. Sunt şi riscuri cu grămada, nu ai statul de partea ta, taxele cresc din pix în fiecare an, însă poţi să faci business dacă vrei cu adevărat. Şi poţi prospera dacă eşti serios şi munceşti mult. Sau dacă ai oameni să muncească pentru tine. Citeşte tot articolul
Uitaţi-vă bine de tot la poza de mai sus. Noi suntem. Noi, cu telefoanele în faţă permanent, cu chipurile luminate de tehnologie, hipnotizaţi de universul de pe ecran, păcăliţi să credem că aşa cunoaştem lumea.
Mi s-a părut excelentă metafora asta pe care a oferit-o Tim Robbins în spectacolul „Topsy Turvy”, tradus Afrodita și Eliberarea Lumii (Un vodevil musical grecesc). Cred că titlul original e mai sugestiv pentru că e o expresie care exprimă in utter confusion or disorder. Aşa suntem noi, într-o confuzie totală.
Spectacolul semnat de Tim Robbins vorbeşte despre cum au trăit nişte artişti în lockdown. Dar e, de fapt, despre cum a trăit întreaga societate lockdown-ul. Un spectacol plin de metafore, foarte mişto introduse în spectacol. Într-un stil americănesc, destul de in your face, aşa cum fac ei teatru. După un astfel de spectacol nu stai 3 ore să te gândeşti ce-a vrut să spună autorul, întrebându-te dacă ai înţeles sau nu, ci mai degrabă te concentrezi pe mesajul pe care a vrut să-l transmită şi cum îţi schimbă el percepţia. Citeşte tot articolul
De câţiva ani încoace stăm la FITS câte două săptămâni, adică puţin înainte şi puţin după festival. Şi oricât mi-ar plăcea mie hotelul, personalul de acolo (care e minunat) şi FITS-ul, de fiecare dată aştept cu nerăbdare să mă întorc acasă. Să am o baie normală, cu toate lucrurile noastre în ea, să am un dulap din care să-mi aleg hainele, să am diferite obiecte care îmi fac viaţa mai uşoară.
Şi spun asta în condiţiile în care noi oricum ne mutăm cu multe bagaje la Sibiu. Fier de călcat de voiaj, toate cremele posibile, accesorii, umeraşe, multe haine. Citeşte tot articolul
