IN Casual stuff

Până acum vreo 2 săptămâni habar n-aveam că în Braşov a existat, în perioada interbelică, o fabrică de avioane. Ştiam doar de fabrica de elicoptere de la Ghimbav, care are o istorie ceva mai recentă. Răzvan-Ionuţ Dobrică a scos la iveală –  în cadrul proiectului Oraşul 20.20 iniţiat de Siemens – povestea acestei fabrici transformată de comunişti în uzina Tractorul.

Răzvan a făcut un film pe care l-a înscris în concurs şi a reuşit să ia premiul cel mare – 1000 de euro, iar mie mi-a oferit şansa de a mai afla ceva despre perioada interbelică. M-am grăbit să ajung acasă şi am aflat de pe net că IAR Braşov (Industria Aeronautică Română) a fost prima uzină aeronautică românească, inaugurată în 1927. Uzina a funcţionat vreme de aproape 20 de ani, iar mai apoi, după cel de-al doilea război mondial, a devenit fabrică de tractoare. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

În România sunt cel puţin 12.000 de copii aflaţi în dificultate. Fie că e vorba de familii cu probleme, copii fără acte (deci invizibili sistemului), copii care nu au acces la medic, copii aproape de a fi lăsaţi în grija statului.

Unicef propune în acest an o nouă campanie menită să prevină astfel de probleme. După cum ştim, abordarea Unicef este una pragmatică. La fel ca în cazul luptei împotriva abandonurilor şcolare, toate eforturile celor de la Unicef merg în direcţia prevenirii. Prevenirea violenţei asupra a 200 de copii şi a părăsirii lor de către părinţi costă tot atât de mult cât costă protecția unui singur copil în sistemul specializat. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Astăzi în jurul orelor 15:00 a izbucnit un incendiu într-o clădire de birouri din Militari, pe strada Virtuţii (mai sus de Petrom). Deşi m-am hotărât greu, am dat o fugă până la urmă şi am făcut câteva poze. Oamenii vorbeau că ar fi fost goală clădirea şi că a ars pentru asigurare. Circulaţia a fost deviată, berbecii încercau să se tocmească cu poliţiştii să treacă, tramvaiele au făcut cozi imense, lumea a circulat pe jos între Ciurel şi Lujerului. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Aflu de la Radu că au fost întrerupte lucrările la străpungerea de pe Splaiul Independenţei în zona Ciurel. Un proprietar nemulţumit a oprit în instanţă acţiunea, dar nu despre asta e vorba. Omul a declarat pentru Hotnews:

Din punctul meu de vedere nici nu este nevoie de acest drum expres, cum îi spun ei.

Mişto, nu? Omul stă chiar lângă ştrand din câte înţeleg, la capătul Splaiului, are şosea pe 3 benzi până acasă, din punctul lui de vedere nu-i trebuie străpungere spre autostradă. E exact ce ziceam legat de interesul personal. În cazul ăsta „punctul de vedere” nici măcar nu mai are un sens abstract, ci capătă valenţe spaţiale. Omul are şosea până la poartă şi înapoi cât vede cu ochii, are cu ce să ajungă în centru. Restul oamenilor care ar trebui să treacă pe acolo? Nu ştiu, nu-mi pasă.

IN Casual stuff

Ni se întâmplă tot mai des să numim „blogosfera românească” un grup foarte restrâns de oameni care de-a lungul anilor a căpătat un grad mare de notorietate. De fapt, aceştia sunt doar o mică parte (ceva mai vizibilă şi mai gălăgioasă).

Dacă vreţi, putem face o analogie cu vedetele care apar prin reviste şi tabloide. Nu sunt singurele persoane publice, de multe ori n-au nici cele mai profitabile afaceri, nici cel mai mare succes în domeniul în care activează. Practic, nu excelează în niciun domeniu, şi cu toate astea sunt prezente peste tot. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Când am avut problema cu ţeava spartă (problemă care s-a rezolvat după vreo 2 zile), am insistat să-l conving pe tata că trebuie să cerem demisia administratorului. Lui i se părea o luptă pierdută ţinând cont că la noi în bloc oamenii au o memorie scurtă şi nu iau măsuri decât atunci când le-a ajuns cuţitul la os.

Am cerut în sedinţă demisia administratorului, s-a trecut pe ordinea de zi, s-a discutat. Oamenii deja uitaseră că n-au avut apă mai bine de 40 de ore, aşa că n-am avut prea mulţi susţinători. La final, tata m-a întrebat: ok, şi ce-am rezolvat? Citeşte tot articolul

IN Muzici

Din motive de Oradea am ratat ediţia din acest an a Bestfestului, însă am avut un trimis special. Merci, Andreea!

Anul ăsta s-a sădit floarea soarelui în loc de grâu pe islazul din comuna Tunari. Deşi pare neimportant, este o schimbare faţă de festivalul de anul trecut care merită menţionată. B’estfest 2012 fuse şi se duse, iar eu am rămas cu impresia că a fost mai mişto decât ediţia anterioară, dar nu foarte-foarte. Citeşte tot articolul

IN De soi

În weekend am dat o fugă până la Oradea pentru a participa la Zilele Cetăţii, un QRcode Hunt prin oraş şi lansarea oficială a comunicării pentru Toamna Orădeană. Asta înseamnă că mai mergem o dată şi în octombrie, când vor avea loc o mulţime de spectacole. Staţi cu ochii pe program pentru că în curând se anunţă toate piesele de teatru, trupele care vor concerta şi celelalte activităţi la care se lucrează intens. Citeşte tot articolul

IN Casual stuff

Pe la dealeri şi reprezentanţe au apărut de mulţi ani spaţii de colectare a telefoanelor mobile vechi, în scopul reciclării. Cu toate astea, telefoanele noastre vechi stau tot prin dulapuri. De ce? Pentru că ne gândim că am dat bani mulţi pe ele şi nu putem să le aruncăm la gunoi. Sau poate pentru că ne gândim că ne vor mai folosi la un moment dat. Şi le ţinem prin casă, chiar dacă unele sunt piese de muzeu.

Noţiunea deşeurilor electronice e tratată ca un moft, iar până acum nici nu s-a insistat pe reciclare. Cum nu suntem un popor de ecologişti, e nevoie de mici recompense (sau de amenzi). La un moment dat parcă s-a încercat ceva cu nişte vouchere, anul acesta Cosmote face o nouă încercare având o abordare uşor diferită. Pentru fiecare telefon mobil adus pentru reciclare într-un magazin Cosmote sau Germanos până în septembrie, Cosmote va planta câte un copac. Mai apoi, timp de 5 ani, angajaţii Cosmote vor avea grijă de aceşti copaci.

Recunosc, am prin casă câteva telefoane mobile foarte vechi (un Ericsson A1018s, un Gh688, un Alcatel One Touch Easy) şi vreo 2 perfect funcţionale pe care le ţin de rezervă. Dacă le-aş duce la reciclare, probabil că s-ar planta o mică livadă.

Nu ştiu dacă această campanie va avea succes, sunt destul de circumspect, dar rămâne să vedem rezultatele din toamnă. Totuşi, e important ca demersul să nu fie singular. Şi poate că după 2-3-5 ani în care vom educa oamenii să-şi recicleze telefoanele mobile în loc să le ţină prin dulapuri, poate că vor veni şi rezultatele.

IN Advertising/PR

Săptămâna trecută Georgiana Gheorghe, ex-Corporate Communication Manager Danone, a prezentat într-un cadru restrâns direcţiile spre care se îndreaptă Presage PR – agenţia pe care o conduce încă din 2008, dar pe care a neglijat-o în ultimii ani în favoarea jobului din corporaţie.

Presage a lansat joi două pachete de comunicare: Start Talking şi Plan 180+. Ambele sunt concepute pentru IMMuri şi vizează în special start-upurile. Primul oferă consultanţă şi servicii de comunicare pe o perioadă de 3 luni la preţul de 1500 de lei pe lună (în total 4500 de lei), iar cel de-al doilea se desfăşoară pe parcursul a 180 de zile cu un cost total de 3300 de lei pe lună.

Mi se pare un exerciţiu de transparenţă foarte bun, într-o industrie în care costurile nu sunt niciodată la vedere iar majoritatea potenţialilor clienţi fug de comunicare strict din cauza asta. Mi-aş dori mai multe companii care să-şi asume astfel de riscuri, deşi e clar că există şi dezavantaje.

Mi-a plăcut că Presage îşi doreşte să crească odată cu piaţa şi să convertească cât mai multe companii mici care au fugit de PR din cauza costurilor. În schimb, m-a surprins că Georgiana mizează în continuare pe PR-ul clasic, partea de online urmând a fi externalizată. Experienţa anilor de Danone o poate ajuta să intre şi pe zona de online şi cred că aici ar fi putut să ofere o gamă destul de bogată de servicii.

Aştept să văd cum va evolua Presage, momentan targetul de vânzări pe care şi l-au propus e de 6 pachete Start Talking şi 3 pachete Plan 180+ până la sfârşitul anului.

Meniu