IN Masini

Am reușit astăzi să ajung la Salonul Auto București, la invitația celor de la Auto.ro. Nu mi-a părut rău că m-am mobilizat, chiar îmi era dor de atmosfera de salon auto. Ce-i drept, lucrurile nu mai stau ca acum 12 ani, când am fost eu ultima oară la SAB. Ulterior nu s-a mai făcut, a venit criza, au mai fost niște încercări timide și abia din acest an a crescut considerabil numărul mărcilor prezente.

Chiar și așa, au lipsit o mulțime de producători, de la Dacia, Renault, Toyota, Porsche-Audi-Volkswagen și alții. Dacă în anii trecuți SAB a fost un fel de salon pentru Țiriac Auto, în acest an au apărut și cei de la Peugeot, prin dealerul Eurial, Kia – de la Auto Asia, Citroen și Volvo.

Feelingul e bun, cred că ne revenim și din punctul ăsta de vedere. Important e să continue panta ascendentă și să revină toți producătorii mari. Țin minte că prin 2000 erau 3 sau 4 hangare pline la Romaero, o grămadă de oameni și o mulțime de domnișoare frumoase.

Mi-ar fi plăcut mai multe activări online sau pe mobile, toată lumea împărțea clasicele flyere. Nici urmă de QR coduri sau de aplicații (exceptând concursul Auto.ro, însă chiar și ei ar fi trebuit să permită testarea aplicației lor).

Dintre noutăți, mi-a plăcut Peugeot 301, o mașină care atacă zona de sedanuri accesibile.

Mai multe fotografii aici. SAB 2012 mai e deschis și duminică, intrarea e 15 lei, iar parcarea e 10 lei. Despre salon a scris și NwRadu.

IN Caterinci

Ieri, când toată lumea se pregătea de meciul de fotbal dintre Steaua şi Molde (ok, toată lumea mai puţin dinamoviştii), am descoperit pe contul de Facebook al lui BTO un subiect foarte interesant. Un scandal mondial se desfăşoară în jurul nostru şi noi habar n-avem, suntem total pasivi!

Anglia acuză România că a trişat la Campionatul Mondial de Pescuit de crap!

Am fost total răvăşit de această dispută întreaga seară. Mai mult, când credeam că mi-am mai revenit, citesc în ProSport un titlu pe prima pagină: Mafia crapilor: au trişat românii?

Sunt convins că toţi pescuitorii la crap stau cu sufletul la gură acum, deşi în urmă cu puţin timp se bucurau de glorioasa victorie înregistrată de echipa noastră. Oare care va fi deznodământul? Ce surprize ne mai rezervă viitorul? Oare s-a implicat şi mafia pariurilor în acest scandal? Şi dacă da, au fost în vreun fel implicaţi crapii în aranjamentele murdare pe care se presupune că le-au făcut ai noştri?

Încă mă gândesc dacă să trec în recapitularea săptămânii subiectul, sau să aştept decizia Comitetului Internaţional de Pescuit. Mai multe detalii aici.

IN Casual stuff

Vorbeam ieri cu un prieten care m-a rugat să nu-i povestesc nimic despre Skyfall, cel mai nou film din seria Bond. Am avut ocazia să văd aseară filmul, la o zi după premiera de la Londra, şi o să detaliez puţin sâmbătă. După convorbirea cu amicul pasionat de filmele cu spioni, încercam să-mi dau seama ce spoilere mai pot exista pentru o serie care a ajuns la filmul cu numărul 23. Ce n-ar trebui să spui? Presupunând, bineînţeles, că nu te apuci să povesteşti tot filmul.

Că e un film cu împuşcături şi urmăriri? Toată lumea ştie asta, că doar e film cu spioni şi agenţi secreţi.
Că Bond (în cazul ăsta Daniel Craig) are diferite legături cu una sau mai multe „fete Bond”?
Că apare o sticlă de Heineken în film? E normal, altfel nu s-ar fi făcut atâta buzz cu valiza din Centrul Vechi.
Că există un personaj rău? Asta e by default.

Restul sunt doar detalii care dau savoare filmului, dar în mare există o intrigă, nişte împuşcături, urmăriri, bătăi, alte împuşcături, o ameninţare iminentă şi un final, după care ne putem duce liniştiţi spre filmul 24. Care nu ştiu dacă va mai fi tot cu Daniel Craig, mi se pare că a îmbătrânit destul de vizibil.

Bonus: un infografic mişto din Business Magazin.

IN Casual stuff

Pentru că durează câteva săptămâni (sau chiar luni) să recuperezi un vanityURL pierdut într-un proces de tranziţie de la profil la pagină.

Pentru că nu poţi să dai Claim Your Place pentru un business.

Pentru că e gratuit şi o să rămână gratuit, doar că trebuie să plăteşti dacă vrei să-ţi vadă cineva statusurile.

Pentru că e un adevărat chin să adaugi un tab pe o pagină.

Pentru că s-au făcut 400 de modificări în ultimele 6 luni şi tot nu s-au rezolvat chestii simple Citeşte tot articolul

IN De soi


Foto: Arhiva personală Monica Jitariuc

Continuăm seria de interviuri cu oameni mişto, chiar dacă a trecut mult timp de la ultimul. Monica Jitariuc e Head of Social Media la The Practice (agenţia de PR din Leo Burnett Group), scrie pe blog din 2006, iar eu am început să o citesc prin 2008 – când lucra la Friends. Înainte de toate (cel puţin cronologic vorbind), Monica e absolventă a Şcolii Centrale din Bucureşti. Născută în Sighişoara, Monica a ales să facă liceul la Bucureşti, trăind 4 ani în internatul liceului (iniţial – Pensionul Domnesc de fete). 

Ai ales să faci liceul la Bucureşti, la aproape 300 de km de casă. De ce?

Aveam 14 ani, îmi placea enorm limba franceză, eram din Sighişoara. M-a întrebat mama: „Şi, la ce liceu vrei să mergi? La Elidade, la info? („Mircea Eliade” era cel mai bun liceu din oraş, şi, desigur, cea mai tare clasă era cea de informatică). Şi am zis: „Nu, nu vreau real, cu atât mai mult informatică”. Şi am avut norocul să am o mamă care a continuat: „Şi, unde ai vrea?” Şi atunci am zis că vreau să fac ceva cu multă franceză. Şi s-a sfătuit mama cu tata şi au decis că Bucureşti. De fapt, sincer, părinţii mei au fost cei curajoşi: m-au lăsat să vin să fac franceză la Bucureşti.  Şcoala Centrală era lângă Parcul Icoanei şi lângă Parcul Icoanei trăia o ruda mai îndepărtată şi mama ştia zona mai bine şi am mers direct la Şcoala Centrală. Acolo am şi rămas. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Trebuie să vă spun că ideea acestui post mi-a venit în somn. La propriu. Dormeam şi am visat o scenă pe care am văzut-o de câteva ori, iar imediat după mi-am zis (în somn) că trebuie să scriu despre asta.

În caz că n-aţi observat, a venit toamna şi purtăm geci. Când ieşim la un restaurant (să zicem un fast-food, că alea sunt mai înghesuite) avem tendinţa de a ne pune geaca pe scaun.

Dar mare atenţie la ce aveţi în buzunarele de la geacă! De obicei eu le ţin goale. Schema e simplă: se pune un cetăţean spate în spate cu victima, îţi pune geaca pe spătar şi la un moment dat ia ceva din buzunar. Doar că nu e buzunarul lui, ci al vostru.

N-am nici cea mai vagă idee de ce am scris acest post, dar poate deveniţi mai vigilenţi.

IN Advertising/PR

Una dintre cele mai importante ştiri de săptămâna trecută e legată de paginile globale de brand pe Facebook. Piaţa de la noi depinde foarte mult de schimbările astea în condiţiile în care, de obicei, strategia de social media se învârte în jurul paginilor de Facebook. Se mai încearcă una-alta pe Twitter, Pinterest sau Instagram, însă Facebook e baza. Şi în condiţiile astea ştirea cu paginile globale e foarte proastă.

Acum câteva luni IqAds a publicat o serie de interviuri cu oamenii de social media din diverse agenţii. Majoritatea se ocupă de 3-4 pagini de Facebook mari şi alte câteva mai mici, neimportante (excepţie fac agenţii gen Kubis sau Kinecto).  În caz că vă interesează: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 şi restul aici. Citeşte tot articolul

IN Sunday's Media Recap

Google şi-a anunţat, din greşeală, rezultatele financiare pe Q3 cu 4 ore mai devreme şi acţiunile au scăzut cu 8%. Detalii.

Marţi a avut loc IAB Forum, Andra Zaharia a fost blogger oficial al evenimentului şi a scris un articol imens.

The Practice a fost inclusă în topul celor mai creative agenţii de PR din lume, top realizat de The Holmes Report. Detalii.

Romtelecom a preluat Muvix.ro de la Mediafax Group. Cei de la Pro rămân doar cu Voyo în zona de conţinut online plătit. Detalii.

Marţi şi miercuri a avut loc ZF Digital 2012. NwRadu a participat şi a făcut live-blogging. Detalii.

Facebook a anunţat introducerea paginilor de brand globale. Detalii.

Joi a avut loc conferinţa Leaders in Marketing. Carmen Albişteanu a făcut un rezumat al prezentărilor.

Alte ştiri pe scurt: Octavian Radu a lansat Romshop.ro, Newsweek închide printul, vineri a început SAB 2012, sunt 660.000 de români pe LinkedIn, tastatura din cutii de bere a ajuns vedetă, s-a relansat aplicaţia de iPhone a ZF, redactorul-şef de la adevărul.ro a plecat la EVZ.ro, continuă înscrierile la Şcoala ADC*RO, Banca Transilvania e pe Pinterest, se închide Facebook Questions.

IN Casual stuff

Poate că nu sunt eu destul umblat prin lume, dar uscător de-ăsta de mâini n-am mai văzut până acum. Toată lumea are uscătoarele alea obosite care suflă puţin vânticel şi te zvântă un pic pe mâini, însă dubioşenie ca cea din poză am văzut pentru prima oară zilele trecute la un McDonald’s.

Îţi bagi mâinile acolo şi un jet de aer foarte puternic îţi pulverizează toată apa (şi, posibil, pietrele de pe ghiul, fire de păr etc.). Pe instrucţiunile agăţate deasupra aparatului (da, au şi instrucţiuni, să ştie tot bloggerul cum să-şi usuce mâinile) scria că te usuci complet în 10 secunde. Nu le-am numărat, dar mi s-a părut că m-am uscat instant!

Jucăria se cheamă Dyson Airblade şi mi-aş lua una acasă dacă nu ar costa o avere. Şi un video.

IN Casual stuff

Poate că unii s-au mirat când au văzut Borsec în topul celor mai puternice branduri româneşti pentru a 3-a sau a 4-a oară consecutiv. „Ce media coverage au ăştia?”, „Nici măcar nu sunt pe Facebook” şi alte asemenea afirmaţii am auzit.

Citind „Călătorie în România” – o carte excelentă scrisă în 1938 de Sir Sacheverell Sitwell – asupra căreia voi reveni, am dat peste următorul citat:

Trebuie să mai adaug şi că românii par să aibă o mare deficienţă de ape minerale, Borsecul fiind invariabilul răspuns la toate cererile. Sunt convins că ori n-au fost exploatate, ori românii preferă să bea vinul îndoit cu apa locală. E posibil ca vinul lor să nu capete atenţia pe care o merită până când nu vor renunţa la acest obicei.

Şi povestea continuă cu aprecieri legate de soiurile româneşti de vin, calitatea lor, gastronomie şi multe alte amănunte legate de civilizaţia românească. Dar e mai uşor de explicat cât de important e brandul Borsec pentru români, dacă la un moment dat deţinea monopolul în ceea ce priveşte apele minerale.

IN Teatru

Deşi sălile de teatru sunt pline, ştiu o grămadă de oameni care nu ajung decât foarte rar să vadă câte o piesă. Până acum vreo 2 ani şi eu eram în această categorie, însă m-am mobilizat şi am început să merg constant. Din fericire, teatrele sunt tot mai deschise către public, tot mai active în promovare şi e din ce în ce mai uşor să-ţi cumperi un bilet.

Poate că aţi văzut deja o serie de concursuri care se desfăşoară zilele astea pe diverse bloguri (1, 2, 3, 4), concursuri care au ca premii bilete la un spectacol foarte bun: Biloxi Blues cu Tudor Chirilă, Paul Ipate şi Bogdan Cotleţ, în regia Iarinei Demian. Am văzut spectacolul anul trecut şi am rămas plăcut impresionat.

Pentru că sunt convins că acesta este genul de spectacol care îţi poate deschide apetitul pentru teatru, am de dat o invitaţie dublă la spectacolul ce va avea loc luni, 22 octombrie, la Palatul Naţional al Copiilor începând cu orele 20:00 pentru comentatorul care a luat cea mai lungă pauză de teatru (adică trebuie să-mi scrieţi când aţi fost ultima oară la teatru şi la ce piesă, dacă a trecut foarte mult timp, câştigaţi). Mă bazez pe voi că n-o să trişaţi 😀 Oricum, toate comentariile vor fi în moderare.

Concursul durează până vineri seară, la orele 20:00, când voi anunţa câştigătorul.

Meniu