Ciorne 2.0

question_answer2 comentarii
IN Casual stuff

Anul trecut avea loc în Mansarda Friends vernisajul primei expoziţii de ciorne, concept menit să ne arate cum devin ideile realitate. Am văzut atunci o serie de ciorne ale unor proiecte cunoscute precum Let’s Do It, Romania!, Hârtia va fi albastră, primul număr Decât o revistă sau campania American Rom.

Ediţia Ciorne 2.0 ne povesteşte prin intermediul schiţelor şi al ideilor aruncate pe foi cum a renăscut brandul Pegas, cum s-a născut noul logo Bitdefender şi cum gândeşte comunitatea Grolsch. Bonus, veţi avea acces la file dintr-un caiet de copywriter responsabil pentru o campanie LovePlus.

Toate astea joi, 6 septembrie, după orele 19:00 în mansarda FFFF.

Citeşte tot articolul

Bun venit în 1999

question_answer0
IN Advertising/PR

Tocmai a apărut pe net spotul de mai jos. Mulţumită agerimii de care a dat dovată Nwradu,  ne putem bucura de acest izvor istoric al publicităţii româneşti. Dacă n-aş şti, aş zice că spotul e filmat pe la sfârşitul anilor ’90. Citeşte tot articolul

IN Advertising/PR

Grolsch dă telefoane. De fapt, e mult spus „telefoane”, mai corect ar fi să le numim piese de muzeu – pentru că asta sunt cele 20 de telefoane Nokia 3310.

Într-o epocă în care duzina de iPaduri e obligatorie ca să-ţi ia cineva în seamă concursul de pe Facebook, iar vacanţele în străinătate au devenit un premiu banal, Grolsch reuşeşte să atragă lumea cu nişte premii mici şi o idee mişto. Baba Dokia e o aplicaţie-concurs a cărui valoare totală a premiilor de doar 4000 de lei. Sunt 20 de telefoane personalizate de diverşi artişti plastici.

Tot ce trebuie să faci este să te joci snake, varianta de Facebook. Habar n-am care a fost bugetul campaniei, dar presupun că dezvoltarea+premiile au costat sub 2000 de euro. Am mai zis, important e să ai idei, pentru că lucruri se pot face şi cu bugete mici. Sunt curios de unde naiba au făcut rost de 20 de telefoane 3310. Alte detalii aici.

IN Teatru

V-am mai povestit despre transmisiile live de la National Theatre London. O dată pe lună The Light Cinema transmite în direct câte o piesă jucată pe scena Teatrului Naţional din Londra. O ocazie unică pentru foarte mulţi oameni din lumea întreagă, o experienţă extrem de interesantă.

Stagiunea 2012-2013 vine cu 3 noi spectacole până la sfârşitul anului şi promisiunea unor alte piese bune anul viitor: O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii (joi, 6 septembrie, orele 21:00), Ultimul Haussman (joi, 11 octombrie, orele 21:00) şi Timon din Atena (joi, 1 noiembrie, orele 21:00). Detalii în plus despre piese aici, aici şi aici.

Preţul biletelor a mai scăzut puţin, acum sunt 55 de lei (faţă de 60, cât erau înainte). E destul de mult, însă de vreo 2 ori pe an merită să dai banii ăştia. În mod normal sunt bani cam de două piese la teatrele bucureştene, dar să nu uităm de ţepe precum Femeia care şi-a pierdut jartierele, care e 60 de lei.

Cum v-am mai spus, locuri sunt destule, nu prea se înghesuie lumea să vadă aşa ceva, deci puteţi cumpăra biletele pe loc, în seara spectacolului.

IN Sunday's Media Recap

A fost anunţată o nouă ediţie Online PR Bootcamp, pe 19 şi 20 septembrie. Detalii.

La mijlocul săptămânii a fost anunţat şi juriul Internetics 2012. Detalii.

Acţiunile Facebook continuă să scadă. Săptămâna asta au ajuns la 18$, cu 20 de dolari mai puţin decât la IPO. Detalii.

Facebook şi CNN au lansat o secţiune specială dedicată alegerilor din SUA. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: a apărut topul agenţiilor de PR pe 2011, angajaţii TVR sunt în grevă japoneză, jocurile bingo au fost interzise de pe TV, Caţavencii s-au desprins de Dinu Patriciu, Google a pus prima reclamă pe pagina principală, Samsung a lansat o cameră foto cu Android, Sony închide divizia de optică, About.com a fost vândut.

IN Filme

To Rome With Love – cel mai recent film al lui Woody Allen e mişto. Parcă puţin mai slab decât Midnight in Paris, dar amuzant. O grămadă de situaţii comice, o Penelope Cruz super sexy şi câţiva actori tineri. O serie de poveşti mai mult sau mai puţin obişnuite din Roma adunate într-o combinaţie italienească plină de umor. Ellen Page joacă excelent rolul unei tinere actriţe semidocte.

The Watch – un film pe alocuri tâmpit, dar destul de amuzant. L-am ales după afiş, crezând că e cu totul altceva. M-am trezit la o comedie SF cu accente horror. Sunt unele secvenţe atât de stupide încât nu ştii dacă e o parodie cu extratereştri sau cel mai prost film al anului. Dar ai ocazia să râzi destul de mult. Dacă nu era cu Ben Stiller, Jonah Hill şi Vince Vaughn, chiar ar fi fost cel mai prost film al anului.

IN Caterinci

Pentru că am plecat destul de mult prin ţară în ultimii 2 ani, am avut ocazia să împart camera cu o grămadă de bloggeri. Uneori am avut noroc, alte ori am picat cu Auraş. De fapt, de mai multe ori am picat cu Auraş. Şi nu insinuez că ar fi asta o problemă, dar e groaznic să nimereşti în cameră cu cineva care sforăie. Iar el sforăie mult şi tare.

Între un sforăitor şi un sforăit raporturile sunt simple. Cel sforăit ar trebui să se asigure că adoarme înaintea sforăitorului pentru a avea şanse să se odihnească în noaptea respectivă. Dacă nimeriţi cu un sforăitor profesionist, cum e Auraş, problema e gravă. Un sforăitor profesionist adoarme înainte să pună capul pe pernă. De fapt, el adoarme încă de când a intrat în cameră, dar închide ochii doar în dreptul patului şi declanşează sforăitul din momentul în care atinge perna. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

La un moment dat am primit un abonament de ziar. Cadou. Şi au început să vină acasă ziarele respective zi de zi.

La un alt moment dat asociaţia de locatari a hotărât să schimbe vechile cutii poştale (care erau obosite, dar funcţionale) şi să le înlocuiască cu unele noi. Pentru că încuietoarea de la vechea cutie poştală nu mai funcţiona, m-am obişnuit să nu încui, aşa că – în virtutea inerţiei – n-am încuiat nici noua cutie. Cred că am stat vreo 15 ani fără să-mi violeze cineva corespondenţa.

Iar după schimbare ziarele au început să nu mai vină. Mai întâi am dat vina pe Poşta Română, doar că am avut o discuţie cu poştaşul şi m-a asigurat că aduce ziarul în fiecare dimineaţă. Ba chiar am nimerit într-o zi mai devreme în scara blocului şi mi-am găsit ziarul la cutie.

Ştiu, o să ziceţi că e normal să-ţi încui cutia poştală, dar zău că m-am simţit european şi civilizat, aşa că am considerat că nu e nevoie. M-am înşelat. Va trebui să încui prostia aia de cutie poştală, pentru că într-un bloc cu 15 familii ne furăm unul altuia un ziar de 3 lei . Iar poştaşului nu-i rămâne decât să se chinuie să îndese ziarele prin fanta aia mică.

IN Casual stuff

Vorbim tot mai des despre profesionalizarea blogosferei, despre cum ar trebui sa tratăm cu seriozitate subiectul – mai ales dacă scoatem bani din asta. Povestim, ne luăm notiţe pe la conferinţe, scriem pe blog posturi demagogice şi mai apoi uităm de toate. Până când ajungem să dăm din colţ în colţ.

Pentru că am întâlnit tot mai multe astfel de cazuri, să vedem care ar trebui să fie preocupările pe care orice blogger serios-profesionist-comercial ar trebui să le aibă (când spun „comercial” mă refer la bloggerul care are orice tip de interacţiune cu un brand). Nu e de ajuns să ştii userul şi parola de WordPress. Sunt nişte minime norme „de igienă” pentru un blog, iar scuza aia cu „eu nu sunt deloc tehnic” nu ţine: Citeşte tot articolul

Localizare

question_answer5 comentarii
IN Advertising/PR

Uneori n-ai nevoie de vreo idee genială, ba chiar e mai indicat să ai câteva idei mici şi de efect.

Ăsta e un exemplu foarte bun de oameni care au gândit cu capul. N-au inventat vreo campanie de Cannes, dar şi-au plasat logoul pe o grămadă de hârtiuţe utile pe care oamenii le pot lua de la casieria RDS. O soluţie adaptată la oraşul ăsta mare şi aglomerat.

Există problema locurilor de parcare în Bucureşti? Există. Sunt oameni care parchează aiurea şi lasă numere de telefon în geam? Sunt. Atunci hai să ne legăm de chestia asta. Simplu.

Meniu