Prin şcoala generală şi liceu pariam. În general pe fotbal, sume extrem de mici. Puneam câte un bilet la Pariloto sperând să-mi înmulţesc banii de buzunar. Niciodată nu riscam, pariam pe cote mici şi meciuri multe. Evident, de foarte multe ori apăreau surprize care îmi dădeau planurile peste cap şi îmi goleau buzunarele.

În locul celor 30 sau 50 de lei pe care i-aş fi putut câştiga, mă alegeam cu o pagubă de 5-7 lei, poate chiar 10. Evident, se mai întâmpla să dau şi lovitura (cu sume până în 100 de lei) şi să cred că mi-am acoperit toate daunele precedente. O vreme asta m-a făcut să pariez în continuare, până când am făcut socoteala şi mi-am dat seama că există o variantă mult mai simplă. Am ales să nu mai pariez şi să-mi păstrez banii pe care i-aş fi dat pe bilete. Abia atunci am început să câştig din pariuri. Ulterior am găsit o modalitate şi mai sigură de înmulţire a banilor: munca.

Bineînţeles, sunt şi cazuri de oameni care câştigă o grămadă de bani din pariuri (la propriu). Am şi în familie un împătimit care a devenit foarte experimentat în diverse sporturi de peste ocean. Numai că el petrece ore în şir în faţa calculatorului studiind cote şi predicţii, iar noi nu vorbim despre pariori profesionişti. Povestea asta e mai degrabă despre mintea românului cea de pe urmă.