IN Teatru

V-am mai povestit despre transmisiile live de la National Theatre London. O dată pe lună The Light Cinema transmite în direct câte o piesă jucată pe scena Teatrului Naţional din Londra. O ocazie unică pentru foarte mulţi oameni din lumea întreagă, o experienţă extrem de interesantă.

Stagiunea 2012-2013 vine cu 3 noi spectacole până la sfârşitul anului şi promisiunea unor alte piese bune anul viitor: O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii (joi, 6 septembrie, orele 21:00), Ultimul Haussman (joi, 11 octombrie, orele 21:00) şi Timon din Atena (joi, 1 noiembrie, orele 21:00). Detalii în plus despre piese aici, aici şi aici.

Preţul biletelor a mai scăzut puţin, acum sunt 55 de lei (faţă de 60, cât erau înainte). E destul de mult, însă de vreo 2 ori pe an merită să dai banii ăştia. În mod normal sunt bani cam de două piese la teatrele bucureştene, dar să nu uităm de ţepe precum Femeia care şi-a pierdut jartierele, care e 60 de lei.

Cum v-am mai spus, locuri sunt destule, nu prea se înghesuie lumea să vadă aşa ceva, deci puteţi cumpăra biletele pe loc, în seara spectacolului.

IN Sunday's Media Recap

A fost anunţată o nouă ediţie Online PR Bootcamp, pe 19 şi 20 septembrie. Detalii.

La mijlocul săptămânii a fost anunţat şi juriul Internetics 2012. Detalii.

Acţiunile Facebook continuă să scadă. Săptămâna asta au ajuns la 18$, cu 20 de dolari mai puţin decât la IPO. Detalii.

Facebook şi CNN au lansat o secţiune specială dedicată alegerilor din SUA. Detalii.

Alte ştiri pe scurt: a apărut topul agenţiilor de PR pe 2011, angajaţii TVR sunt în grevă japoneză, jocurile bingo au fost interzise de pe TV, Caţavencii s-au desprins de Dinu Patriciu, Google a pus prima reclamă pe pagina principală, Samsung a lansat o cameră foto cu Android, Sony închide divizia de optică, About.com a fost vândut.

IN Filme

To Rome With Love – cel mai recent film al lui Woody Allen e mişto. Parcă puţin mai slab decât Midnight in Paris, dar amuzant. O grămadă de situaţii comice, o Penelope Cruz super sexy şi câţiva actori tineri. O serie de poveşti mai mult sau mai puţin obişnuite din Roma adunate într-o combinaţie italienească plină de umor. Ellen Page joacă excelent rolul unei tinere actriţe semidocte.

The Watch – un film pe alocuri tâmpit, dar destul de amuzant. L-am ales după afiş, crezând că e cu totul altceva. M-am trezit la o comedie SF cu accente horror. Sunt unele secvenţe atât de stupide încât nu ştii dacă e o parodie cu extratereştri sau cel mai prost film al anului. Dar ai ocazia să râzi destul de mult. Dacă nu era cu Ben Stiller, Jonah Hill şi Vince Vaughn, chiar ar fi fost cel mai prost film al anului.

IN Caterinci

Pentru că am plecat destul de mult prin ţară în ultimii 2 ani, am avut ocazia să împart camera cu o grămadă de bloggeri. Uneori am avut noroc, alte ori am picat cu Auraş. De fapt, de mai multe ori am picat cu Auraş. Şi nu insinuez că ar fi asta o problemă, dar e groaznic să nimereşti în cameră cu cineva care sforăie. Iar el sforăie mult şi tare.

Între un sforăitor şi un sforăit raporturile sunt simple. Cel sforăit ar trebui să se asigure că adoarme înaintea sforăitorului pentru a avea şanse să se odihnească în noaptea respectivă. Dacă nimeriţi cu un sforăitor profesionist, cum e Auraş, problema e gravă. Un sforăitor profesionist adoarme înainte să pună capul pe pernă. De fapt, el adoarme încă de când a intrat în cameră, dar închide ochii doar în dreptul patului şi declanşează sforăitul din momentul în care atinge perna. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

La un moment dat am primit un abonament de ziar. Cadou. Şi au început să vină acasă ziarele respective zi de zi.

La un alt moment dat asociaţia de locatari a hotărât să schimbe vechile cutii poştale (care erau obosite, dar funcţionale) şi să le înlocuiască cu unele noi. Pentru că încuietoarea de la vechea cutie poştală nu mai funcţiona, m-am obişnuit să nu încui, aşa că – în virtutea inerţiei – n-am încuiat nici noua cutie. Cred că am stat vreo 15 ani fără să-mi violeze cineva corespondenţa.

Iar după schimbare ziarele au început să nu mai vină. Mai întâi am dat vina pe Poşta Română, doar că am avut o discuţie cu poştaşul şi m-a asigurat că aduce ziarul în fiecare dimineaţă. Ba chiar am nimerit într-o zi mai devreme în scara blocului şi mi-am găsit ziarul la cutie.

Ştiu, o să ziceţi că e normal să-ţi încui cutia poştală, dar zău că m-am simţit european şi civilizat, aşa că am considerat că nu e nevoie. M-am înşelat. Va trebui să încui prostia aia de cutie poştală, pentru că într-un bloc cu 15 familii ne furăm unul altuia un ziar de 3 lei . Iar poştaşului nu-i rămâne decât să se chinuie să îndese ziarele prin fanta aia mică.

IN Casual stuff

Vorbim tot mai des despre profesionalizarea blogosferei, despre cum ar trebui sa tratăm cu seriozitate subiectul – mai ales dacă scoatem bani din asta. Povestim, ne luăm notiţe pe la conferinţe, scriem pe blog posturi demagogice şi mai apoi uităm de toate. Până când ajungem să dăm din colţ în colţ.

Pentru că am întâlnit tot mai multe astfel de cazuri, să vedem care ar trebui să fie preocupările pe care orice blogger serios-profesionist-comercial ar trebui să le aibă (când spun „comercial” mă refer la bloggerul care are orice tip de interacţiune cu un brand). Nu e de ajuns să ştii userul şi parola de WordPress. Sunt nişte minime norme „de igienă” pentru un blog, iar scuza aia cu „eu nu sunt deloc tehnic” nu ţine: Citeşte tot articolul

Localizare

question_answer5 comentarii
IN Advertising/PR

Uneori n-ai nevoie de vreo idee genială, ba chiar e mai indicat să ai câteva idei mici şi de efect.

Ăsta e un exemplu foarte bun de oameni care au gândit cu capul. N-au inventat vreo campanie de Cannes, dar şi-au plasat logoul pe o grămadă de hârtiuţe utile pe care oamenii le pot lua de la casieria RDS. O soluţie adaptată la oraşul ăsta mare şi aglomerat.

Există problema locurilor de parcare în Bucureşti? Există. Sunt oameni care parchează aiurea şi lasă numere de telefon în geam? Sunt. Atunci hai să ne legăm de chestia asta. Simplu.

IN Casual stuff

Songpop e o prostioară descoperită de colegul şi prietenul pinkISH printre milioanele de jocuri de pe Facebook. Ai 5 melodii împărţite pe diverse genuri, 4 variante de răspuns şi vreo 11 secunde în care poţi alege varianta corectă. Dacă adversarul tău recunoaşte mai repede o piesă, câştigă mai multe puncte. Jucătorul care are mai multe puncte după 5 piese câştigă meciul.

Evident, cel mai amuzant e să joci cu prietenii, dar merge şi fără. Vă aştept, în cazul în care ştiţi ceva muzică.

IN All Sports

În ultimii ani sportul a avut parte de nişte recorduri extraordinare. Totodată, s-au înmulţit şi acuzaţiile de dopaj. Scandalul în care a fost implicat Lance Armstrong, finalizat cu retragerea celor 7 titluri din Turul Franţei, pare a fi începutul.

Se vorbeşte despre nişte practici incredibile, nişte riscuri foarte mari: transfuzii de sânge, diluarea sângelui cu ser, plus injectarea de substanţe care să mascheze dopajul. Corpul unui om nu e făcut pentru toate astea, iar efectele secundare există fără îndoială. Problema e că s-a ajuns foarte departe, se fac nişte compromisuri extrem de mari pentru victorii.

De-acum, fiecare record mondial sau olimpic va fi însoţit de un semn de întrebare legat de corectitudinea sportivului care a reuşit performanţa. Sunt convins că se vor demonstra multe cazuri de dopaj, unele la care nici nu ne aşteptăm. Testele antidoping au devenit o maşinărie impresionantă şi cu toate astea uneori nu fac faţă adversarului nevăzut.

Nadal şi Messi sunt printre sportivii care au fost acuzaţi tot mai des în ultimii ani. Usain Bolt a ridicat şi el câteva semne de întrebare. Chiar dacă niciuna dintre acuze nu va fi dovedită, rămân acuzele tot mai dese.

Vor mai trece nişte ani, vom mai avea nişte surprize, vom privi cu alţi ochi rezultatele extraordinare. Bucuria jocului şi a marilor performanţe s-a dus. Rămân doar semnele de întrebare.

IN Filme

Am cont pe vreo 2 trackere de torrente. Îmi iau de acolo lucruri pe care nu le-aş găsi de cumpărat şi pe care vreau neapărat să le am. Art&Copy şi Lemonade (pe care le-am văzut înainte să apară pe DVD) sau The Pitch sunt doar câteva exemple. Pe vremuri mai copiam şi filme, dar acum merg destul de mult la cinema şi văd majoritatea producţiilor interesante până să apară pe net la calitate bună.

În ultima vreme am observat că „oferta” de pe torrente e tot mai bogată în ceea ce priveşte serialele, în timp ce filmele sunt tot mai puţine. Vplay a avut întotdeauna un succes extraordinar fix din acelaşi motiv. Lumea se uită la o grămadă de seriale pe net însă televiziunile şi siteurile specializate încă nu s-au prins.

În acest caz pirateria s-a extins pentru că nu există alternative reale pentru vizionarea legală a serialelor. Pe Voyo sunt doar vreo 2-3 seriale străine şi toate producţiile grupului. Mult prea puţin în condiţiile în care lumea se uită la o mulţime de chestii. Ştiu că e scumpă licenţierea, dar HBO difuzează The Newsroom atât în SUA cât şi în România. Sezonul 1, la zi. Am descoperit o grămadă de oameni care urmăresc Redacţia pe TV pentru că pot vedea sezonul curent cu doar o săptămână întârziere.

Iar eu aş plăti fără nicio problemă pentru a viziona legal (şi la calitate bună) vreo 6-7 seriale. Habar n-am care sunt costurile, dar tind să cred că nişte bani încasaţi sunt mai buni decât nimic.

Meniu